În bula mea

Citeam zilele trecute un post de pe un blog (dacă aş mai şti care, aş da şi link) care explica frumos de ce percepem realitatea într-un mod limitat: practic grupul de prieteni reali şi virtuali este setat conform unor valori, dorinţe, activităţi comune. Dependenţa de Facebook ne induce poate cel mai tare în eroare, pentru că acolo algoritmii aplicaţiei chiar ne dau ceea ce ne dorim, vrem să vedem, ne este confortabil, fie că vorbim despre produse, oameni, ştiri.

Şi atunci când eşti înconjurat de oameni ca tine, tinzi să crezi că toţi oamenii sunt ca tine. Ceea ce este neproductiv şi te poate izola.

Este adevărat. Lista mea de prieteni virtuali este formată din cunoştinţe, rude, vecini, foşti colegi de şcoală sau job, prieteni reali, oameni pe care i-am cunoscut într-un fel sau altul.

Dar de fiecare dată interesele sau nevoile mele s-au modificat, Facebook a început să-mi propună figuri noi, chiar dacă aparent nu aveam nimic în comun. Iniţial am acceptat cu interes noile cereri de prietenie tocmai ca tentativă de a ieşi din bulă. În anumite cazuri s-a dovedit că există lucruri care ne apropie.

În altele pur şi simplu am realizat că îmi generează un inconfort, pentru că îmi prezintă o realitate care îmi displace. Şi atunci am redevenit reticentă la noi prietenii.

Cu siguranţă este neproductiv să percepi lumea limitat. Să vezi doar partea ta, să porţi nişte veritabili ochelari de cal sociali.

Dar, în egală măsură, este obositor, consumator de energie şi neuroni să digeri comportamente, principii de viaţă, valori care nu-ţi aparţin. Este chiar periculos, abuziv: poţi ajunge să fii expus la violenţă, la indici ai unor caractere deficiente moral, la urâţenie în sens larg. Merită efortul?

Cum e mai bine, aşadar: să trăim în balonul nostru, protejaţi şi capabili să ne direcţionăm energia spre ceea ce contează cu adevărat, dar expuşi inadaptării sau să ne integrăm, să învăţăm să vedem lumea şi oamenii aşa cum sunt, în diverse nuanţe, tonuri şi culori, fie ele şi întunecate.

O fi de la vârstă, dar mie îmi place din ce în ce mai mult în bula mea. Să rămân acolo sau să nu, aceasta-i întrebarea…