Ştampile

Întrucât piticul din dotare a lipsit destul de mult de la grădiniţă şi pentru că a insistat să lucreze şi el fişele făcute de colegi, am cerut doamnelor educatoare să ne dea acasă ce am ratat. M-am gândit că prinde bine să ne obişnuim cu ideea de teme, mai ales că odată ce am ales sistemul clasic, consider că trebuie să ni-l asumăm cu bune şi rele. M-a frapat puţin ambiţia lui, nu mă aşteptam să vrea să recupereze. M-am mirat şi mai tare când una dintre doamne mi-a spus că în ultima vreme plânge atunci când nu-i iese ceva. Îl stiu destul de ambiţios, dar nepătimaş, o ia muncitoreşte de la capăt până îi iese. Dar mi-am propus să nu mai fac analize parapsihomilitare şi să las copilul cu ale lui. Dar parapsihomilităria a început să mă îngrijoreze când l-am văzut la masa de lucru. Dintr-un copil independent, care se pune la făcut şi abia apoi întreabă, m-am trezit cu o mulţime de îndoileli adresate mie cu un glas piţigăiat. Având şi eu treaba cu duiumul, am convenit că stăm temeinic ...
Citește mai mult »

Singurele certitudini parentale

1. Este dovedit științific că dacă mori de inaniție și îți pui pe un colț uscat de pâine ceva brânză de care nu s-ar fi atins niciodată, copilului, sătul de altfel, i se face brusc foame și îți cere toate caloriile pe care contai. 2. De asemenea, studiile empirice arată că deși nu s-a atins de cutiile cu jucării timp de 12 luni, dacă te decizi să le depozitezi într-un loc greu accesibil, va avea nevoie de ele în secunda doi. 3. Orice cămașă nouă rezistă fără de pată în preajma copilului maximum 5 minute. Durata scade veriginos daca bluza este albă. Cea mai urâtă haină din garderobă are totuși cele mai mari șanse să scape imaculată. 4. Graba parentală a fost și ea obiect de cercetare. Statisticile arată că șansele ca odorul să aibă nevoie la toaletă când vrei să ieși pe ușă cresc direct proporțional cu importanța întâlnirii la care riști să întârzii în dimineața cu pricina. 5. Deși ești un părinte minunat, soacra și educatoarele vor afla că îl chinui periodic pe bietul copil cu diverse ...
Citește mai mult »

Totul e bine cât încă mai vorbim despre Corina

Serile trecute ne reunisem în bucătărie şi vorbeam cu Marele Copil despre chestiuni cotidiene. Alături de noi era tata, care mânca atent la masă. I-am adus aminte că urmează două zile aniversare (îl cheamă Dumitru, iar omul cu doi Sfinţi bugetează dublu) şi am început să ne hlizim de o ştire, ceva care o implica pe Corina Chiriac şi nu ştiu ce făcuse ea la un radio. -Auzi, tata, febleţea ta, Corina Chiriac! Mi-a răspuns cu un zâmbet larg, pus acolo pentru cel mare, pe care-l divinizează: -Da, chiar febleţe! -Cris, tataia a fost întotdeauna îndrăgostit de ea. Se uita mereu hipnotizat la televizor când apărea, spre disperarea maică-mii care o ura, bineînţeles. Tata a început să râdă. Chiar aşa era, el era mare fan, mie îmi plăcea o singură melodie de-a ei, iar mama se crispa mereu când o vedea sau o rugam să-mi pună “placa”. (*) Atunci nu înțelegeam nici fascinația lui tata, nici nervii mamei, azi înțeleg că o femeie frumoasă, cu voce senzuală poate genera ceva fenomene meteo într-o familie cu doi copii. Momente din copilărie pe care le împing în trecut, încercând să mi le amintesc din ce în ce ...
Citește mai mult »

Trei despre salariul minim

1. La fiecare creștere anunțată de politicieni, analiștii profețesc dezastrul. Toate guvernele de până acum au trecut prin asta, de aici și desensibilizarea lor. Adevărul este că până acum efectele catastrofale n-au apărut, iar dacă a falimentat cineva în contextul creșterii salariului minim, vă asigur că nu doar de aici i s-a tras. 2. Și eu am fost de acord cu faptul că salariul minim n-ar trebui să existe. Până când am cunoscut piața muncii din orașele mici, lipsite de dinamica obișnuită. Acolo angajații sunt la mâna angajatorului, cunosc cazuri în care nu primeau salariul, cel minim, evident, având doar posibilitatea de a cumpăra produse în cuantumul lui din magazinul firmei. Deci lucrau pe ceapă, morcovi și șampon, dar dacă ar fi vrut haine sau caiete, cumpărau la Sfântul Așteaptă. Orice reclamație la ITM s-a dovedit a fi inutilă, pentru că în orașele mici abuzul în serviciu este norma, iar statul parelel este multiplicat și individualizat într-o matrice imposibil de spart. Să demisioneze? Și unde să se ducă? 3. De asemenea, și eu am fost de acord ...
Citește mai mult »

Analiza limbajul corporal

Printre articolele “trending” de zilele astea de pe LinkedIn (secţiunea HR, evident), se află unul care analizează relația de iubire dintre Prinţul Harry și aleasa inimii sale, pornind de la limbajul corporal al celor doi. Pentru a întări analiza sunt prezentate poze din recentul lor turneu australian. Comentariile sunt pe placul doamnelor și domnișoarelor consumatoare de romanță: Câtă tandrețe! Priviți zâmbet! Mâna care urcă și coboară protector e semn clar de nețărmurită dragoste! Înțelegeți ideea. Știu că oamenii (încă mai) caută reţete clare spre a ghici personalitatea, relaţiile, potenţialul uman, de aici apetența către pseudopsihologie. Dar limbajul semnelor nu este una dintre ele, în ciuda promovării asidue, mai ales în cazul interviurilor de selecţie. Care este hiba cu analiza din articolul cu pricina? Păi în primul rând protagonista este actriţă, una care chiar a jucat în filme. Deci nu putem spune că este 100% autentică atunci când iese din casă, pentru că ştie să trăiască în vizorul presei. În al doilea rând, protagonistul este membru al Casei Regale britanice de când se ştie, deci a trăit toată viaţa după câte un protocol ...
Citește mai mult »

Avem piaţa muncii pe care o merităm

În 2010, secătuită de putere de criza economică, dar mai ales de miile abordări sinucigaşe pe care le-am văzut în acea perioadă scriam aşa: Vorbim de multă vreme despre valoarea scazută a candidaţilor din piaţa muncii. A venit criza şi, surprinzător pentru unii, dar firesc pentru cei raţionali, lucrurile au rămas la fel. Ba mai mult, pe termen lung, vor degenera, întrucât prezenta lipsă de interes pentru capitalul uman îşi va spune cuvântul. Avem aşadar candidaţi slab pregătiţi. Cauzele au tot fost discutate pe aici: calitatea slabă a actului educativ din şcoală, mai nou şi din familie, influenţa socială nefastă (ni se tot bagă pe gât modele false de reuşită profesională şi socială) şi, da, lipsa de interes a companiilor angajatoare pentru dezvoltarea capitalului uman. Avem aşadar companii nepregătite sau fară voinţă în faţa acestei provocări. Întrucât nu s-au prea înghesuit să investească în programe de pregatire a angajaţilor, în ciuda legislatiei care prevede instruirea cu titlu de obligativitate. Şi nu mă refer neapărat la programe externe, care probabil ar fi costat mult şi nu ar fi fost foarte adaptate, ci ...
Citește mai mult »

Corul bocitoarelor

Numa’ necazuri și catastrofe pe meleagurile noastre! Țara e razna, dictatura se instalează, economia se destabilizează, cutremurele ne vor omorî pe toți, spitalele se prăbușesc, sărăcia se extinde. Viața în România e de rahat și ni se amintește asta pe toate căile! Nu din acele parfumat și dulce, ci din ăla bun nici de îngrăsat culturile agricole. Și alea praf, că uitasem. Zilnic avem de ascultat un adevărat cor al bocitoarelor. Stăm lângă raclă și nu doar că plângem moartea, dar facem să fie mai greu. Să doară mai mult! Să murim și noi de agonie până să ne omoare cele cuvenite! Știu: un articol care nu stârnește lacrimi, furie sau zâmbete e degeaba. Dar inflația asta de catastrofe zilnice devine și ea plictisitoare. E groasă, nu cred că e român să nu știe, dar bocitul n-a întors pe nimeni de la groapă. Hai să vedem ce e de făcut! Hai cu know-how-ul! Hai cu opinii echilibrate, cu mai puțin patos și deloc ură, cu mesaje constructive, cu soluții inteligente. Sunt mulți oameni care știu ce au de făcut pe ...
Citește mai mult »

Tot ce știm despre recrutare și selecție ar putea fi greșit

În ultima vreme am coborât în subsolul pieței muncii. N-o mai făcusem de mult, cumva proiectele din IT te ţin într-o bulă mai confortabilă decât îmi aminteam. Evident că acolo, la bază, interviurile de selecţie îşi pierd din formalism şi structură. Candidaţii aflaţi la început de drum nu au experienţa unor discuţii pe teme profesionale, lucru care poate scoate din obisnuinţe un recruiter rutinat. Admiri motivația unora, dar este oare ceva atât de schimbător un predictor suficient al performanței? Îți place CV-ul, dar totuși, viața de după studii e fără plasa de siguranță a părinților. Vezi abilități sociale, dar deja par a fi apanajul unor generații. Așa am realizat că toată strategia clasică de recrutare şi selecţie este, de fapt, un mare fiasco. Eu nu sunt oricum omul de HR clasic. Nu întreb pe nimeni “unde te vezi peste cinci ani”, nu cred în agresivitate în cadrul interviului de selecţie, nici în superioritatea celui care stă cu CV-ul în faţă. Întreb mult despre joburi, provocări, eșecuri, reușite. Creez situații, văd reacții. Dar asta nu înseamnă că sunt mai bună ca alții. Pentru că ...
Citește mai mult »

Mimând

-Mama, ce conferi? Păcălici sau Mimatul cu cărți? m-a întrebat aseară cel mic arătându-mi cele două jocuri. De câteva ori, pentru că eram cu gândurile razna. M-am prins ce vrea abia după ce am realizat că încearcă să afle ce prefer. De când a început circul cu recentul plebiscit, dorm prost, visez tâmpenii, am migrene. Încercarea mea de a-i înțelege pe minoritarii votului mă seacă de energie și putere. Și cred că nu cunosc om zdravăn la minte care să poată sta calm sub asediul informațiilor absolut dezgustătoare care ni se prezintă. Nu poți vedea cerul senin, nu poți auzi păsărelele care cântă, nu te poți juca cu frunzele căzute, dacă ți se creionează un perpetuu iad. Desfrâu, dezmăț, decadență excesivă, comportamente extreme, pericole care sigur nu ne pasc pe noi ăștia de stăm mai mult în trafic decât sărind din zona de confort în noi situații sociale. Iar eu am doi sau trei cunoscuți cu astfel de abordări. Mi-e groază să mă gândesc ce este în bula lor! Întreb cu sinceritate: cum naiba trăiți? Cum vă duceți la culcare ...
Citește mai mult »

Meniu diversificat

Zilele acestea toate drumurile duc la referendum. Nu al meu, asta e clar, ziceam doar metaforic, referindu-mă la căile de comunicare online și offline. O grămadă de bani aruncați pe apa sâmbetei, dar despre asta vorbim luni. Oricum, m-am gândit pentru a diversifica meniul să vă recomand niște articole salvate de mine trimestrul ăsta care sunt pur și simplu interesante și total disonante cu agenda zilei: Primul este despre mecanismele invidiei și despre motivele pentru care uneori (deseori în organizațiile disfuncționale) îi urâm pe cei performanți. Pentru cei care vor concluzia: evident, ne pun într-o lumină proastă. Luați cu pâine, pentru că extrapolând, acesta este principalul motiv pentru care proștii votează proști și ticăloșii, ticăloși. Este pur și simplu un exercițiu confortabil să fie alături de oameni similari lor. Articolul cu pricina este acesta: https://www.psypost.org/2018/07/the-psychological-explanation-for-why-we-sometimes-hate-the-good-guy-51845 Al doilea este despre educație, simt deja că va avea un succes nebun! 🙂 Același semnal de alarmă și mai multe opinii, dintre care se distinge cea a lui Jack Ma care crede că oamenii ar trebui să învețe ceea ce nu pot face roboții. Spune-i ...
Citește mai mult »