O vacanță între agonie și extaz

În preajma Revelionului ne-a (*) venit ideea de a pleca rapid într-o vacanță. Așa facem noi, ne gândim și răzgândim până în ultimul moment, majoritatea ieșirilor fiind planificate în scurt, dar temeinic. Project Managerul nostru a găsit din nou un loc minunat, a mers cu mașina în service pentru a o pregăti de drum lung, iar eu am purces la a face bagaje. Destinația: o stațiune de ski din Austria, cu opriri în Viena la dus și la întors. A urmat o buclă în timp de tip râsu’ – plânsu’ care mi-a confirmat temerile: ne plângem de instituțiile statului, dar corporațiile care ne păstoresc banii sau ne vând mașinile sunt cu mult mai dezorganizate și dezinteresate de soarta clienților decât de putem închipui. Ne vând broșuri scumpe în loc de servicii, rezultate ale imaginației lor utopice, dar dacă ai ghinionul să fii tocmai tu acela care zgârie poleiala, te arzi rău de tot. Pe scurt, la 80 de km de Viena mașina noastră, un BMW X5, a refuzat să mai coopereze, afișând o eroare pe panoul de bord. ...
Citește mai mult »

Revelionul perfect

Sfârșitul de an m-a prins la mine acasă. M-am îmbrăcat frumos și am pus patru farfurii pe masă, după cum mi-a ieșit numărătoarea comesenilor. Cristi a părăsit de mult cuibul, își petrece noaptea dintre ani cu prietenii, rămăsesem noi trei și un bunic. Am decretat că e cam trist, dar sigur vor veni și vremuri mai grele. Așa că nu-i loc încă de gânduri negre și melancolii. Jumătate de oră mai târziu aveam casa plină de copii. Au venit și niște vecini, rămași pe acasă și ei. 2020 m-a prins oricum, numai tristă nu. Multă vreme am așteptat Revelionul perfect. În care toate să meargă ca unse, cu organizare brici, oameni care să nu mă calce pe bătături, mâncare minunată și muzică pe placul meu. Pe bune dacă a fost vreunul! Când am ieșit din casă, am dat peste comeseni gata doborâți de alcool, iar ideile lor creative s-au cam contrat cu nevoia mea de Zen. Am fost fugăriți de petarde, am ascultat dizeuze afoane cu repertoriu ucigător de creieri și sonorizarea de tip moartea urechilor, am ...
Citește mai mult »

Recapitularea sfârșitului de an

Am scris mult și în acest an. Nu-l pot încheia așadar fără să vă amintesc care au fost cele mai citite texte ale mele. S-au potrivit bine, sunt reprezentative pentru experiențele avute, deci se pun și ca un soi de retrospectivă a lui 2019. Mulțumesc din inimă tuturor celor care au poposit pe blogul meu, mi-au apreciat postările în Social Media și au dat mai departe mostrele mele de viață, înțelepciune sau umor. Nu (mai) aud prea multe complimente, dar fiecare like sau share este pentru mine cel mai grozav pe care l-aș putea primi. Și sunt extrem de recunoscătoare celor care îmi oferă timpul și aprecierea lor. Așadar așezați-vă confortabil cu o cană de ceai/ cafea/ vin fiert și luați aminte la top 3 texte din acest an după numărul de vizualizări: Cel despre primul job al lui Cristi. Nu aveți idee cât de multe s-au schimbat de când l-am scris, 2019 a fost pentru el cât cinci pentru alții prin corporații. Își va aduce aminte o viață de toate câte a văzut acum și de modelele ...
Citește mai mult »

Jonglând printre farfurii

Tocmai ce a trecut primul Crăciun în care nu am cumpărat brad, pentru că a apărut ca prin minune. Primul îl care am crezut că ne mutăm, nu primim cadouri, judecând după volumul pachetelor. Primul în care am renunțat la a găti un fel de mâncare în speranța că-mi va fi mai ușor în campionatul de gătit. Și da, chiar a fost, este primul de când sunt mamă care m-a prins cu unghiile frumos colorate. Minunea a durat puțin din cauza unui accident casnic, dar tot se pune. Și primul fără tata. Fără să-i pun cadou sub brad și să-l văd pe unul dintre băieți mergând bucuros și emoționat să-i anunțe venirea Moșului. Nu cred că au fost multe în care să nu-l am aproape. Îmi amintesc doar unul, trist și el, petrecut în Olanda. În 2017 i-am luat o pijama roșie cu reni. Tot anul următor m-am străduit să-i explic că este a lui – avea convingerea fermă că trebuie dusă altcuiva. Pentru că dorința lui de a o livra devenea uneori obsesivă și periculoasă, am ascuns-o ...
Citește mai mult »

Cadoul meu de Crăciun

Am tras cu ochiul și știu că Moșul îmi aduce și anul acesta daruri grozave. Mai bună și cuminte ca mine nu găsește oricum la categoria mea de vârstă, deși nu mă crede când spun asta! 🙂 Dar aseară am primit deja în avanpremieră cadoul suprem. Și au reușit să mi-l ofere copiii. Știți probabil că Cezar este mare fan 5Gang, am fost până la Craiova să-i vedem live, vânăm merch-urile ca pe comori, le știm versurile mai abitir ca pe propriile noastre nume. Ei bine, Cristi l-a dus la avanpremiera filmului lor, Un altfel de Crăciun, unde i-a văzut în carne și oase pe cei cinci protagoniști. Nu filmul sau faptul că a venit de acolo cu un afiș uriaș semnat de idolii lui sunt cadoul meu. Este ceva mult mai mult de atât. Copiii mei nu prea apucă să fie frați. Diferența de vârstă îi împiedică logistic să petreacă timp împreună. Plecăm dimineața și ne reunim seara târziu, când abia dacă avem timp să mâncăm și să ne rezumam ziua. Rareori apucă să-și petreacă vreme doar ei, astfel ...
Citește mai mult »

Când începe educaţia?

În ţările civilizate se vorbeşte tot mai mult despre educaţia timpurie, adică cea care începe tot mai aproape de momentul naşterii. Acolo există instituţii formale în care copiii sunt aduşi precoce pentru că mamele sunt considerate o sursă de creştere economică, nu doar creatoare de viaţă a unor noi surse de creştere economică. La noi creşele sunt încă prea puţine şi oricum au ca scop primordial îngrijirea copiilor, nu neapărat educaţia lor. Copiii sunt hrăniţi, le sunt schimbate scutecele și sunt păziți de rele (asta dacă nu-i chinuie vreo descreierată, cum am văzut cam des prin presă în ultimul timp). Discuția este foarte nuanțată: întotdeauna un mediu familial va fi prielnic dezvoltării armonioase a copilului, dar nu multe mame își doresc sau pot să-și intrerupă/ abandoneze cariera pentru a crește copiii. Vârsta bunicilor crește constant, astfel încât ei au nevoie la rândul lor de îngrijire și asistență, bonele sunt puține și oricum costurile tind să devină prohibitive când vorbim despre unele cu adevărat calificate. Educația timpurie instituționalizată rămâne așadar o soluție viabilă și înțeleaptă din punct de vedere ...
Citește mai mult »

Ce am purtat obsesiv în 2019

Probabil că vă voi dezamăgi și de data asta, așa cum am făcut-o și în cazul produselor cosmetice. Pentru că în ambele situații există dulapuri pline de achiziții sofisticate, dar când întind mâna apuc aceleași chestii simple și lipsite de pretenții. Totuși indicatorii după care am ales astăzi sunt alții: numărul de purtări – au avut prioritate hainele all-season, versatilitatea, adică numărul de combinații în care le-am putut introduce, calitatea materialului, cusăturilor și, nu în ultimul rând, imortalitatea croielii, în sensul că nu îmi place neapărat genul acela de haine cărora le intuiești imediat sezonul de achiziție. Prețul nu prea contează la haine și accesorii, am în dulap unele considerate deja vintage, cumpărate noi și purtate obsesiv care se prezintă încă impecabil. Și foarte puține sunt haine ieftine cele care au trecut testul timpului. Așadar, după o îndelungă deliberare și o sesiune foto nereușită (la anul promit să mă ocup din timp) iată obsesiile mele: Pantofii sport i-ați mai văzut pe aici. Sunt Air More Money “Meant to Fly”, o reinterpretare a unui model vintage. I-am luat iarna trecută ...
Citește mai mult »

A început vacanța de primăvară

Nu știu dacă mai există altul ca cel mic al meu când vine vorba de boli. Iarna trecută eram la restaurant când i s-a umflat brusc și rău un ganglion sub ureche. Tot atunci au început și durerile, plânsul, nervosul, de nu mai știam încotro să o luăm. Aseară, după o zi calmă și neprevestitoare de boli, i s-a umflat un ochi. Și tot atunci a început să și plângă de dureri atroce. Noroc că avem linie directă cu o doamnă doctor specializată în Pediatrie încă de când era cel mare mic și mulți doctori minunați printre prieteni astfel încât găsim la fel de rapid diagnosticul. De data asta conjunctivită. Azi sunt și eu plânsă toată, adică am ochii roșii, dureroși, iritați. Nu pot scrie, dar nu pot sta nici departe de blog, deci vă las două poze să mă dau mare că la mine a început deja vacanța. Și este direct cea de primăvară, fapt care mă cam confuzează, că-mi vine mai degrabă să vopsesc ouă și nu să fac cârnați. Așadar Albița care mă roagă să ...
Citește mai mult »

Îngrijire: produsele lui 2019

După cum spuneam finalul de an pe blog va fi cel al retrospectivelor personale. Am scris deja despre lecțiile și vacanțele lui 2019. Urmează acum un top al produselor de îngrijire pe care le-am cumpărat/ folosit cel mai mult în această perioadă. Şi poate voi reuşi în curând să fac şi topul celor mai purtate haine/ accesorii. Pun din nou totul în perspectivă, precizând că am tenul foarte uscat iarna și mixt vara, sensibilos spre atopic, cu ochii extrem de reactivi (foarte multe produse cosmetice mi-i usucă, înroșesc și mă fac să lăcrimez). Matur, de, mă ține de ceva vreme pielea asta, pistruiat, cu toane. Și cu milia, o chestie care îmi provoacă niște puncte albe. Și mai precizez că folosesc rutine destul de costisitoare ca timp, cu multe straturi (cel puțin trei, de regulă sunt cinci-șapte), pe care le pun de două ori pe zi, după cum e firesc: de la cel mai subțire (toner, esență), până la cel mai gros (crema de hidratare) Cum am ales hiturile anului în materie de skincare? Am avut în calcul următorii indicatori: ...
Citește mai mult »

N-avem cârnați, dar avem brad

În mod tradițional în weekend-ul care precede începerea sărbătorilor de iarnă purced la a face caltaboșul și cârnații cuveniți. Intru deci în atmosfera sărbătorească, adică iau făcălețul lângă mine și mă pun pe făurit bunătăți stând cu un ochi la ușa bucătăriei să nu intre cineva să mă streseze. De data asta însă, viața a bătut planurile, iar sfârșitul de săptămână a debutat vineri seara cu o migrenă cumplită. Și un meci amical susținut de echipa copilului mic, care nu m-a ajutat prea mult, pentru că la un moment dat simțeam nu doar cumplita durere ci și halucinații auditive. M-am prins la timp că era acustica balonului în care s-a jucat, mă cam speriasem că-mi voi petrece Crăciunul cu ceva tare la bord, cel mai probabil perfuzabil. Sâmbătă de dimineața, cu migrena în punct de maxim angajament, am mers la serbarea de la școală. Care a fost exact pe placul meu: nici agonizant de lungă, dar nici surprinzător de scurtă, cu prichindei relaxați și dezghețați, cu poezii și cântecele frumoase acompaniate muzical cu talent și un Moș ...
Citește mai mult »