Constat cu mare disconfort că numărul nesimțiților crește exponențial. Și definesc ca nesimțiți acei indivizi pentru care politețea este inaccesibilă, regulile de bun simț sunt inacceptabile, iar societatea este doar o scenă de manifestare a propriului ego.
Cum se manifestă nesimțenia? Limbaj dur care nu are justificare, lipsa elementarelor semne de mers biped (salutul, pus un ambalaj la coș, ținut gura în anumite momente), incapacitatea de a înțelege că drepturile unuia și drepturile altuia trebuie să se armonizeze, nu excludă.
De ce crește numărul nesimțiților? Pentru că familia modernă are tot mai des senzația că cei șapte ani de acasă ai copiilor înseamnă doar hrană, haine și jucării. Pentru că ne sunt promovate modele de grobieni bogați și avem senzația că drumul spre succes este pavat cu mârlănie. (Realitatea este că există mult mai mulți nesimțiți săraci, dar pe ei îi compătimim, nu lăudăm.)
Și nu în ultimul rând pentru că îi încurajăm tacit. Pentru orice nesimțit care vorbește unui grup, există zeci de simțiți care tac:
“Nu mă cobor la nivelul lui! Cine intră în troaca porcilor riscă să ajungă mâncarea lor! Nu-mi încarc ziua cu tâmpeniile lui X!”
Așa pare comod, dar când unul vorbește și mulți tac, acela cu vocea are puterea.
Noi îi ajutăm așadar să prolifereze. Cu lașitatea noastră, dorința de confort, frica de consecințe.
Noi facem nesimțirea contagioasă. Cu fiecare întors capul atunci când cineva aruncă o hârtie pe jos, cu fiecare pus mâna la urechi când alții debitează inepții care lovesc, cu fiecare aplaudat al gesturilor evident grobiene.
Și mi-e teamă de o epidemie, pentru că este imposibil de fabricat un vaccin…