Nostalgie pragmatică de toamnă

Încă din februarie mă gândesc la noul site ITEX.ro. Atunci era doar nevoia de schimbare, de a reîmprospăta imaginea şi de a comunica mai bine ceea ce este ITEX. Acum a devenit o necesitate, cel vechi devenind încet, dar sigur, nefuncţional.

Ar fi a treia variantă de site, dar pentru prima oară îmi este cumplit de greu. Şi ceva vreme nu m-am prins de ce.

Dar tot căutând înainte si înapoi cum ar trebui să se întâmple lucrurile de această dată, am dat de acest comunicat, apărut la scurt timp după ce am lansat primul itex.ro. Şi citez:

Valentina Neacsu, Senior Consultant al ITex, ne da argumentul infiintarii acestui serviciu: “In contextul in care “batalia” pentru specialistii IT&C a devenit acerba, iar solutiile de a externaliza recrutarea unei companii care cunoaste specificul industriei lipsesc, aparitia ITex nu poate fi decat benefica.

Avem know-how-ul in testarea abilitatilor tehnice a candidatilor, specificul organizatiilor din aceasta industrie ne este extrem de familiar si aceasta ne creeaza avantajul competitiv.”

Dincolo de faptul că m-am priceput întotdeauna la vorbe (*), în spatele lor stătea atunci o realitate simplă: cunoşteam extrem de bine avantajul competitiv pe care-l aveam, pentru că eram la început de drum. Inconştienţa debutului îţi dă nu doar curaj, ci şi o credibilitate altminteri inexplicabilă. Nu ştii cât de rău pot merge lucrurile, de aceea nu merg deloc rău. Astfel am reuşit să găsesc un prim client, nesperat de mare, deşi actele firmei nu erau finalizate, nu puteam face ştampilă aşa că trebuit să amân cu câteva zile bune semnarea contractului. De aceea comunicatul de presă a fost preluat de mare parte din presa de business, aducându-mi şansa nesperată de a scrie articole pentru suplimentul Profesii al Ziarului Financiar şi pentru MarketWatch sau de a avea apariţii în România Liberă şi Adevărul.

Pentru că era începutul. Entuziast, inconştient, simplu ca orice început.

Aceeaşi efervescenţă a urmat şi când am lansat cele două produse: MyRecruiter şi ITEX 440.

Acum, după nişte ani în care lucrurile nu au mers cum mă aşteptam, dar care au însemnat o experienţă uriaşă, atât antreprenorial, dar mai ales profesional, totul a devenit complicat. Am ţinut cursuri despre managementul performanţei, despre carieră, despre recrutare şi selecţie. Am avut proiecte de consultanţă în management duse la capăt cu succes. ITEX este acum consultant pre-calificat BERD, astfel încât proiectele derulate împreună cu noi pot beneficia de finanţare nerambursabilă prin programul Small Business Support. Am scris sute de fişe de post, regulamente de ordine interioară, proceduri de evaluare a angajaţilor. Nu din acelea copy-paste, ci create exact din logica fluxurilor de lucru. Am regândit departamente şi organigrame. Văd în continuare potenţialul înainte de a vedea caracteristicile fizice ale omului din faţa mea. Şi radiografia unei firme imediat ce intru în ea. Am adăugat la experienţa pozitivă de dinainte de criză o zonă de know-how oarecum macabră, despre care nici nu ştiam că există: medicina legistă a organizaţiilor – adică cea care depistează cauzele morţii lor. Dar care oricât de rău ar suna, are o utilitate uriaşă, pentru că ajută la prevenţia acelor boli “letale”, primordial de tratat.

Sunt multe. Dar sunt prea multe şi astfel devin greu de comunicat, deci şi de vândut. În plus, este atâta nevoie de know-how în toate domeniile conexe managementului, dar atât de puţin este conştientizată, încât devine un demers sinucigaş să încerci să-ţi câştigi existenţa din asta.

Care să devină aşadar locomotiva? La început a fost recrutarea IT, apoi au fost cele două produse software şi renunţarea la nişă. Acum ce să fie? Ce ar mai putea genera efervescenţă, ce ar mai putea trezi interesul într-o piaţă blazată şi aparent lipsită de speranţă?

Dacă ar fi să scriu iar un comunicat de presă ca în 2006, ce aş scrie în el? Că ITEX este prima alegere în… ce? În a face curat în organizaţii? În a arăta ce ajută o firmă să se dezvolte şi ce-i poate da lovitura fatală?

De asta mi-e greu acum: pentru că de la un punct nu mai are cum să fie uşor. Cunoşti prea bine piaţa, impedimentele, riscurile ca să poţi găsi uşor aceeasi simplitate dublată de inconştienţă şi entuziam, specifică începutului. Iar fără ea, lucrurile refuză să se întâmple.

Dar lucrez la asta. Până atunci dacă aveţi idei, sugestii sau reclamaţii, le aştept cu nerăbdare.

(*) Se numeşte “uşoară lipsă de modestie”. Era gravă dacă ziceam că m-am priceput întotdeauna la de toate 🙂