CONSTATĂRILE ÎNȚELEPTEI VALENTINA

Probabil mi se trag de la nesomn. Dar mie mi se par foarte  înțelepte. Așadar: 1. Cu cât te străduiești să acoperi mai tare un defect sau o greșeală, cu atât le descoperi mai mult. Am constatat asta încercând să-mi ascund cearcănele 2. Deciziile se iau singure. Opțiunile se elimină treptat fără să putem interveni prea tare. 3. Pornind de la punctul 2, rezultă că nu are sens să mă îngrijorez. Pot fi atentă, pot încerca să nu greșesc, pot învăța din greșeli. Dar degeaba îmi fac griji. 4. Nimeni nu poate percepe cât de mult mă schimb. Continuu. Pentru că fiecare hop sau fiecare experiență fericită înseamnă un nou drum pentru mine. Așa că nu am de ce să pun preț pe ce cred alții despre mine. Și despre călătoriile mele. 5. Fericirea este supraevaluată. Este punctuală, subiectivă, chiar hormonală uneori. Durează puțin, se obține greu. Confortul si echilibrul sunt ținta.  Și când le obținem, trebuie să ne lepădăm de ele ca să avem la ce tânji iar :). 6. Frumusețea este supraevaluată. Nu contează să arăți ca un supermodel, ...
Citește mai mult »

CE ÎNVĂŢĂM ACASĂ?

Mulţi părinţi se gândesc aproape obsesiv la educaţia formală a copiilor. Aleg cu grijă grădiniţa, învăţătoarea, şcoala, liceul. Consideră astfel că viitorul copiilor depinde exclusiv de ceea ce învaţă în afara mediului familial. Este adevărat ca o şcoală bună deschide porţile unei cariere. Dar sunt lucruri pe care doar acasă le putem învăţa şi sunt uneori mai importante ca ştiinţa de carte. 1. Politeţea: Se învaţă în cei 7 ani de acasă. Înseamnă să ştii să saluţi, să mulţumeşti, să ajuţi, să răspunzi unor solicitări, să aştepţi, să te comporţi într-un mod dezirabil din punct de vedere social. Toate astea se deprind interiorizând cicăleala părinţilor şi urmându-le modelul. Şi dacă nu se învaţă la timp, nu se mai învaţă niciodată. 2. Calitatea comunicării: Se învaţă tot acasa, tot după model. Vorbitul corect, atunci când trebuie, folosind un mesaj inteligibil ascultătorului, având răbdare în a asculta pe ceilalţi si înţelepciune în a răspunde, toate sunt virtuţi pe care doar mediul familial le poate dezvolta corespunzător. Este adevărat că şi scoala ajută, dar orice profesor va poate confirma ca dacă în mediul familial există lacune de ...
Citește mai mult »

CÂND LUCRURILE O IAU RAZNA

Periodic, paradisul personal al fiecăruia căpăta iz de smoală. Fie că e vorba despre realizări care se lasă așteptate, fie că apare un cumul de probleme cărora nu le poți face față, uneori simți, pur și simplu, că nu mai poți duce. Că e prea greu, că nu mai ai puteri, că totul e pe dos și nu se mai întoarce, că totul e strâmb și nu se mai îndreaptă. Să ne înțelegem, fiecare dintre noi are propria noastră bucățica de iad prin viață, doar că unii o ascund bine, o trăiesc singuri, fără a-i include și pe alții în purgatoriul lor. Alții  îl au in capul lor,  îl creaza singuri și îl traiesc cu voluptate. Mai sunt  și  cei care îl primesc de-a gata și îl traiesc cu parcimonie. Oricum ar fi, ce faci când lucrurile o iau razna  într-un adevarat perpetuum mobile? Mai întâi stai tare pe metereze, sperând că se opresc. Dar nu o fac, așa că începi să lupți cu toate forțele. Sigur învingi! Dar mai degrabă pierzi. Chiar dacă lupți frumos, curajos, corect. Și rămâi fără arsenal, și ești pe jos, ...
Citește mai mult »

CALITĂŢI NECESARE ÎN INTERACŢIUNEA CU CEI MICI

Fie că suntem părinti sau deţinem meserii care ne aduc aproape de lumea copiilor, avem nevoie de un set de calităţi care să ne ajute în interacţiunea uşoară şi fără incidente cu piticii din viaţa noastră. Acesta include: Simţul umorului Fără de această capacitate, ne-am enerva mult prea des şi uşor. Experienţa redusă a copiilor în a relaţiona cu adulţii şi limbajul insuficient dezvoltat aduc cu ele un spumos umor involuntar, generând situaţii din care cineva scorţos pleacă sigur cu orgoliul şifonat. Un exemplu recent: zilele trecute o puştoaică se uita la mâinile mele pline de aluniţe. “Parcă a aruncat cineva cu ciorbă pe tine!” mi-a spus uimită. Am gustat ciorba în sens metaforic. Ştiu că cei care lucrează în învăţământ, mai ales în cel preşcolar sau primar, au material să scrie cele mai tari cărţi umoristice. O stimă de sine echilibrată Copiii îţi pun greu răbdarea la încercare. Nu vor, nu fac, nu cooperează, nu execută. Doar cineva care înţelege că aceste manifestări se datorează nevoii fireşti de a experimenta, poate relaţiona normal cu aceştia. Cei care îşi închipuie că principala cauză a îndărătniciei este lipsa de respect faţă de ei (“Nu vrea să mă asculte!”, “Nu mă respectă!”) au ...
Citește mai mult »

ARSENALUL MEU

După cum știți sunt o super-femeie și, ca orice eroină care se respectă, am armele mele: Prima este destinată stimei de sine. Pentru că nu întotdeauna am timp de spălat cosițele, am descoperit șamponul uscat. Mare invenție! A doua este pentru eliberarea timpului: un aparat de gătit cu aburi, care are blender încorporat și gătește ca nimeni altul pentru junior. Alături de sistemul de păstrare/ încălzire a mâncarii ale aceluiași producător, reprezintă un aliat puternic în a cuceri o brumă de timp liber. A treia este pentru un strop de independență. Un sistem de purtare a bebelușului care încă nu mi-a distrus coloana, deși duce în prezent mai mult de 11 kg. Se numește Manduca și nu știu ce m-as fi făcut dacă nu o aveam.
Citește mai mult »

Adunate

Zilele acestea mă chinui să-mi fac timp pentru a testa ceva instrumente care să mă ajute în activitatea de consultanță. Practic aș vrea să mut focusul spre orientarea școlară și profesională, dar sondez terenul o vreme. Sper să revin cât mai curând cu detalii. * Să-mi îmbrac copilul mic îmi mănâncă în medie cam 500 de neuroni si 1500 de kilocalorii. Ieri mi-am rugat tatăl să o facă. În liniște și doar câteva secunde, bebelușul era îmbrăcat. Combinezonul era pus invers, cu fața în spate, decolteul pornind nefiresc de la ceafă, dar ambii erau satisfăcuți: bunic și nepot. Semn că eu fac ceva greșit… * Și un banc din categoria “parenting”, că tot e la modă să scrii despre asta: Broasca țestoasă tată îi spune fiului o poveste: – “A fost odată ca niciodata o iepuroaică albă…” – Asta-i o poveste pentru bebeluși. Nu știi una SF? întreabă fiul. – Bine. “A fost odată ca niciodată o iepuroaică astronaut…” – Tată, insistă puștiul, zi-mi ceva ca pentru copii mai mari! – Bine, bine. Dar promite-mi că nu mă spui lui mami! “A fost odată ca ...
Citește mai mult »