Lecții

Zilele trecute, dintr-un maldăr de dulciuri și multe alte cadouri primite, un copil sărac a ales să citească o carte. M-a învățat astfel lecția motivației: dacă un singur om dintre cei pe care încerci să-i ajuți iese din scenariu, înseamnă că ai imboldul să continui. Ieri, dintr-o mare de oameni, un alt copil aproape necunoscut mie, dar extrem de bucuros, a ales să-mi spună că mă iubește mult, mult, mult de tot. Am învățat astfel o lecție a fericirii: când îți este bine, nu poți decât să iubești. Mult, mult de tot și pe oricine îți iese în cale! Aseară, spunându-i celui mic povestea de adormit copii și exagerând din motive obiective (*) suferința ursului care a rămas fără coadă, acesta m-a taxat rapid: “Serios, e mare necaz că și-a pierdut coada? Văd că se descurcă bine fără ea!” Așa am prins lecția despre suferințe: unele sunt mari, altele doar răsfățuri de-ale noastre. Azi, în parc, o fetiță a pus la punct doi băieți care acaparaseră un tobogan. “E pentru toți copiii, vreau și eu să mă dau!” ...
Citește mai mult »

Vârstele carierei

Simplificând destinul nostru profesional, putem spune că există câteva etape clare pe care le parcurgem, similare vârstelor biologice: Prima ar fi copilăria carierei, cea în care ne pregătim, învăţăm, analizăm opţiuni, testăm. Şcoala, familia, voluntariatul sunt pilonii pe care se bazează această etapă. A doua ar fi tinereţea, debutul în meserie. Este tot o perioadă de învăţare, dar specializată, care vine la pachet cu salarii mici, ceva umilinţe şi frustrări, încercări eşuate, succese asumate de alţii, uneori schimbări bruşte și dese de macaz. Urmează maturitatea, în care culegem laurii etapelor anterioare. Acum ne găsim drumul, ştim să-l urmăm, atingem un vârf financiar, suntem respectaţi în breaslă sau în companii. La final vine, evident, bătrâneţea, cea în care pierdem contactul cu noutățile profesionale şi noile rânduiri organizaţionale, în care devenim mai degrabă dispensabili decât necesari. Evident motivația, personalitatea, oportunitățile avute și sesizate influențează parcursul fiecăruia. Unii fac schimbări bruște la maturitate, alții o țin într-o tinerețe profesională toată viața. În plus, am spus că vârstele carierei sunt similare celor biologice, dar ele nu coincid întotdeauna. La sportivi, de exemplu, tinereţea profesională apare în copilaria biologică, iar maturitatea carierei se ...
Citește mai mult »

Prinţesele şi coliviile lor

Întreaga planetă a fost cuprinsă zilele trecute de isteria nunţii regale engleze. Prinţul cu numărul 2 şi aleasa inimii sale, o cunoscută vedetă de cinema, au fost omniprezenţi, chiar obsedant de expuşi în media clasică şi online. Hainele, reacţiile, paşii, rudele, grimasele, ridul din frunte dispărut al miresei, buchetul, maşina, nasturii, barba, totul a fost analizat temeinic, de parcă întreaga fericire a omenirii ar fi depins de succesul unei cununii religioase. Dar uite aşa Marea Britanie a uitat pentru câteva zile de iminentul şi criticul Brexit. SUA, de eşecul răsunător numit Trump. Iar România a făcut multiple exerciţii de imagine (*) şi s-a visat nobilă, curată, elegantă, lipsită de zorzoane obositoare şi de gafele aferente. Când eşti în reverie, nu-ţi mai vine să înjuri guverne şi politici, plus că mai durează ceva până te încarci la loc. Iată că dincolo de rolul lor social, poveştile cu prinţi şi prinţese ne captivează încă. Mai mult, în zilele noastre sunt reale, ba chiar oricine le poate trăi, nu mai este obligatorie lingurinţa de argint la naştere. Mireasa regală, venită din ţara tuturor posibilităţilor, a devenit astfel un simbol al accesului nelimitat al omenirii la oportunităţi inimaginabile. Dar înainte ...
Citește mai mult »

O lecţie despre comunicare

Dacă ar fi să găsesc un numitor comun tuturor managerilor cu care am avut norocul sau ghinionul să lucrez, pot spune ca indiferent cât de buni sau de răi au fost, de profesionisti sau empirici în abordare, de deschişi sau criptici, de calmi sau plini de zvâc, tuturor le-a lipsit capacitatea de a oferi un feedback constructiv şi empatic. De fiecare dată analizele fie au lipsit, fie au sunat critic, nedrept, ciudat sau greu de înţeles. Iar discuţiile pe care le am cu angajaţii în proiectele de consultanţă exact asta spun: că tuturor ne lipseşte validarea sau chiar ochiul critic al superiorului nostru. Că este important să ştim cum stăm, că este un semn de stabilitate, de conectare, de implicare. Dar, totodată, că lipsa abilităţilor de comunicare transformă potenţiale discuţii constructive în adevărate suplicii. Practic feedback-ul este singurul instrument personal şi organizaţional de reglaj si auto-reglaj. Nu poţi face mai bine, dacă nu ştii cum ai performat până la un moment dat. Nu poţi schimba, dacă nu ai coordonatele. Nu poţi îmbunătăți un proces, daca nu l-ai analizat înainte. Dar dacă la ...
Citește mai mult »

O ultimă strigare

După cum spuneam, pe 1 Iunie vreau să aduc puţină bucurie unor suflete încercate de sărăcie şi alte belele asociate. Sunt vulnerabili, lipsiţi de speranţă, discriminaţi adesea, dar sunt copii şi asta ar trebui să fie suficient încât să merite atenţia noastră. Cazul mi-a fost prezentat de Raluca, îngerul lor păzitor, cea care îi hrăneşte şi ajută constant. Le-am trimis şi eu de-a lungul timpului alimente, haine, rechizite, dar este un drum lung şi ne prinde bine puţin ajutor pentru a-l străbate. Din lista iniţială au rămas rolele mărimea 37 cu protecţiile necesare. Protecții mai am eu, deși îmi lipsesc cele de palmă, dar rolele marelui copil au fost ronțăite mișelește de niște șoareci în magazia în care le-am depozitat peste iarnă, așa că dacă nu găsim altele care stau degeaba, vom cumpăra o pereche nouă. Cu alimentele, rechizitele si mâncarea pentru câine ne vom descurca noi, ca şi până acum. Dacă aveţi totuși niște role funcţionale care nu vă mai sunt de folos, vă garantez că vor aduce bucurie în loc să strângă praf. Reamintesc că sunt patru fete (13, 12, 8 ...
Citește mai mult »

După chipul și asemănarea sa

Toate firmele au început cu un om: fondatorul, antreprenorul, șeful șefilor, omul cu viziunea inițială. Și toate se formează apoi, până la un punct, după chipul și asemănarea lui: riguroase sau grandioase, haotice sau dinamice, formale sau foarte creative, poetice sau pragmatice. Dar pe măsură ce cresc și se îndepărtează de model, noile diviziuni devin nu neapărat copii fidele, ci reflecții ale acestuia. Astfel generozitatea poate deveni risipă, creativitatea, capete bezmetice în nori, profesionalismul lipsă de flexibilitate sau posibila ignorare de oportunități care nu respectă rețeta corectă. Provocarea devine așadar multiplicarea sănătoasă, păstrând plusurile și controlând continuu minusurile, astfel încât să nu devină critice. De aceea este important ca modelul inițial să pună bazele unei structuri sănătoase. Să-și cunoască punctele tari și cele generatoare de riscuri și să lucreze cu sine înainte de a-i analiza pe ceilalți. Văd des antreprenori români frustrați de calitatea angajaților din piața muncii. Dar rar de tot lideri care să investească în angajați, să-i dezvolte profesional și uman, să-i motiveze, să-i învețe. Văd des antreprenori care plâng în gura mare din cauza legislației, taxelor, birocrației. Dar ...
Citește mai mult »

Cine își cunoaște istoria este binecuvântat să o repete

Mi-am început dimineața citind un articol publicat de Constantin Noica în revista liceului pe care l-a urmat. Ea există încă (de altfel și liceul, tranformat acum în Colegiu Național), păstrându-și totodată numele: Vlăstarul. Și cu siguranță peste niște ani se va lăuda cu alți contribuitori de seamă. Din articol răzbate aceeași voce adolescentină revoluționară și vag încrâncenată pe care am avut-o cu toții la vârsta cu pricina, dar modul în care este scris, natura preocupărilor și modalitatea de a scana propria generație, trădează o minte ascuțită și un condei altfel. După cum spuneam, revista există în continuare. Și m-a impresionat încă de când am răsfoit-o prima dată, deși nu-i cunoșteam istoria îndelungată, punctată de contribuția unor oameni mari. Conținutul este și acum bun de tot, profund, unitar, scris de copii nu doar talentați, dar capabili de analize interesante și creative. Am citit multe astfel de tipărituri și cu siguranță se detașează din pluton, fapt atestat și de premiile primite de-a lungul timpului. Iată că istoria, în cazul în care este una valoroasă, influențează pozitiv, motivează, ridică ștachete. Una ...
Citește mai mult »

Caut donatori de speranţă

În clasa mea erau trei fete înăltuţe, oacheşe foc şi vioaie. Nu trecuseră prin grădiniţă, nu ştiau să numere, să denumească o culoare, să ţină un creion în mână. Dar erau curioase, puse pe treabă şi cooperante. Nu primeau ajutor la teme, tot ce învăţau era din clasă. Iar eu mă străduiam cu ele cum o făceam şi cu ceilalţi, înghesuindu-mă în mintea sau în sufletul lor, chinuindu-ne să facem împreună bucla lui r mic sau lungimea triplă a lui J mare de mână. Uneori aveau păduchi, alteori veneau la şcoală vizibil șocate după incidente serioase din familie, dar erau motivate şi învăţau. La finalul clasei întâi ştiau să scrie şi să citească, să numere, să socotească. Nu povestesc asta pentru că m-au apucat iar nostalgiile cu faptele de vitejie de pe “vremea mea”. Ci doar ca să fac o introducere. Mi-am adus aminte de elevele mele de curând, când o prietenă m-a rugat să ajut nişte fraţi aflaţi într-o cruntă stare de vulnerabilitate. Trăiesc la limita sărăciei şi fac parte din aceeaşi categorie socială care îmbie mai degrabă la discriminare şi marginalizare decât ...
Citește mai mult »

Compensare şi recrutare

Există în natură o lege a compensării. Animalele slabe aleargă repede. Cele grele au o putere incredibilă. Plantele frumoase şi parfumate înţeapă. Bălăriile pot avea calităţi curative. Se aplică şi la oameni. Cei scunzi sunt mai vocali. Cei înalţi nu au nevoie de octave, pentru că reuşesc să se impună prin statură. Ai pierdut văzul, se ascut alte simţuri. Îmbătrâneşti, pierzi din puteri, dar capeţi înţelepciunea de a le doza. Şi exemplele pot continua la infinit. În procesele de recrutare şi selecţie putem observa cel mai bine cum funcţionează această lege. Există o categorie de candidaţi care vorbeşte mult şi bine, empatizează cu interlocutorul, ştie să-şi promoveze calităţile, are abilităţi sociale peste medie. Dar nu întotdeauna aceastea sunt dublate de capacităţi profesionale direct proporţionale. Există apoi o alta: cu oameni emotivi, puţintei la vorbă, chiar incomozi prin dificultatea cu care scoţi detaliile de la ei. Care ar fugi mai degrabă decât ar sta la discuţii, răspund uneori în dodii şi te scot destul de mult ca intervievator din zona de confort. Dar care sunt neaşteptat de buni odată angajaţi, capabili de performanţe profesionale superioare şi 100% apţi de a colabora eficient cu ceilalţi. Evident că cea ...
Citește mai mult »

A părea

Am în plan de ceva vreme să-mi fac niște poze profesioniste. Cea mai recentă ședință foto de acest tip a fost în urmă cu mult timp și v-am povestit aici despre ea. Tot ezit, ce-i drept nu sunt un model bun și nici nu mă dă fotogenia afară din casă, mi-ar trebui un profesionist care să mă pozeze confortabil scoțându-mă din zona de confort, ceea ce pare o misiune imposibilă. Iar zilele trecute am mai găsit un motiv. Am văzut așadar la restaurant o vedetă din generația mea care are, printre altele, o afacere cu produse de slăbit/ înfrumusețat. În imaginile recente din Social Media este posesoare de ten impecabil, lipsit de riduri, cearcăne, pierderi de volum sau vitalitate. În realitate era greu de recunoscut, timpul nefiind blând nici cu ea. Și mi se întâmplă des să nu recunosc oamenii cu poze profi din presă atunci când îi văd pe stradă. Unghiurile din care sunt prinși, luminile, machiajul îi transformă în altceva decât sunt cu adevărat. Iar mai trist decât să îmbătrânesc sau să am zile proaste în ...
Citește mai mult »