Cum va fi la şcoală?

Zilele acestea văd la şcoala celui mic parinţi cu foi, foiţe, dosare şi, mai ales, cu mutra aceea confuză si traumatizată de om care începe un proiect sisific. Presupun ca au inceput înscrierile la clasa pregătitoare, ceea ce am făcut cu toţii în prag de primăvară. Ştiu că sunt puțini, dar lor le scriu acum. Pentru că aceeaşi mutră confuză și traumatizată am avut-o la rândul meu, anul trecut. Aceeaşi frică de necunoscut, de ameninţările altora, de experienţele pe care le auzeam și pe care le-am avut ca elev și ca mamă. Dacă nu este prea târziu, încep cu ceva recomandări despre cum sa alegeţi şcoala: Este întotdeauna de preferat cea din proximitate. Mulţi copii au dificultăţi în a se trezi şi monta dis de dimineaţă. Ne era tuturor mai uşor la primul şcolar al familiei când ne trezeam cu jumătate de ora înainte de primul clopoţel, faţă de al doilea, la care ceasul sună în creierii nopţii. Nu căutaţi o învăţătoare care să vă semene, şi aici mă refer evident la mame. Rolul doamnelor nu este acela de ...
Citește mai mult »

Ce fac de “coronavirus”?

Am trecut deja de multe epidemii de gripă sezonieră, aviară și porcină. Pe aceasta din urmă am văzut-o cu ochii mei la copilul cel mare, care a pescuit-o dintr-o vacanță de iarnă la Predeal. Față de o altă viroză, de-a noastră neaoșă căpătată la Sovata, care m-a doborât și pe mine la pat, a fost mult mai ușor de dus. Știu așadar că între ceea ce vedem la televizor sau citim în presă și ceea ce se întâmplă în viața reală sunt diferențe uneori uriașe. Și mai știu, din experiența de mamă, că sunt prea multe virusuri și bacterii al căror nume ne este încă necunoscut, dar care pot deveni oricând noua vedetă a spitalelor, laboratoarelor și programelor de știri. Ce fac așadar în perioada asta de semi-isterie? Nimic special. Oricum de când am copii mi-am format reflexul de a mă spăla pe mâini exagerat. Motiv pentru care, mai ales în anotimpul rece, am mâinile uscate, crăpate, îmbătrânite prematur. Încerc să evit spațiile închise și aglomerațiile. Lucru aproape imposibil de altfel, asta este viața omului modern, umăr în umăr cu ...
Citește mai mult »

Basme, maică!

Aseară, din motive de oboseală şi migrenă atroce, am cam plagiat povestea de adormit copilul mic. Mi-am amintit de o veche (şi frumoasă) legendă a privighetoarei, dar pentru că memoriile au devenit aproximative spre vagi, am actualizat-o după cum m-a dus imaginaţia. Se ia aşadar o pasăre banală, insignifiantă, chiar urâţică, cu abilităti de zbor net inferioare altora şi cu putere fizică prea slabă comparativ cu uliul sau şoimul şi se expune unui dur proces de bullying în pădure. Râdeau toți de ea mai ceva ca Dan Negru la glumele lui Doru Octavian Dumitru. Pasărea rezistă ce rezistă, apoi, evident, începe un proces adaptativ la nenoricirea care se abatuse asupra ei. În timp ce analiza, suferea și căuta soluții, vede o floare superbă, care nu doar că avea un colorit minunat, dar mai şi mirosea îmbietor. Şi cum o vede începe să sufere mai abitir că ea nu este aşa de frumoasă şi grozavă şi superbă şi mirifică. Iar din durerea ei a apărut un tril, iar din tril un întreg cântec care suna divin. Şi toate ...
Citește mai mult »

Un soi de Mercur retrograd

Nu mă pricep la astrologie, dar simt că planetele mi s-au aliniat iar ca naiba. În tot ce îmi propun fac doi paşi pe loc şi trei în spate, mi se bat în cap milioane de gânduri şi analize, iau totul personal şi încep să cred în ghinioane. Mă bântuie o migrenă şi încerc să uit că se apropie vârsta aia frumoasă în care intri automat la categoria de risc maxim pentru orice virus sau afecţiune. Mai grav este că nu-mi pot pune gândurile în ordine. Ieri am încercat să scriu despre competiţiile copiilor, dacă sunt mumă, luându-ne după miile de opţiuni şcolare şi extraşcolare existente sau ciumă, dacă ascultăm opiniile unor specialişti în ale psihologiei. După ce am citit zeci de resurse, de au început neuronii sa mi se zbată frenetic prin cap, am tastat preț de două fraze şi le-am lăsat printre miile de drafturi. Azi am vrut să scriu despre importanţa iertării în depăşirea traumelor provocate de alţii. O auzim la biserică, dar o înţelegem doar pe măsură ce practicăm. Nu înseamnă că trebuie să ...
Citește mai mult »

Vorbe cu şi despre stereotipii

Fiecare om (suntem diferiţi şi) are nişte subiecte care-l vulnerabilizează, deci care se pot transforma în potenţiale cauze în care să se implice. Sunt bloggeri care scriu mult despre abuz, tocmai pentru ca au fost abuzaţi. Sau vedete care investesc în adăposturi pentru animale, pentru că doar împreună cu ele îşi găsesc confortul. Unii ajută mult copiii bolnavi. Alţii bătrânii instituţionalizaţi. Fiecare după cum l-a dus sau i-a arătat viaţa. Am şi eu vulnerabilităţile mele. În ceea ce mă priveşte, nu se glumeşte cu suicidul, cancerul sau demenţa. Dar până să găsesc puterea de a mă implica activ în astfel de cauze, altfel decât a dona, lupt cu altceva: cu stereotipiile. Pentru că m-am săturat să fiu privită din prisma unor statistici sau experienţe personale subiective ale celor cu care interacţionez. Ştiu că ne ajută mult să avem nişte tipare de gândire, acţiune şi comportament. Totul devine previzibil în mintea noastră, deşi nu neaparat şi în realitate. Anxietatea scade. Încrederea în sine crește, punând etichete celor din jur și introducându-ne mental în grupul care ne place. Dar ...
Citește mai mult »

Top trei creme hidratante din rutina mea

După cum ați aflat din povestiri anterioare, din motive de vârstă și uscăciune, i-am dedicat tenului meu o rutină destul de laborioasă, cuprinzând soluții blânde pentru curățare, tonere, esențe, serumuri, loțiuni, creme și foarte multe rugăciuni. Astăzi vă zic despre cremele hidratante, ultimul pas al văxuirii de seară și penultimul dimineața, când ostilitățile sunt închise de sepefe, aşa cum colocvial i se spune protecției solare. Înainte ca domnii să părăsească prematur incinta, precizez că cel puţin una dintre propuneri merge pentru toată familia, ba chiar şi pentru maşină sau uşile scârţâitoare din casă! Două dintre produsele de mai jos se află în dulapul meu cu minuni de mai mult timp. Celălalt este la prima cumpărare, dar promite mult. Așadar, favoritele mele sunt….. tobele……. (la propriu după cum se vede)…. Iată-le: CeraVe Moisturising Lotion: Haterii vor spune că e o loțiune, nu o cremă. Ei bine, pentru mine are o consistență destul de densă și hidratează ca atare. Sunt la a doua butelcă, fără să număr cele două bucăți de mărime travel, cumpărate pentru variație. Ce îmi place la ea? Tot: ambalaj, ingrediente, ...
Citește mai mult »

Marea ipocrizie națională

De câteva zile problema numărul 1 în România pare a fi alegerea Irinei Rimes ca ambasador al manifestărilor culturale închinate lui Constantin Brâncuși. Unii zic că n-ar fi persoana potrivită. Ca și cum ar fi fost cineva. Oricare dintre idolii tinerei generații, de la Smiley până la Selly ar fi trecut prin același linșaj mediatic în acest context. Alții că i-ar fi fost bun un script de PR atunci când a ieșit în fața presei. Ca și cum discursurile false și sforăitoare fabricate în malaxoarele agențiilor sunt preferatele generației pe care o reprezintă proaspăta ambasadoare. Eu zic că asistăm la un nou episod al dramei: Marea ipocrizie națională. Iar Brâncuși, bietul de el, a fost protagonistul multora, atât în timpul vieții cât și în prezent. Înainte de a ne întreba dacă Irina Rimes merită mult dezbătutul statut, ar trebui să ne întrebăm altceva: – Ce și cât învață copiii noștri despre Brâncuși în anii obligatorii de școală? – Dacă există, cum arată și cât de accesibilă este turistului de rând o Casă Memorială Brâncuși? – Câte muzee din România au, nu neapărat ...
Citește mai mult »

Vă scot din belele, Episodul 100: Ziua Îndrăgostiților

Se apropie năpasta, ziua aceea în care trebuie să păreți că iubiți, că sunteți romantici, că aveți cuvintele la voi și banii în portofel. Da, dragi bărbați, cu voi vorbesc, începe triada nefastă: 14 Februarie, 1 și 8 Martie, coșmarul populației masculine și a mamelor de băieți. Ca să nu rămâneți repetenți nici anul acesta, vă ofer gratis, benevol, voluntar câteva idei. Oricum am observat că nu se înghesuie nimeni la marcat banul, că altminteri aveam acum în picioare niște Balenciaga, nu adidași cu scârț luați de la reduceri. Așadar, notați: 1. Un abonament la SPA sau ceva tratamente corporale. Dacă începe cu fiţe de tipul “da’ ce iubi, sunt grasă?” luaţi cadoul, părăsiţi incinta şi daţi-l primei femei care vă iese în cale. Ori vecinei de la 5 care arată bine, dar n-aţi îndrăznit până acum – se ştie că povestile triste generează emoţii şi emoţiile se transformă în sentimente si sentimentele în relaţii. Sau colegei de birou, cea care vă tot priveşte insistent şi nu îndrăzneşte să spere. Gâsca nu merită şi măcar faceţi o femeie, ...
Citește mai mult »

Și acasă ce mai facem?

Toate discuțiile despre educația din România gravitează în jurul aceluiași pilon: sistemul de învățământ. Cel oferit de stat, pentru că alternativele private sunt încă puține și clonează pe bani (mai mulți) aceleași principii și conținuturi. Școala trebuie așadar să crească, după cum cer părinții și copiii, generații creative, inovative, lipsite de conformism în gândire. Caractere puternice, cu respect față de valorile clasice pozitive. Oameni de succes, dar care să îmbrățișeze rutina cotidiană. Profesioniști pasionați. Decidenți rapizi și corecți. Toate acestea respectând nevoile și caracteristicile individuale. Băncile ei devin așadar niște dulapuri magice în care copiii intră lipsiți de judecată, apărare, discernământ și ies niște personalități complexe și complete. Aparent nimeni nu consideră că e prea mult. Muncim, plătim impozite, să se educe dom’le copiii de banii ăia! Nu vreau să devin avocatul diavolului, oricum am criticat în nenumărate rânduri sistemul actual. Dar știu că în orice domeniu, ajută să ai așteptări realiste, iar școala nu face excepție. Educația copiilor noștri, devenirea și caracterul lor stau la intersecția dintre multiple forțe și influențe. Doar banca, stiloul și profesorul nu pot face ...
Citește mai mult »

Cum au apărut poveștile?

Doar nu credeți că am încetat brusc să primesc comenzi de texte vorbite înainte de culcare? De exemplu, serile trecute mi s-a cerut o poveste despre cum au apărut poveștile. Ce-i drept ar fi trebuit de mult să lămurim situația. Iată cum: ”A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici măcar nu s-ar povesti. Au fost nişte vremuri în care lumea nu arăta ca acum. Nu existau blocuri, nici mall-uri, nu existau telefoane sau internet. Nici măcar curent electric, ce să mai spunem despre piscine încălzite sau fântâni de ciocolată. În vremurile acelea oamenii se adăposteau cum puteau. Unii locuiau în pesteri, alţii în alte hrube pe care le găseau prin păduri. Le era greu: mâncau când şi ce apucau, le era frig, iar animalele sălbatice le complicau mult existenţa. Uneori plantele de leac pe care le foloseau nu aveau efectul scontat, aşa că mureau prea tineri. Într-una dintre peşteri trăiau un bărbat şi o femeie care tocmai ce născuse un copil. Era o iarnă foarte viforoasă, lemnele se împuţinaseră, iar proviziile se apropiau de fundul sacului. Părinţii ...
Citește mai mult »