Deși nu pare este despre profesionalism

În vara în care s-a născut cel mic, soțul meu a fost la întâlnirea de niște ani (nu spunem câți) de la absolvirea liceului. Din motive de burtă n-am participat, dar văzând pozele făcute de fotograful la care au apelat organizatorii am fost impresionată. Dincolo de faptul că peisajul și decorul erau foarte fotogenice, am recunoscut în imagini stări, emoții pe care nu le mai văzusem pe chipurile cunoscuților de multă vreme. Viața îți dă, dincolo de riduri sau kilograme în plus, o asprime a privirii pe care o regăsesc în mai toate fotografiile, dar în cele despre care vorbesc acum era estompată și completată de o ghidușie adolescentină.

Mi s-au părut așadar reușite, impresionante chiar, și am propus ca la botezul copilului să apelăm la același fotograf. Ar fi fost prima oară când un eveniment de familie beneficia de amintiri puse în imagini profesionist, pentru că în general pozele făcute astfel mi se par artificiale, retușate (așa cum mi se par prea formale și parangheliile cu pricina).

Și așa am făcut, imaginându-ne că vom avea o ședință foto în curte, cu oameni și animale, înainte de eveniment, urmând apoi să trecem la cele creștinești.

În dimineața botezului, soțul meu s-a trezit cu o falcă în cer și una în pământ. La propriu, o măsea care n-a dat semne de supărare s-a trezit brusc inflamată. Eu eram după o noapte albă, deci cu fălcile similare cu ale lui. Dar la figurat. Părul coafat cu o zi înainte stătea bine turtit de cap, iar cearcănele păreau imposibil de ascuns, mai ales că nu am cerut ajutor profesionist.

Și ploua torențial. Cu bulbuci! Casa fiind un dezastru ambulant, cine a avut copii mici știe despre ce vorbesc, nici gând să faci poze în ea!

Convinsă fiind că n-are ce să iasă bine, am vrut să contramandez ședința foto de acasă. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, cum aș putea să o fac eu?

Totuși fotograful a insistat să vină. Și să ne pozeze. Ne-a urmărit prin casa aproape bombardată pe toți, oameni și pisici, ne-a pus unii lângă alții, deși, nervoși fiind ne cam înțepa la început. Calm, empatic, asistat de soția sa, a reușit ca în atmosfera destul de încărcată să găsească niște cadre și, mai mult, să nu agite copilul, care era ca pe ghimpi după o noapte insomniacă.

Oricum scepticismul meu era încă acolo. N-aveau cum să iasă niște minuni.

Așa cum le stă bine belelelor, vin în grup. La biserică eram toți plouați (la propriu), iar la locul distracției am înghețat. Tot la propriu, spațiul era rece și neprimitor, iar camera de joacă a copiilor, aproape neamenajată, dar măcar foarte spațioasă și fără capcane. Animatorii au întârziat și ei din cauza ploii.

Mi-am luat adio de la poze minunate. Dar petrecerea a fost pe cinste până la urmă, pentru că nu decorurile ci oamenii o fac, iar noi am avut prietenii acolo.

Mi-am dat seama apoi că așa este și cu fotografiile. Pentru că au ieșit minunate! Fălcuța e prezentă, la fel și părul turtit, chiar și ceva din dezordinea casei sau răceala spațiului de distracție. Dar vezi în ele exact ce m-a atras în fotografiile de la întâlnirea de absolvire: oameni, stări, emoții. Fotograful a reușit să le surprindă într-o poveste autentică și coerentă. Nimic retușat, nimic artificial.

Le privesc mereu cu drag și nostalgie, mai ales că deși n-a trecut așa mult de atunci, s-au schimbat destule. Și cred că este de departe cea mai bună investiție “sentimentală” de până acum a familiei.

Am încălecat pe o șa și v-am spus povestea personală chiar așa. Dar în alt scop: văd prea mulți diletanți în jur. Prea multă joacă profesională, prea multă imagine falsă, în spatele căreia stă o lipsă de conținut și valoare. Amatorii sunt ieftini și uneori ni se pare că riscăm puțin.

Dar imediat ce lucrezi cu un profesionist, care scoate din piatră seacă o soluție la problemele ce se ivesc pe parcurs, care are expertiză, talent, răbdare îți dai seama că de fapt mediocritatea costă mai mult decât ne așteptăm: timp, energie, capital de imagine, ba chiar propriul profesionalism, pentru că amatorismul este contagios.

Scriu cele de mai sus ca urmare a crizei pe care o văd în multe din afacerile autohtone. Lucrați cu profesioniști dacă vreți rezultate! Uneori dețin baghete magice, alteori nu, totuși au viziunea drumului lung, dar bun, pe care trebuie să mergeți! Veți vedea, așa cum și eu am făcut-o în povestea de mai sus, că este o investiție cu adevărat profitabilă!