Pretty Woman 2

Aseară, în timpul unei partide de Baba-Oarba combinată cu Statuile Muzicale, am văzut frânturi din filmul care făcea furori în vremea adolescenței mele. Pretty Woman este povestea de dragoste dintre o prostituată și un tip tânăr, bogat și cu suflet mare. Aparent aceasta este meseria care atrage un real și modern Făt-Frumos, dar las ironia la o parte și o dau în comedie. Pentru că niciodată nu am fost mare fan al filmului (dincolo de povestea slăbuță chiar și pentru anii ‘90, are niște breșe logice grave) și pentru că mă enervează de mor zâmbetul generos al Juliei Roberts, am ajuns să-mi închipui cum ar arăta povestea de dragoste a celor doi după mulți ani de căsătorie. Deloc bine, vă zic: 1. Sătulă să audă la fiecare ceartă că a fost culeasă de pe stradă, tipa i-a replicat într-ul final glorios soțului: trebuia să-mi dau seama că ești un ciudat! Ce om frumos, bogat și tânăr agață prostituate la colțul străzii?!? 2. De câte ori aude piesa “Must have been love” a celor de la Roxette, tipul își ...
Citește mai mult »

Cu ochii la paiele profesorilor

O învățătoare din județul Călărași a fost agresată de două mame chiar în fața elevilor. Una dintre ele era supărată din cauza calificativului “insuficient” primit de copilul ei, care sigur avea altminteri stofă de olimpic. Au învinețit-o bine și i-au smuls părul din cap pentru asta. Nu este un caz singular. Și deși nu se lasă întotdeauna cu echimoze, abuzurile părinților asupra cadrelor didactice sunt din ce în ce mai numeroase. Și e urât! Că și profesorii greșesc uneori, asta este clar. Dar cumva părinții zilelor noastre au luat-o razna. În primul rând avem goana după note, justificată cumva de faptul că media generală încă mai contează la examenele importante. Dar ca părinte trebuie să înțelegi că sistemul este oricum aberant. Un 10 la o școală bună se ia mult mai greu cu un 10 la o școală mai puțin bună. Asta pentru că evaluările nu sunt standardizate și fiecare profesor notează ce și cum îi trăznește. Pe de altă parte, nu neapărat nota la clasă este scopul final. Lucrurile se echilibrează oricum atunci când elevii sunt priviți cu aceeași ...
Citește mai mult »

Un alt caz de discriminare la cinema

Azi mi-am dus piticul la film, pentru că i-am promis de mult și pentru că am sperat la un moment de relaxare. Ți-ai găsit! Ăștia din cinematografele de mall au luat-o completamente razna. Sunt incredibili! Merită sabotați până ne ies din obicei! Să vă povestesc: am ales un film cu actori, ceva cu operațiunea cuțu-cuțu, pentru că mi s-a cam luat de animații. Recunosc că după a zecea vizionare chiar cred că celebrul Coco merita Oscarul (dar nu e drept ce se întâmplă acolo, să știți!) și că Ferdinand e amuzant încă deși a bătut cam același număr de vizionări, dar totuși tânjesc după filme cu eroi reali. Deci am luat bilete la cuțu-cuțu, popcorn, tot tacâmul. Și încep reclamele. Și mă apucă nervii ăia mari. Carevasăzică Cinema City are o ofertă pentru tipele care merg în gașcă la filmul Ocean’s nuștiucât (mi se pare că o ia acum descrescător) să primească, pentru fiecare bilet achiziționat, un gloss de buze și un lac de unghii. Deci doar tipele care merg la filmul ăla. La care, normal, eu nu pot bifa ...
Citește mai mult »

Greierii și luna iunie, un marți 13 de durată

Cu mult timp în urmă, pe când era MC la ciclul primar, fix de 1 Iunie am purces la a-l opera de ‘pendicită. Primele semne ale afecțiunii au apărut la munte, acolo unde ne deplasasem pentru o nuntă. Felicitările, masa și dansul au fost pentru noi la Grigore Alexandrescu, vă povestesc eu altă dată de ce am ales un spital de stat. Convalescența a coincis, evident, cu perioada serbărilor școlare. Și normal că a avut și el un rol în cea a clasei. Adică a trebuit să recite “Balada unui greier mic”, ceea ce a și făcut, stând pe un scaun, pentru că nu era încă refăcut complet. Imaginea aceea mă bântuie și acum. Mai știu că nu a băut suc, ci compot adus de acasă. Și nu a mâncat prăjituri ca toți ceilalți, ci niște fursecuri de casă (nu tocmai generoase ca ingrediente) făcute de subsemnata. Între timp cred că n-a fost final de an să nu bifăm ceva: viroze, otite, picioare scrântite, ochi vineți și, anul trecut, o lovitură care i-a generat o neașteptată plimbare cu ...
Citește mai mult »

Noua ordine

Ieri a apărut în presă ştirea că Miss America, binecunoscutul concurs de frumuseţe, renunţă la proba costumelor de baie, aceasta fiind înlocuită cu interviuri care să arate personalitatea concurentelor, implicarea lor socială, influenţa pozitivă asupra lumii în care trăim. Anterior se renunţase şi la cea a rochiilor de seară, care a fost transformată în prezentarea unor vestimentaţii reprezentative pentru cele care participă. Avantaj asistentele medicale, menajerele și polițistele! (A se scuza gluma incorectă politic, mai ales într-un atfel de text moralizator.) Concursul în cauză mi se pare atât de demodat încât mă încearcă o sinceră admiraţie că a rezistat până acum. Frumuseţea feminină aste prezentată atât de multiplu, detaliat și pentru toate gusturile odată cu accesul la noile tehnologii, încât probabil doar nostalgicii şi sponsorii ciudați o mai caută în astfel de show-uri. (Ups, cred că am recidivat cu incorectitudinea!) Totuşi, dincolo de faptul că un produs muribund încearcă să se redefinească pentru a supravieţui, renunţarea la costumele de baie ne arată că trăim vremuri istorice. America, ţara tuturor posibilităţilor şi a imperiilor media, înţelege că vremea defilarilor în chiloţi pentru ...
Citește mai mult »

Despre moralitate, adevăr absolut şi baricade

Cu ceva timp în urmă, pe grupul de discuţii al Domneştiului, un consătean a postat un anunţ prin care își dădea spre adopţie căţelul, adult deja, pentru că nu mai avea timp de el şi nu-l putea îngriji corespunzător. Bineînţeles că a început corul oprobiului public cu refrenul “câinelui îi este mai bine lângă stăpân”, condimentat de “ce fel de om eşti că îti abandonezi patrupedul”, asta într-o comunitate care încă arunca puii de animale pe câmpii ca să le dea o şansă la viaţă. Cumva eu l-am înțeles pe om, ştiu persoane care chiar au fost nevoite din cauza unor circumstanțe critice să se despartă de prietenii necuvântatori, deci mi-am închipuit că şi omul nostru trece prin perioade similare. Şi măcar caută soluţii optime, nu își zvârle câinele în stradă, ca pe o măsea stricată. Duminică a murit Trifoi, iepurele casei. Ne-a fost adus cadou, pe post de viitoare friptură, dar evident că nu a încăput în cuptor. A umblat un timp prin curte, până ne-am dat seama că de frică încerca să se ascundă şi rămânea blocat în locuri inaccesibile. ...
Citește mai mult »

10 despre educație

“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” Socrate “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte.” Confucius “Pregătirea înseamnă totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată într-un colegiu.” Mark Twain “Timpul petrecut de profesor pentru a explica ceva este invers proporţional cu informaţia reţinută de studenţi.” Edward A. Murphy “Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolania pe stradă, eşti sigur că o vei găsi şi în casă.” Edmondo De Amicis “Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” – Albert Einstein “Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.” – Jean Jacques Rousseau “Scopul educaţiei este nimicirea mărginirii egoiste a individului şi supunerea lui la raţiunea lucrurilor.” – Titu Maiorescu “Orice om capătă două feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, ...
Citește mai mult »

Furia

Zilele trecute am citit un articol despre cea mai contagioasă emoţie online, care este, evident, furia. Autorii au analizat un număr mare de articole trimise de cititori altor prieteni sau cunoscuţi, reieşind astfel că cele mai împrăştiate cu butonul de Share au fost textele cu impact negativ, care aveau potenţialul de a intriga, enerva. Putem face la rândul nostru o cercetare ad-hoc: dacă privim cu atenţie în Social Media vedem că postările care generează sau implică supărări diverse sunt cele mai susceptibile la a fi date mai departe. Să ne amintim de recenta ceartă a unei mame cu un cinema din mall şi de multitudinea de reacţii generate. Iar agresivitatea este virală şi în viaţa reală, nu doar în cea pe care o trăim imaginar online. E suficient să intrăm într-o cameră nervoşi să vedem cum nervii trec mai departe ca nişte micro-organisme agresive. Ba mai mult, așa cum din stradă se mută online și din online poate trece în stradă. Furia nu este, aşa cum am crede, o emoţie de care trebuie să scăpăm. Ne-a fost dată ca mecanism de supravieţuire, asemeni altor animale. Este firesc ...
Citește mai mult »

Lecții

Zilele trecute, dintr-un maldăr de dulciuri și multe alte cadouri primite, un copil sărac a ales să citească o carte. M-a învățat astfel lecția motivației: dacă un singur om dintre cei pe care încerci să-i ajuți iese din scenariu, înseamnă că ai imboldul să continui. Ieri, dintr-o mare de oameni, un alt copil aproape necunoscut mie, dar extrem de bucuros, a ales să-mi spună că mă iubește mult, mult, mult de tot. Am învățat astfel o lecție a fericirii: când îți este bine, nu poți decât să iubești. Mult, mult de tot și pe oricine îți iese în cale! Aseară, spunându-i celui mic povestea de adormit copii și exagerând din motive obiective (*) suferința ursului care a rămas fără coadă, acesta m-a taxat rapid: “Serios, e mare necaz că și-a pierdut coada? Văd că se descurcă bine fără ea!” Așa am prins lecția despre suferințe: unele sunt mari, altele doar răsfățuri de-ale noastre. Azi, în parc, o fetiță a pus la punct doi băieți care acaparaseră un tobogan. “E pentru toți copiii, vreau și eu să mă dau!” ...
Citește mai mult »

Vârstele carierei

Simplificând destinul nostru profesional, putem spune că există câteva etape clare pe care le parcurgem, similare vârstelor biologice: Prima ar fi copilăria carierei, cea în care ne pregătim, învăţăm, analizăm opţiuni, testăm. Şcoala, familia, voluntariatul sunt pilonii pe care se bazează această etapă. A doua ar fi tinereţea, debutul în meserie. Este tot o perioadă de învăţare, dar specializată, care vine la pachet cu salarii mici, ceva umilinţe şi frustrări, încercări eşuate, succese asumate de alţii, uneori schimbări bruşte și dese de macaz. Urmează maturitatea, în care culegem laurii etapelor anterioare. Acum ne găsim drumul, ştim să-l urmăm, atingem un vârf financiar, suntem respectaţi în breaslă sau în companii. La final vine, evident, bătrâneţea, cea în care pierdem contactul cu noutățile profesionale şi noile rânduiri organizaţionale, în care devenim mai degrabă dispensabili decât necesari. Evident motivația, personalitatea, oportunitățile avute și sesizate influențează parcursul fiecăruia. Unii fac schimbări bruște la maturitate, alții o țin într-o tinerețe profesională toată viața. În plus, am spus că vârstele carierei sunt similare celor biologice, dar ele nu coincid întotdeauna. La sportivi, de exemplu, tinereţea profesională apare în copilaria biologică, iar maturitatea carierei se ...
Citește mai mult »