Succesul seduce şi panica vinde

Zilele acestea două ştiri sunt omniprezente sub ochii noştri: moartea prematură (şi cumva anunţată) a lui Kobe Bryant şi pandemia care stă să vină de gripă asiatică. Nu că cele trei ale noastre ar sta pe loc. Despre moarte, n-ai ce scrie inteligent. Vine când vrea, ia ce-i place. De data asta nouă suflete, printre care şi copii frumoşi, talentaţi, minunaţi, ca toţi copiii de altfel. Dar acum a venit cumva anunţată. Baschetbalistul american a povestit într-un interviu din 2018, că a luat decizia de a se deplasa cu elicopterul pentru a putea avea timp pentru familia sa: pentru a ajunge la meciurile şi serbările fetelor, pentru a tăia din momentele lungi şi agonizante din trafic. Ori a folosi transportul aerian pe post de taxi, îţi cam pune statisticile în cap. Există totuşi nişte concluzii evidente despre succes, iar prima este că nu-ţi dă răgaz de nimic altceva, te mănâncă pe tot. Şi trebuie să alegi. Şi nu-i uşor – cu cât reuşita este mai mare, cu atât costurile de timp, bani, energie, disponibilitate afectivă, sunt și ...
Citește mai mult »

Trei produse ieftine și bune de curățare a tenului

Mă știți, în ultima vreme am devenit destul de interesată de skincare. Și unul dintre cei mai importanți pași când vine vorba despre ten frumos este curățarea lui blândă și eficientă. Doar că sunt fata lui tata și mă apucă uneori cumpătarea. Iar când vine vorba despre produse a căror utilitate este aceea de a le da rapid jos de pe față, nu văd de ce aș da sume incomode. Că doar nu-s pantofi, să merite! 🙂 Așadar astăzi vă zic și vouă despre trei produse de curățare ieftine și bune. Măcar dacă le încercați și nu vă sunt pe plac, nu vă plânge portofelul, pentru că se învârt în intervalul 19-30 Ron(i). Așadar avem în ordinea numerelor de pe tricou: Laptele de curățare pentru ten ultra-sensibil Balea Med, disponibil doar în magazinele DM și apa micelară pentru ten uscat Pell Amar Biome plus uleiul Nivea pentru piele sensibilă, pe care le găsiți pretutindeni online sau offline, trebuie doar să căutați prețul cel mai bun. Laptele Balea Med Ultra Sensitive: Recunosc că pare venit direct de pe vremea lui Pazvante, ...
Citește mai mult »

Dați filmul înainte!

Ca mamă eu nu am așteptări pe termen lung. Iau fiecare zi și etapă așa cum vin ele, îmi fixez obiective pe termen scurt și mediu, găsesc soluții la problemele punctuale. Nu am visat niciodată ca băieții mei să devină prinți, celebrități sau magnați. Să am nepoți zulufați care mă privesc cuminți, cu ochii de revistă. Să joc hora veseliei cu nurorile în curte. Nu mă tentează proiecțiile de viitor, nu visez niciodată cu ochii deschiși. Asta nu înseamnă că nu cred în ei sau în viitorul lor minunat, ci cred doar că rolul părinților este acela de a-i ajuta să-și creeze destinul, să-și pună propriile vise în aplicare, nicidecum pe cele ale altora. Totuși, ieri când mi-am văzut copilul de 17 ani cu tortul aniversar în mână, am avut o revelație: întotdeauna vine momentul în care ne trezim față în față cu deciziile noastre. Iar parentingul  exact asta este: un șir cotidian de reacții și acțiuni, de soluții, de discursuri, de fapte, de dovezi de iubire. Și, da, la un moment dat, din personaj principal devii simplu ...
Citește mai mult »

Felie de amintiri şi un pahar de vorbă

În copilărie existau două momente de criza pe care mama mea era chemată de către femeile din familie să le gestioneze: primul era tăiatul maionezei, o chestie îngrozitoare care nu doar că strica bunătate de ouă, dar punea în real pericol meniul unei mese festive. Al doilea – spălatul copiilor proaspăt ieşiţi din maternitate, activitate migăloasă, pentru că atunci cursurile de puericultură nu se adresau publicului larg. Nu-i de mirare că baia copiilor mititei mi s-a părut mereu o chestiune complicată şi delicată. Când am rămas însărcinată pentru prima dată, mi-a fost mai frică de partea aceasta decât orice, iar mama nu era acolo să mă ajute, motiv pentru care prima achiziţie a fost o cădiţă cu spătar ergonomic, pe care am plătit atunci o mică avere. Practic eram în zona de siguranță a stresului. După ce am născut, n-am avut răgaz de stat cu bebeluşul. L-au luat repede pentru procedurile standard de neonatologie. Timp de aproape două ore, toate fricile din lume mi s-au bătut chiaune prin cap: Mă voi descurca? Îl voi scăpa în cap? ...
Citește mai mult »

Trei motive păguboase de a porni un business

Poate mai mult de jumătate dintre companiile nou înfiinţate îşi dau obştescul sfârşit în primii patru ani de funcţionare. Este greu să te lupţi cu firme care au atras deja o masă relevantă de clienţi, comunică şi primesc feedback de la aceştia, le ştiu nevoile şi punctele vulnerabile. Este complicat şi cu natura umană, care schimbă destul de greu şi imprevizibil obiceiurile de consum. Dar poate cel mai greu este să reuşeşti să faci din micile eşecuri inerente trambuline spre dezvoltare, nu o perpetuă Vale a Plângerii. Dar unele jur că se nasc moarte! Oameni care ştiu doar să facă o ciorbă visează să conducă restaurante cu stele în frunte, neveste de patroni care cred că e suficient să ai capitalul iniţial își imaginează sclavi cu frunze de palmier lângă birou sau părinţi care au senzația că nevoile lor parentale sunt împărtăşite de mii de alţi oameni, astfel încât purced la a deschide afaceri în domeniul educaţiei, toți aceștia creează cronici ale unor morți anunțate. Care sunt aşadar cele mai naive motive să-ţi deschizi o (nouă) afacere? 1. ...
Citește mai mult »

Totuşi, ce facem cu toţi aceşti copii aflaţi în situaţii de risc?

Zilele trecute, noul ministru din fruntea Educaţiei, o doamnă stimabilă şi plină de intenţii bune, a inspectat însoţită de mulţi reporteri şi cameramani câteva şcoli din judeţul Ialomiţa. Aşa cum mă aşteptam, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de când, la rândul meu, îmi pierdeam pantofii prin noroaiele unor sate similare, tot din judeţul cu pricina: haznale în curtea şcolii, copii descălţaţi înainte de a intra în sala de clasă, cadre didactice nevoite să plătească din buzunarul propriu naveta, suflete ale căror şanse la educație permanentă dispar încă de când se nasc. Au trecut aproape 30 de ani în care satul românesc s-a degradat continuu, iar educaţia din mediul rural a fost la coada tuturor preocupărilor sociale, economice, politice, deşi există mulţi indicatori pe roşu acolo. Ştiu că pare exotic să te gândeşti la altceva decât bula ta sătulă şi care alege şcoala copiilor după criterii care mai de care mai elitiste. Dar jumătate din forţa de muncă a României se naşte acolo unde s-a născut și veșnicia. Dacă vrem o ţară ca afară, nu putem ...
Citește mai mult »

Am inventat un nou tip de (pseudo)educaţie

De-a lungul istoriei, educația a trecut prin schimbări radicale, sincronizate cu dinamica socială şi cu viziunea faţă de viitor. Au existat practici exotice, care n-au trecut testul timpului, unele chiar barbare, dar și obiceiuri devenite acum clasice sau la care tindem să revenim. În prezent, deși asistăm la un adevărat asalt informațional în sfera educației, mai ales a parentingului, cum îi spune mai nou celei de acasă, lucrurile o cam iau în sens invers: şcoala a devenit mai degrabă un instrument desenat conform nevoilor actuale ale maselor de indivizi şi nu a unui ideal spre care se tinde, a unor previziuni privitoare la viitor. Iar abordările exotice nu au dispărut, din contră. Apar tot soiul de noi “educaţii” patentate doar prin numarul de cititori ai unor autori care n-au apucat să implementeze în masă, ori măcar în casă, rodul imaginaţiei lor bogate. Aşa că m-am gândit: de ce nu aş inventa şi eu un tip de educaţie? Pseudo, de fapt, ca toate astea apărute ca ciupercile după ploaie. Bine, mă descalifică faptul că eu am studiat formal subiectul ...
Citește mai mult »

La mulți ani tuturor celor care poartă acest nume!

De trei zile s-a dezlănțuit Iadul! Că sună ceasul la 5,45 e ok, face parte din fișa postului. Treaba urâtă este că trebuie să dau jos din pat două bucăți băieți: unul care face 17 ani mâine-poimâine și altul care face 7 la vară. Și deja forța nu mai e cu mine, amenințările se dovedesc a fi nefuncționale, iar orice încercare de a proceda cu blândețe conform noii ordini în educație, hilare. Bunica din partea lui tata a făcut patru clase și povestea cât de tare îi plăcea școala și cât a suferit când a fost nevoită să o abandoneze. Cum să le explici unor copii crescuți în puf că pentru unii educația formală este un lux inaccesibil? Astăzi a fost apogeul. Mi-a luat 15 minute să-l trezesc pe cel mare și 10 la cel mic. Am crezut că turbez! Evident că s-a lăsat cu întârzieri. Liceanul nu este pe tura mea de transport, așa că am coborât precipitat din mașină piticul și am purces la a tăia în fugă ceața deasă până la poarta școlii. N-am abandonat însă ritualul ...
Citește mai mult »

Episodul 2: Extazul

Când plecăm la drum cu opriri de o noapte, avem întotdeauna o geantă cu cele trebuincioase pe care o luăm cu noi în camera de hotel. De data asta a trebuit să cărăm după noi într-un du-te – vino enervant toate trollerele, sacoșele suplimentare, plus scaunul de mașină. Data viitoare sigur voi face bagaje în stil minimalist! Cu acestă introducere făcută, vă invit la un efort de imaginație: după ce ne-am certat la telefon obsesiv, am cărat de catrafuse cu diverse halte, am așteptat la hotel o mașină care nu avea cum să vină și am mers înghesuiți o bună parte din drum ca în 168 la oră de vârf, închipuiți-ne ajungând noaptea la destinația finală. Moralul – sub nivelul mării, foame aprigă, sămânţa de arţag gata să încolţească. Şi intrăm în recepţia hotelului unde primul lucru de care am dat cu ochii a fost o sobă decorată cu îngeri, care trimitea spre noi o căldură plăcută. Şi o canapea roşie de catifea pe care mi-aş fi întins oasele cotonogite de sacoşe. Şi o domnişoară care ne-a ...
Citește mai mult »

Episodul 1: Agonia

După cum vă spuneam, am intrat în anul nou cu pregătiri pentru prima vacanţă: o destinaţie din Austria potrivită pentru a iniţia copilul cel mic în ale sportului pe skiuri şi pentru a-l pune în mişcare şi pe cel mare, care a început la o vârstă mai fragedă să frecventeze pârtiile. Pe numele ei Zell am See, pare un loc frumos atât vara cât şi iarna, atât pentru cei cu copii cât şi pentru tineri liberi şi frumoşi, atât pentru cei cu bani cât şi pentru cei care au mai puţini bani, dar tot au ceva, că nu-i chiar ieftină 🙂 Şi da, se ajunge şi cu maşina, dar şi cu avionul, însă cititorii vechi ştiu deja că preferăm vacanţele pe patru roţi. Am pornit la drum ca de fiecare dată cu portbagajul burduşit de bagaje, ochii cârpiţi de somn, mâncare şi cafea la sufertaş/ cutie. Mi s-a reproşat că nu sunt o mamă responsabilă care să facă chiftele şi şniţele, că aşa se mănâncă în maşină, mă gândesc deci ca data viitoare să înlocuiesc cofeina cu ...
Citește mai mult »