Noua ordine

Ieri a apărut în presă ştirea că Miss America, binecunoscutul concurs de frumuseţe, renunţă la proba costumelor de baie, aceasta fiind înlocuită cu interviuri care să arate personalitatea concurentelor, implicarea lor socială, influenţa pozitivă asupra lumii în care trăim. Anterior se renunţase şi la cea a rochiilor de seară, care a fost transformată în prezentarea unor vestimentaţii reprezentative pentru cele care participă. Avantaj asistentele medicale, menajerele și polițistele! (A se scuza gluma incorectă politic, mai ales într-un atfel de text moralizator.) Concursul în cauză mi se pare atât de demodat încât mă încearcă o sinceră admiraţie că a rezistat până acum. Frumuseţea feminină aste prezentată atât de multiplu, detaliat și pentru toate gusturile odată cu accesul la noile tehnologii, încât probabil doar nostalgicii şi sponsorii ciudați o mai caută în astfel de show-uri. (Ups, cred că am recidivat cu incorectitudinea!) Totuşi, dincolo de faptul că un produs muribund încearcă să se redefinească pentru a supravieţui, renunţarea la costumele de baie ne arată că trăim vremuri istorice. America, ţara tuturor posibilităţilor şi a imperiilor media, înţelege că vremea defilarilor în chiloţi pentru ...
Citește mai mult »

Despre moralitate, adevăr absolut şi baricade

Cu ceva timp în urmă, pe grupul de discuţii al Domneştiului, un consătean a postat un anunţ prin care își dădea spre adopţie căţelul, adult deja, pentru că nu mai avea timp de el şi nu-l putea îngriji corespunzător. Bineînţeles că a început corul oprobiului public cu refrenul “câinelui îi este mai bine lângă stăpân”, condimentat de “ce fel de om eşti că îti abandonezi patrupedul”, asta într-o comunitate care încă arunca puii de animale pe câmpii ca să le dea o şansă la viaţă. Cumva eu l-am înțeles pe om, ştiu persoane care chiar au fost nevoite din cauza unor circumstanțe critice să se despartă de prietenii necuvântatori, deci mi-am închipuit că şi omul nostru trece prin perioade similare. Şi măcar caută soluţii optime, nu își zvârle câinele în stradă, ca pe o măsea stricată. Duminică a murit Trifoi, iepurele casei. Ne-a fost adus cadou, pe post de viitoare friptură, dar evident că nu a încăput în cuptor. A umblat un timp prin curte, până ne-am dat seama că de frică încerca să se ascundă şi rămânea blocat în locuri inaccesibile. ...
Citește mai mult »

10 despre educație

“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” Socrate “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte.” Confucius “Pregătirea înseamnă totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată într-un colegiu.” Mark Twain “Timpul petrecut de profesor pentru a explica ceva este invers proporţional cu informaţia reţinută de studenţi.” Edward A. Murphy “Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolania pe stradă, eşti sigur că o vei găsi şi în casă.” Edmondo De Amicis “Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” – Albert Einstein “Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.” – Jean Jacques Rousseau “Scopul educaţiei este nimicirea mărginirii egoiste a individului şi supunerea lui la raţiunea lucrurilor.” – Titu Maiorescu “Orice om capătă două feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, ...
Citește mai mult »

Furia

Zilele trecute am citit un articol despre cea mai contagioasă emoţie online, care este, evident, furia. Autorii au analizat un număr mare de articole trimise de cititori altor prieteni sau cunoscuţi, reieşind astfel că cele mai împrăştiate cu butonul de Share au fost textele cu impact negativ, care aveau potenţialul de a intriga, enerva. Putem face la rândul nostru o cercetare ad-hoc: dacă privim cu atenţie în Social Media vedem că postările care generează sau implică supărări diverse sunt cele mai susceptibile la a fi date mai departe. Să ne amintim de recenta ceartă a unei mame cu un cinema din mall şi de multitudinea de reacţii generate. Iar agresivitatea este virală şi în viaţa reală, nu doar în cea pe care o trăim imaginar online. E suficient să intrăm într-o cameră nervoşi să vedem cum nervii trec mai departe ca nişte micro-organisme agresive. Ba mai mult, așa cum din stradă se mută online și din online poate trece în stradă. Furia nu este, aşa cum am crede, o emoţie de care trebuie să scăpăm. Ne-a fost dată ca mecanism de supravieţuire, asemeni altor animale. Este firesc ...
Citește mai mult »

Lecții

Zilele trecute, dintr-un maldăr de dulciuri și multe alte cadouri primite, un copil sărac a ales să citească o carte. M-a învățat astfel lecția motivației: dacă un singur om dintre cei pe care încerci să-i ajuți iese din scenariu, înseamnă că ai imboldul să continui. Ieri, dintr-o mare de oameni, un alt copil aproape necunoscut mie, dar extrem de bucuros, a ales să-mi spună că mă iubește mult, mult, mult de tot. Am învățat astfel o lecție a fericirii: când îți este bine, nu poți decât să iubești. Mult, mult de tot și pe oricine îți iese în cale! Aseară, spunându-i celui mic povestea de adormit copii și exagerând din motive obiective (*) suferința ursului care a rămas fără coadă, acesta m-a taxat rapid: “Serios, e mare necaz că și-a pierdut coada? Văd că se descurcă bine fără ea!” Așa am prins lecția despre suferințe: unele sunt mari, altele doar răsfățuri de-ale noastre. Azi, în parc, o fetiță a pus la punct doi băieți care acaparaseră un tobogan. “E pentru toți copiii, vreau și eu să mă dau!” ...
Citește mai mult »

Vârstele carierei

Simplificând destinul nostru profesional, putem spune că există câteva etape clare pe care le parcurgem, similare vârstelor biologice: Prima ar fi copilăria carierei, cea în care ne pregătim, învăţăm, analizăm opţiuni, testăm. Şcoala, familia, voluntariatul sunt pilonii pe care se bazează această etapă. A doua ar fi tinereţea, debutul în meserie. Este tot o perioadă de învăţare, dar specializată, care vine la pachet cu salarii mici, ceva umilinţe şi frustrări, încercări eşuate, succese asumate de alţii, uneori schimbări bruşte și dese de macaz. Urmează maturitatea, în care culegem laurii etapelor anterioare. Acum ne găsim drumul, ştim să-l urmăm, atingem un vârf financiar, suntem respectaţi în breaslă sau în companii. La final vine, evident, bătrâneţea, cea în care pierdem contactul cu noutățile profesionale şi noile rânduiri organizaţionale, în care devenim mai degrabă dispensabili decât necesari. Evident motivația, personalitatea, oportunitățile avute și sesizate influențează parcursul fiecăruia. Unii fac schimbări bruște la maturitate, alții o țin într-o tinerețe profesională toată viața. În plus, am spus că vârstele carierei sunt similare celor biologice, dar ele nu coincid întotdeauna. La sportivi, de exemplu, tinereţea profesională apare în copilaria biologică, iar maturitatea carierei se ...
Citește mai mult »

Prinţesele şi coliviile lor

Întreaga planetă a fost cuprinsă zilele trecute de isteria nunţii regale engleze. Prinţul cu numărul 2 şi aleasa inimii sale, o cunoscută vedetă de cinema, au fost omniprezenţi, chiar obsedant de expuşi în media clasică şi online. Hainele, reacţiile, paşii, rudele, grimasele, ridul din frunte dispărut al miresei, buchetul, maşina, nasturii, barba, totul a fost analizat temeinic, de parcă întreaga fericire a omenirii ar fi depins de succesul unei cununii religioase. Dar uite aşa Marea Britanie a uitat pentru câteva zile de iminentul şi criticul Brexit. SUA, de eşecul răsunător numit Trump. Iar România a făcut multiple exerciţii de imagine (*) şi s-a visat nobilă, curată, elegantă, lipsită de zorzoane obositoare şi de gafele aferente. Când eşti în reverie, nu-ţi mai vine să înjuri guverne şi politici, plus că mai durează ceva până te încarci la loc. Iată că dincolo de rolul lor social, poveştile cu prinţi şi prinţese ne captivează încă. Mai mult, în zilele noastre sunt reale, ba chiar oricine le poate trăi, nu mai este obligatorie lingurinţa de argint la naştere. Mireasa regală, venită din ţara tuturor posibilităţilor, a devenit astfel un simbol al accesului nelimitat al omenirii la oportunităţi inimaginabile. Dar înainte ...
Citește mai mult »

O lecţie despre comunicare

Dacă ar fi să găsesc un numitor comun tuturor managerilor cu care am avut norocul sau ghinionul să lucrez, pot spune ca indiferent cât de buni sau de răi au fost, de profesionisti sau empirici în abordare, de deschişi sau criptici, de calmi sau plini de zvâc, tuturor le-a lipsit capacitatea de a oferi un feedback constructiv şi empatic. De fiecare dată analizele fie au lipsit, fie au sunat critic, nedrept, ciudat sau greu de înţeles. Iar discuţiile pe care le am cu angajaţii în proiectele de consultanţă exact asta spun: că tuturor ne lipseşte validarea sau chiar ochiul critic al superiorului nostru. Că este important să ştim cum stăm, că este un semn de stabilitate, de conectare, de implicare. Dar, totodată, că lipsa abilităţilor de comunicare transformă potenţiale discuţii constructive în adevărate suplicii. Practic feedback-ul este singurul instrument personal şi organizaţional de reglaj si auto-reglaj. Nu poţi face mai bine, dacă nu ştii cum ai performat până la un moment dat. Nu poţi schimba, dacă nu ai coordonatele. Nu poţi îmbunătăți un proces, daca nu l-ai analizat înainte. Dar dacă la ...
Citește mai mult »

O ultimă strigare

După cum spuneam, pe 1 Iunie vreau să aduc puţină bucurie unor suflete încercate de sărăcie şi alte belele asociate. Sunt vulnerabili, lipsiţi de speranţă, discriminaţi adesea, dar sunt copii şi asta ar trebui să fie suficient încât să merite atenţia noastră. Cazul mi-a fost prezentat de Raluca, îngerul lor păzitor, cea care îi hrăneşte şi ajută constant. Le-am trimis şi eu de-a lungul timpului alimente, haine, rechizite, dar este un drum lung şi ne prinde bine puţin ajutor pentru a-l străbate. Din lista iniţială au rămas rolele mărimea 37 cu protecţiile necesare. Protecții mai am eu, deși îmi lipsesc cele de palmă, dar rolele marelui copil au fost ronțăite mișelește de niște șoareci în magazia în care le-am depozitat peste iarnă, așa că dacă nu găsim altele care stau degeaba, vom cumpăra o pereche nouă. Cu alimentele, rechizitele si mâncarea pentru câine ne vom descurca noi, ca şi până acum. Dacă aveţi totuși niște role funcţionale care nu vă mai sunt de folos, vă garantez că vor aduce bucurie în loc să strângă praf. Reamintesc că sunt patru fete (13, 12, 8 ...
Citește mai mult »

După chipul și asemănarea sa

Toate firmele au început cu un om: fondatorul, antreprenorul, șeful șefilor, omul cu viziunea inițială. Și toate se formează apoi, până la un punct, după chipul și asemănarea lui: riguroase sau grandioase, haotice sau dinamice, formale sau foarte creative, poetice sau pragmatice. Dar pe măsură ce cresc și se îndepărtează de model, noile diviziuni devin nu neapărat copii fidele, ci reflecții ale acestuia. Astfel generozitatea poate deveni risipă, creativitatea, capete bezmetice în nori, profesionalismul lipsă de flexibilitate sau posibila ignorare de oportunități care nu respectă rețeta corectă. Provocarea devine așadar multiplicarea sănătoasă, păstrând plusurile și controlând continuu minusurile, astfel încât să nu devină critice. De aceea este important ca modelul inițial să pună bazele unei structuri sănătoase. Să-și cunoască punctele tari și cele generatoare de riscuri și să lucreze cu sine înainte de a-i analiza pe ceilalți. Văd des antreprenori români frustrați de calitatea angajaților din piața muncii. Dar rar de tot lideri care să investească în angajați, să-i dezvolte profesional și uman, să-i motiveze, să-i învețe. Văd des antreprenori care plâng în gura mare din cauza legislației, taxelor, birocrației. Dar ...
Citește mai mult »