Despre noi. Pentru noi.

Astăzi de dimineață, o fetiță și-a început prima zi de grădiniță. Iar mama ei și-a înăbușit plânsul pe holul clasei, spălat temeinic de multe alte lacrimi materne. Lacrimi de emoție, griji, nostalgie a timpului care trece prea repede, ciudă chiar, că nu poate lăsa totul baltă pentru a fi doar mamă.

Astea suntem noi: fără farafastâcuri aruncate în necunoscut chiar de ziua noastră. Cele care plângem o clipă supărate pe viață, pentru ca apoi să o trăim în iubire. Cele pentru care industria de publicitate inventează cuvinte și culori. Cele care nu pot deschide un borcan de murături, dar vor a salva planeta de rele. Care ar adopta toate animalele fără căpătâi și toți copiii fără destin.

Tot noi suntem cele care din cel mai frust decor reușim să creăm un cuib, o casă. Cele ale căror mâini alină dureri în mod miraculos. Care trimit tiranii la piață sau la farmacie. Cele care ar pune sclipici în mâncare și pentru care roz sau pufos nu sunt senzații, ci adevărate sentimente.

Cele care educă generații, trasând viitorul. Care muncesc uneori ca un cal de povară, dar găsesc încă o secundă pentru a-și da cu ruj. Care pot cuceri lumea de pe tocuri. Și cărora lunar propriul organism le sabotează fericirea, dar tot găsesc puterea să alerge după autobuz.

Ne hrănim cu binele celor dragi, avem nevoie doar de un “mulțumesc” sau “te-ai descurcat grozav” ca să ne încărcăm baterii epuizate. Și cu toate astea ni se spune că suntem enigmatice, ciudate, greu de mulțumit.

Azi mi-aș dori așadar să înțelegem cât suntem de speciale, indiferent de vârstă, meserie sau statut social. Cât suntem de puternice, chiar și atunci când plângem. Cât suntem de frumoase, chiar și atunci când ne trezim cu fața la cearceaf. Cât suntem de blânde chiar și atunci când strângem pumnii. Pentru că rareori ni se spune asta.

Draga mea, ești un dar! Cu fiecare zâmbet arătat, cu fiecare vorbă bună aruncată, cu fiecare gest frumos risipit. Ești minunată și meriți iubirea oricui!

La mulți ani și ai mare grijă de tine!