Mă uit în jurul meu și văd că există mentalitatea conform căreia copiii sunt un fel de căței ușor de dresat în a face aport sau a sta frumos în lesă.
Realitatea este că dacă îți dorești cu adevărat, poți dresa și un copil, dar beneficiile acestui tip de instruire sunt puține și vin la pachet cu un potențial dezechilibru emoțional.
Devenirea umană este mai mult decât abilitatea de a respecta niște instrucțiuni. Fiecare dintre noi vine cu un bagaj genetic extrem de stabil care ne limitează, dar și cu o zonă flexibilă, capabilă de progres, care ne extinde aria de posibilități.
Știu că individul “autosuficient” poate și știe orice, dar firea omului rămâne cum o știm, doar năravul poate fi cizelat.
Pentru a înțelege mai clar diferențele între cele două tipuri de intervenții, las mai jos o analiză comparativă între educație și dresaj.
În primul rând, educația este un demers cu bătaie lungă, variabilă de la individ la individ. Pentru că fiecare interiorizează normele conform propriului “calendar”. Nu există oricum termen limită sau final, fiecare obiectiv atins poate da naștere unor multiple alte posibilități.
Dresajul este menit să stopeze cât mai curând un comportament indezirabil sau să creeze unul dorit. De regulă există o standardizare, de exemplu ciclurile școlare au aceeași durată, aceleași conținuturi.
Apoi educația este un progres, cu multe etape interconectate, cu multiple concepte sau comportamente care se bazează unele pe altele.
Dresajul este simplist, se referă la o singură abilitate, care odată dobândită bifează ca atins obiectivul inițial.
Educația apelează preponderent la motivație intrinsecă, profundă și individuală. Chiar și atunci când se folosesc stimuli externi, scopul final este tot găsirea unor motive internalizate de învățare.
Dresajul însă este bazat pe recompensă și pedeapsă.
Educația are în vedere complexitatea personalității umane, echilibrul între latura intelectuală, cea emoțională și cea socială.
Dresajul este simplist: un comportament – o soluție de învățare.
Chiar dacă par că se exclud, în parenting sau în școală ambele sunt folosite și acceptate. Folosirea oliței sau învățarea scrisului includ multiple elemente de dresaj. Totuși, a face din asta o constantă nu creează cățeluși, așa cum spun în primul paragraf, ci indivizi inadaptați, incapabili să perceapă complexitatea sau profunzimea unor situații cotidiene, așteptând în contexte nepotrivite recompense sau mângâieri pe cap.