Copiii din bula mea

Mă agasează teribil când aud oameni trecuți de primele vârste comentând acid la adresa tinerei generații. Care, zic ei, ar fi formată din incapabili superficiali, cu deficiențe grave de caracter și formare profesională/ școlară. Doamne fere’ să apară un război că murim cu zile. Iar pensiile, cine să ni le plătească? Cu siguranță că fiecare generație este educată nu doar de părinți, ci și de școală și influențele sociale, culturale, economice ale vremii. De aceea vor exista probabil elemente specifice, dar niciodată atât de puternice cât să bată individualul, caracterul fiecăruia. Dar generațiile care cresc acum sunt cu mult peste cele ale noastre din niște motive evidente: – au acces la conținuturi și tehnologii la care noi nici nu visam; – sunt generații globale conectate nu doar cu cei aflați în aria lor geografică, ci oriunde în lume; – își pot urmări interesele și pasiunile cu mai multă ușurință decât noi; – cresc în vremuri în care parentingul este mai conștient și mai democratic. Uitându-mă în jurul meu și eliminând filtrele sprecifice vârstei lor (rebeliune, agitație, nonconformism) rămân calități pe care noi ...
Citește mai mult »

Minutul de orientare școlară

Tocmai ce au apărut rezultatele Evaluării Naționale de la clasa a opta, cea care decide practic admiterea la liceu. Este, așadar, momentul calculelor, al definirii opțiunilor. Din experiența de părinte trecut prin asta și de consilier de orientare școlară și profesională, vă dau câteva idei. Dacă vă plac, îmi mulțumiți mai târziu! Dacă nu, ziceți chiar acum! 1. Tendința celor cu note mari la Evaluarea Națională este de a merge la liceele de top. Este ok dacă aceste note se înscriu în tendința naturală a copilului. Dacă însă vorbim despre unul de 9 care printr-un antrenament asiduu a reușit să ia 10 la examen, nu e o idee bună să optați astfel. Deciziile corecte nu se iau apelând la excepții, ci la obișnuință. Este posibil așadar ca efortul pe care va trebui să-l facă pentru a se susține pe linia de plutire în clasele formate din copii pentru care obișnuința este excepția celui din dotare, să nu merite. Să nu-i dea răgaz de distracție (liceul chiar trebuie să includă și asta), pasiuni sau extracurriculare. Știu cum este cu orgoliul ...
Citește mai mult »

Binele învinge

Dacă îmi spunea cineva că mă voi uita la meciurile europenelor din vara asta, ale naționalei de fotbal Under 21, m-aș fi amuzat. Dacă îmi spunea că, mai mult decât atât, le voi aștepta mai ceva ca pe Familia Guldenburg pe vremuri, m-aș fi prăpădit de râs. Campionatul intern de fotbal mi se pare o bizarerie tristă. Cu Becali purtător perpetuu de cuvânt, care privește un business ca pe o fundație religioasă și nu ezită să se proclame un soi de Dumnezeu, cu multiple cazuri de corupție dovedite și câte or mai fi uitate de justiție, cu puține figuri autentice și multe personaje dubioase, spectacolul fotbalistic s-a mutat de pe teren la știri, acolo unde ar trebui să fie doar rezultatele. Dar chiar și pentru o neavizată ca mine, o simplă privire la jocul copiilor ajunși la Euro și calificați deja în semifinale pe locul întâi dintr-o grupă deloc facilă și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost suficientă să-mi dau seama că văd altceva. Alt aluat, sportivi compleți, pregătiți pe toate palierele, altă mentalitate, deloc ...
Citește mai mult »

Știrile verii

Zilele acestea nu există jurnal de știri în care să nu ni se spună că: – soarele e bun, dar excesul dăunează grav; – pe caniculă ne îmbrăcăm lejer, în materiale naturale; – pălăria ne protejează de insolație; – trebuie să ne hidratăm; – bronzul nu e sănătos; – loțiunile de protecție solară trebuie folosite când ne expunem pielea excesiv (altminteri și hainele protejează puțin); – litoralul românesc e plin (și murdar, aglomerat, scump). Cu toate acestea, oamenii se înghesuie cu bună știință în stațiunile care încă păstrează izul comunist, iar imaginile îi arată fără cap protejat, cu pielea bine “mângâiată” de soare, eventual și cu o berică în mână, așa, pentru hidratare. Eu nu pricep când ne-am stupizit așa. În copilăria mea nu existau vaxuri cu factor de protecție solară, dar existau reguli. Mergeam la plajă dimineața pe răcoare și plecam când începea să ardă. N-am știut de bronz până în adolescență când regulile n-au mai contat. Nu îi învăța nimeni pe ai noștri părinți că soarele care arde nu mai e ok. Nici la știri nu se spunea altceva decât despre depășirea planului ...
Citește mai mult »

Uzuale

Pe cel mare îl auziți în fiecare zi a lucrătoare a săptămânii, în intervalul 9-12, la Asha.Radio. Are multe de spus, nu știu cum reușește dintr-o chestie inertă și greu de dat jos din pat să se activeze, să fie coerent și haios. Plus să facă față diverselor neprevăzute, de la live-urile Kiss FM intrate și la ei, până la alarme de incendiu. Așa că îi dau cuvântul celui mic. Care mi-a povestit ieri o întâmplare de la locul de joacă: – Mama, m-am dus la un copil de acolo și l-am întrebat dacă vrea să se joace cu mine. Și el m-a întrebat cum mă cheamă. Și eu i-am zis: Cezar. Și el a zis atunci că nu vrea să se joace cu mine. Eu ce să înțeleg, că nu a vrut pentru că am un nume urât? I-am explicat copilului că putea să-l cheme și Papa Pius. Unii copii sunt mai antisociali care preferă să se joace singuri. Ce altceva să-i spun la așa minunăție de întâmplare? Partea proastă este că tocmai își făcea bilanțul că n-a ...
Citește mai mult »

Lanțul slăbiciunilor

O știre ca de Almanah Comic ne spune că Ornella Muti, celebra actriță italiană, a fost condamnată la 6 ani de închisoare pentru că a lipsit de la job, adică de la teatrul Giusepe Verdi din Pordenone, motivându-și absența cu un certificat medical fals. Aceasta a invocat o laringită care nu i-ar fi permis să joace, dar i-a permis în schimb să meargă la o gală organizată de Vladimir Putin chiar în seara reprezentației. Acum, ce să zic, nu e ca și cum laringita te țintuiește în pat, de cele mai multe ori doar îți ia glasul și îți dă un oarecare disconfort fizic. Dar nu te poți da lovit pentru muncă și să te declari apt pentru distracție. Și, mai ales, nu apelând la un fals, pentru că de fapt aceasta a fost frauda care a justificat condamnarea sa. În caz că vă întrebați cum s-a ajuns aici, trebuie să știți că reprezentanții teatrului au dat-o în judecată, iar întâmplarea a avut loc în 2010. Fraudele de acest tip nu sunt deloc rare, ba chiar costă bugetele de asigurări ...
Citește mai mult »

Mărul otrăvit

Cu mult timp în urmă lucram într-o firmă autohtonă clasică. Salariile erau mici, organizarea lipsea cu desăvârșire, dar atmosfera era frumoasă și preocuparea pentru oameni reală. Pentru că se dorea trecerea la nivelul următor, s-a purces la angajarea unui om care să dezvolte afacerea. Persoana în cauză a purtat discuții doar la nivel înalt, pentru că tipa de la resurse umane aka je n-ar fi dus astfel de profundități conversaționale. Iar salariul său de intrare a fost stabilit la un venit net egal cu suma salariilor celor doi cei mari manageri din firmă. Deci practic unul dublu. Imediat după angajare, a început concursul de frumusețe. Providențialul angajat a venit să ne arate cum se face business purtând discuții importante despre curățenia în firmă, procesele de recrutare și marketing. Dar în afară de inflamat situația, stricat niște ape și cheltuit bani nepermis de mult ținând cont de situația economică a firmei, nimic altceva notabil nu s-a întâmplat. De atunci am văzut scenariul repetându-se de nenumărate ori: se angajează una bucată top manager care va ridica departamentul/ firma până la cer, ...
Citește mai mult »

Ce face bebe?

Cea mai grea perioadă a maternității este, cu siguranță, lăuzia, adică perioada aceea care urmează imediat după naștere. Fizic, situația este dezastroasă. În ceea ce mă privește, dacă prima oară arătam și mă simțeam gripată, a doua am jurat că sunt călcată de TIR. Bio-chimic, furtunoasă. Hormonii ăia există, nu sunt mituri! Psihologic catastrofală. Ca proaspete mame, natura ne încarcă cu ceva rezerve de anxietate, doar pentru a se asigura că nu punem specia în pericol. La tot acest cocktail Molotov se adaugă chiauneala celor din jur. Nu este ușor pentru nimeni să primească un suflet nou, sosit în ambalaj fragil, în viața sa! De cele mai multe ori bebelușii trezesc în cei din jur nu doar o iubire imensă, ci și frici, neîmpliniri, tristeți asociate propriilor nașteri. Toate acestea răbufnesc ca o bombă de emoții, provocând periculoase reacții în lanț. Comparând cele două experiențe avute de mine, am realizat totuși ceva. Lucrurile devin mai simple când cei din jur sunt atenți la nevoile biologice și emoționale ale mamei, când aceasta este privită nu doar ca un livrator de ...
Citește mai mult »

Cum a fost defunctul an școlar?

Tocmai ce s-a încheiat încă un an de școală, bun pentru unii, agonizant pentru alții, dar oricum dătător de vacanță mare. Al nostru s-a terminat cu bine, dar a fost greu de dus, mai ales că a venit la pachet cu agravarea bolii tatălui meu, care ne-a pus în dificultatea de a schimba dramatic pentru un timp prioritățile. Cristi a avut încă libertatea de a-l dedica extrașcolarelor, dar doar pentru că a dus bine și învățătura, luând chiar Mențiune cu media lui și calificându-se în continuare pentru o bursă consistentă, dacă își păstrează Primăria bunul obicei. S-a maturizat mult, și-a consolidat gașca de prieteni (vă iubesc, băieți!), a trecut prin experiențe atât de diverse și pline de substanță că deja se plictisește în așteptarea altora. Rar îl laud, și rău fac, dar a rămas același copil înțept, independent, care își înfruntă cu mare curaj temerile și care își caută activ drumul. Iar eu știu că este pe cel bun. În ceea ce-l privește pe Cezar, am sperat că vom încheia procesul tardiv de adaptare la grădi. Grupa mijlocie părea ...
Citește mai mult »

Ce este fericirea?

Târziu în noapte, după încă o zi prea plină, copilul cel mare m-a întrebat senin: “Ce este fericirea?” Recunosc că deși am tot pomenit despre așa ceva, mai ales că am profilul perfect pentru a candida la depresie, nu m-am preocupat niciodată să o definesc riguros. Multe din textele mele o invocă, cel mai drag fiindu-mi acela cu niște exemple. Dar n-am pus niciodată punctul pe i, deci nici n-am prea știut ce să-i răspund! Întrebând în jur, pentru că nu vă închipuiți că m-a pus doar pe mine în încurcătură, a primit răspunsuri interesante. Unii o definesc prin comparație cu antonimul ei, alții pornind de la factorii declanșatori. Unii o iau pragmatic, alții filosofic. Fiecare cum simte. Acum că stau și compilez, eu cred că există fericire și momente de fericire. Momentele sunt ușor de identificat, le trăim cu toții, sunt (de regulă) intense, le simțim fizic, se văd, au o cauză clară, palpabilă. Fericirea în schimb este mai complicată. Vorbim despre o stare cumva generalizată în care ești bine nu neapărat pentru că ai motive notabile, ci pentru că ...
Citește mai mult »