Am văzut de prea multe ori să nu pot generaliza: oriunde ar fi, la stat sau la privat, afară sau în ţară, în firme mari sau mici, incompetenţa este într-un final devoalată. Este arătată cu degetul, îndepărtată şi păstrată în istorie ca atare: o anomalie, o eroare de selecţie, o problemă lungă şi dureroasă.
Am văzut comploturi și ştiu cum arată: uneori oameni nevinovați pică victime fără apărare. Dar mai ştiu că profesioniştii, oricât de ciufuliţi ies din astfel de lupte, se ridică şi merg mai departe. Îi vedem apoi crescând în carieră, plecând în organizaţii mai puternice sau având propriile lor afaceri de succes. Incompetenţii însă sfârşesc adesea zbătându-se în poziţii inferioare, adică acolo unde le este locul.
În politică este la fel: indiferent cât de bine le-a mers cât au fost în funcţie, greşelile făcute din reavoinţă şi incompetenţă au costat. De aceea nu avem o clasă politică matură: pentru că cei noi copiază reţetele de eşec ale înaintaşilor intraţi deja în istorie ca imorali, incompetenţi, incompatibili profesional cu funcţiile lor.
Problema este că toată această incompetenţă costă enorm. Am văzut firme falimentând pentru că au fost lăsate pe mâini incapabile, am văzut şi ţări în colaps. Dar la final, cei răi, cei proşti, cei cu agendă proprie îndepărtată de cea firească, sunt păstraţi în memoria colectivă exact aşa cum: incompetenți.
Nu mai există dubii că cei care ne conduc acum vor ajunge tot în haznaua istoriei. Este incredibil să schimbi o fiscalitate care a permis cea mai mare creştere economică de până acum doar din ambiţii politice. Este ireal să dai foc la ţară pentru a modifica rapid şi pe genunchi justiţia, cu aceleaşi personaje îndepărtate de protestele din stradă. Este inuman să ţii pe jar în ajunul sărbătorilor de iarnă categorii profesionale care nu ştiu ce se va întâmpla cu salariul lor. Este imoral să modifici de azi pe mâine cu aplicare de poimâine reguli, legi, structuri.
Dar din păcate aşa se întâmplă mereu: oricât ai puncta evidenţa, puţini o văd la momentul oportun. Invocă interese oculte, răutatea gratuită, ba chiar incompetenţa celui care arată cu degetul.
Dar la final, lângă catafalcul defunctului, oricare ar fi acesta: om, firmă, ţară, adevărul se arată crud, iar eroii se inversează.