Cum faci duş – versiunea 40+

Nu mai ştiu ce doamnă celebră (parcă) zicea că după o anumită etate trebuie să-ţi muţi oglinda în cel mai întunecat colţ al iatacului. Sunt cu totul de acord şi pentru că mai am una plasată strategic exact în faţa căzii, iar de la 40 de ani creşte riscul de infarct, m-am gândit la un adevărat ritual menit să mă scutească de posibile şocuri în timpul igienizării.

Iată aşadar paşii de urmat:

Pasul 1: Se dă drumul la apa foarte fierbinte din cadă şi se lasă la curs până ce oglinda cu pricina se abureşte temeinic. Calitatea realizării acestui pas poate fi uşor evaluată în numarul de împiedicări cauzate de lipsa vizibilității de la uşa băii până la duş (optim ar fi cam două pe un metru liniar).

Pasul 2: Este cunoscut că apa fierbinte deshidratează pielea, aşa că se purcede la a face duş cu apă călâie. Nu prea mult, că nu rezistă aburul.

Pasul 3: Cu oglinda încă inutilizabilă, se iese din duş şi se dă cu cremă pe faţă. Maglavaisul poate fi de orice fel: de mâini, picioare, de protecţie pentru fund rămasă din bebeluşia copiilor, de gălbenele, aloe, salivă de privighetoare roz sau extract de melc din Marea Moartă. Chiar nu contează pentru că toate cremele minune au post-tinereţe acelasi efect: 0. Nul. Deloc. Nimic.

Pasul 4: Optional – cu aceeaşi cremă eficientă spre deloc se poate unge şi restul corpului. Poate face bine la articulaţii.

Pasul 5: Cât încă mai rezistă oblinda, se purcede a îmbrăca rochia tip sac şi usca părul în model vâlvoi. Ultimul detaliu este esenţial pentru că doar aşa se poate invoca scuza “bad hair day”, în plus garantează că privitorii nu-şi vor mai arunca ochii spre ridurile, pungile de sub ochi sau abdomenul netonifiat din dotare. Dacă oglinda nu stă aburită pe parcursul întregului proces, înapoi la Pasul 1. Dacă se sparge, înseamnă că nu au fost respectate întocmai instrucţiunile.

Nu am implementat încă rutina, este în curs de testare. Sunt sigură că nu va fi nevoie să dau de veste în momentul patentării 🙂