Poveste cu o minge de fotbal

Doar nu credeaţi că am încetat cu poveştile tocmai acum? Le mixăm, parodiem, plagiem, inventăm în continuare seară de seara. Aseară, de exemplu, am avut de combinat “Ursul păcălit de vulpe” şi “Capra cu trei iezi”. N-am să vă spun ce a ieşit, clasicii s-ar răsuci în morminte de mirare! Dar pentru că tocmai am vorbit cu o mămică de viitor fotbalist care este îngrijorată de reluarea amânată pe termen necunoscut a antrenamentelor, mi-am amintit de povestea de acum câteva seri. Atunci copilul mic mi-a cerut una în care culorile să fie tot ciudate şi amestecate, dar o minge de fotbal să fie exact aşa cum o ştim: simplă, în alb şi negru. De data asta dau liber la psihanalize! 🙂 Încep eu: ştiu că îi place să se antreneze online cu echipa şi individual în curte, dar grupul, vibe-ul acela comun, meciurile (oficiale sau nu), n-au cum să poată fi suplinite astfel. În plus toate schimbările din jur îl stresează şi probabil că speră ca măcar fotabul să rămână la fel. Povestea a ieşit după cum urmează. ...
Citește mai mult »

Stop și de la capăt

În SUA erau 16 milioane de șomeri la ultima numărătoare despre care am avut puterea să citesc, făcută la începutul lunii în curs. Este totodată țara care ține cel mai sus statisticile cu îmbolnăviri și morți de Covid. Practic avem o ilustrație perfectă a unei realități cumplite: în zilele astea rişti să ori mori bolnav, ori de foame. România, țară europeană, are o altă abordare a pieței muncii. Măsurile de protecție au început simultan cu declararea stării de urgență, șomajul tehnic suportat de stat a minimizat serios riscul unei crize sociale care să se suprapună peste cea medicală. Dar asta nu înseamnă că o putem duce la infinit pe banii statului, că nu există încă un sac fără fund cu reumplere accelerată. Se discută tot mai des despre măsurile de relaxare din 15 mai. Sunt toate cu dus și întors, după cum vom vedea. De exemplu, anunțul dat ieri, liniștitor pentru majoritatea părinților, care amână deschiderea școlilor până la toamnă, este și un cui bătut în sicriul multor afaceri mici care trăiesc și conviețuiesc pe lângă mediul ...
Citește mai mult »

Trimitem sau nu copiii la școală?

După ce a apărut în spațiul public 15 mai ca dată concretă de la care începe relaxarea măsurilor de protecție împotriva știți voi cărui virus, cum era firesc s-au întețit și discuțiile despre reluarea școlii. Cu cele două tabere aferente: a celor care consideră un risc major reîntoarcerea copiilor în colectivitate și a celor care cred că nu-i putem ține la infinit în globul de sticlă care să-i protejeze de boală. Evident că ambele dețin argumente valide. În primul rând unele școli sunt suprapopulate, deși se discută de ani buni despre plafonarea numărului de elevi din clasă. N-aș da vina doar pe numeroșii miniștri perindați pe la cârma școlii românești, nici părinții nu-s prea nerăbdători să vadă lista doamnelor cu renume având doar 20 de poziții, așa cum ar fi normal. În al doilea rând sunt defectuos organizate și oricâte strategii se vor dezbate și aplica, tot cu încercare și eroare vor fi. Ori în perioada asta, parcă nu-i mai vine nimănui să numere greșeli, că avem destule statistici triste. Pe de altă parte este clar că nici școala ...
Citește mai mult »

Întrebarea vedetă a interviurilor post-izolare

Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine. Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă. O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)! CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal? Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea ...
Citește mai mult »

Câte ceva despre mâncarea livrată acasă

De când stăm la bază mâncăm, mâncăm, mâncăm. Proviziile sunt încă departe de a fi terminate, însă ideile de meniuri zilnice sunt tot mai puține. Așa că am încercat opțiunile online disponibile, ce-i drept mai rare în cazul nostru care petrecem de pandemie într-o localitate limitrofă Bucureștiului, nu în buricul târgului. Variantele sunt limitate, deși dacă stăm să calculăm corect, n-ar trebui. Dar cele pe care le avem se înscriu într-o traiectorie deja desenată de majoritatea livratorilor pe care îi știu de pe când aveam încă biroul+after în București. Și anume: 1. Bucătarul este furnizorul de congelate. Șnițelul e congelat, orezul asemenea, legumele, sarmalele, carnea din ciorbă, desertul. Și, așa cum este normal, găsești furnizorul ăsta și la alții. Aceleși gusturi așadar, texturi, mirosuri, diferă sarea scăpată la încălzit și prețul. Eu înțeleg cum stă treaba cu logistica din bucătărie, mai ales că gătesc intensiv. Dar tocmai că cel mai simplu mi-e și mie să trântesc conținutul unei pungi congelate în tigaie. Deci mă aștept să cumpăr de la unii care au un business bazat pe mâncare ceva ...
Citește mai mult »

Hic et nunc

Paștele anului trecut m-a prins împietrită. Tata era de scurt timp într-un centru specializat de îngrijire, suficient de conștient în anumite clipe de ce se întâmplă în jurul lui, dar și cumplit de pierdut în altele încât să-și pună lui, și nouă, liniștea, chiar viața în pericol. Îmi doream să îl aduc acasă măcar pentru o zi, dar știam deja că orice schimbare a rutinei îl costă noi abilități pierdute și o agravare a confuziei, deci am renunțat. Nu aveam să știu că este ultimul an cu el. Speram să se obișnuiască acolo și să-l văd mult timp, chiar și așa, cu gândurile și faptele rătăcind bezmetice. Anul ăsta sărbătorile pascale ne prind iar cumva greșit. Nu avem motive să ne fie greu, frigiderul este plin, curtea e mare, noi sănătoși. Dar nu are cum să ne fie bine când multor altora le este greu, când lumea s-a oprit în loc din cauza unei molime, când stăm departe, fizic, de cei apropiați nouă, când viitorul este atât de încețoșat. Și, mai ales, când dispar definitiv scaune de ...
Citește mai mult »

Pas cu pas, cu pas cu pas cu pas

De ceva vreme, înainte de culcare, copilul cel mic vrea să facem “cei 5 pași”. De fapt 6 cu povestea de adormit, la care adaugă în mod ingenios și alții atunci când chiar n-are chef să adoarmă. Nu știu de unde s-a inspirat sau i-a venit ideea, dar știu sigur că pentru el (ca pentru majoritatea copiilor) somnul este pedeapsă și de aceea încearcă să-l fenteze măcar câteva minute dacă mai mult nu-i stă în putere. Primul pas este îmbrățișarea. În al doilea trebuie să îl pup pe frunte, treabă periculoasă dealtfel pentru părinți, probabil că deviația mea de sept se explică și prin multitudinea de capete în nas primite la ceas de seară, în încercarea de a pune copiii la culcare. Urmează bilanțul pozitiv al zilei: ce ne-a plăcut din ea? Recunosc că la început, deși nu eram încă blocată în casă și cu securea virusării deasupra capului, abia dacă reușeam să găsesc câte un exemplu bun. Acum am liste impresionante, care cuprind deopotrivă frivolități și lucruri importante precum vremea frumoasă de afară, faptul că suntem cu ...
Citește mai mult »

Jurnal de divă

N-am să vă mint, la ora la care scriu sunt îmbrăcată în niște pijamale dubioase și rezonez maxim cu meme-ul de mai sus. Dar să știți că este o excepție, zilele acestea am grijă de mine excesiv și port o colecție capsulă despre care am să vă povestesc în cele ce urmează. Cum se îngrijește așadar diva pe vremuri de carantină? Ca și până acum, jur! Unghiile întotdeauna tăiate scurt, fără machiaj sau cu unul minimal care să ascundă paloarea dată de crema cu SPF, cu rădăcinile părului nevopsite, că nici înainte de carantină nu aveam timp de răsfățuri și cu suficiente vânătăi pe picioare, pentru că, nu-i așa, doar colțul suprem e fatal, restul sunt doar de distracție și Lioton Gel. Modificări apar totuşi în zona mâinilor, care se prezintă extrem aspre și cu ceva dermatită, semn al spălatului și dezinfectatului excesiv și în păr, unde tronează veșnic o agrafă care datează de cel puțin 15 ani, cu o floare roșie și deșirată. Nu doar că mă face să tresar de câte ori mă privesc în oglindă, ...
Citește mai mult »

Cum va fi când nu va mai fi?

O lume întreagă așteaptă vești pozitive. Speră că totul se va încheia și viețile noastre își vor relua cursul normal. Totuși semnele bune întârzie să apară. Cel puțin în mesajele oficiale. Și oricât de optimiști am fi, devine tot mai clar că virusul ăsta nu dispare curând și va trebui să trăim o vreme cu el așa cum trăim cu multe alte molime pe care le ignorăm: obezitatea, poluarea, HPV-ul pentru care există vaccin, dar îl refuzăm sistematic și câte altele or mai fi. Totuși distanțarea socială se va sfârși în momentul în care economia dă semne să moară și ea virusată. Analiștii zic că în România 70% din business merge încă, deja pe forumuri după nebunia intrării în șomaj tehnic, apar tot mai multe mesaje care solicită detalii despre procedura de ieșire. Branduri mari din industria auto anunță reluarea activității. Avem deja povești de succes cu învingătorii vremurilor. Așa că mă gândesc că n-ar strica un exercițiu de vizualizare. Nu vreau să(-mi) creez așteptări, oricum văd că importanța lor este exacerbată de când cu tonele de ...
Citește mai mult »

Peştii (text nerecomandat veganilor)

De data asta nu este una dintre improvizaţiile de adormit copilul mic. Este o poveste 100% adevărată, definitorie pentru perioada pe care o traversăm, deci plină de intenţii criminale. Dată fiind recomandarea de a ne distanţa social şi de a sta mai mult prin case, principala activitate care a avut de suferit a fost, evident, aprovizionarea. Prima ordonanţă militară ne-a prins cu suficiente provizii cât să rezistăm până la toamnă, dar anumite stocuri s-au epuizat rapid (ouăle şi cafeaua), altele se vor epuiza într-un cincinal, dar cineva tot cumpără în disperare (morcovii). Oricum, ca în orice economie de piaţă, au apărut rapid soluţii alternative, mai ales că locuim la ţară, acolo unde oamenii încă mai cresc dobitoace şi verdeţuri în curte. Astfel soţul meu, om descurcăreţ, a găsit un furnizor de legume (de aici morcovii en gros), mălai şi făină, unul altul de carne, care ne-a livrat săptămânile trecute un curcan mai mare ca un miel. N-aveţi idee ce luptă am tras să-l tranşez, am zis că asta este încercarea prin care am să-mi trec nurorile înainte ...
Citește mai mult »