Copiii cresc oricum

Mă fascinează puzderia de articole despre puericultură și educație aruncate online: primul caca la oliță – precoce sau tardiv, laptele matern – superaliment vs blamatul lapte praf, purtarea în sistem în brațe sau în cârcă, oriunde numai în landou nu, fesul potrivit – lână sau bumbac, diversificarea – la 6,8,10,12,24 de luni și lista poate continua la infinit.

Am doi copii, vă jur că evitam și discuțiile din parc pe temele de mai sus pentru că mă plictiseau teribil. Am alăptat, i-am purtat, i-am pus și în landou, folosesc ambii cu succes buda, Slavă Domnului!, sunt sănătoși deși cu siguranță n-am respectat toate recomandările OMS, NATO, ONU, Hertei Căpraru, Jack Newman și ale celei mai cunoscute bloggerițe autohtone.

Văd o gămadă de energie risipită pe vinovății închipuite. Ai născut prin cezariană? Copilul tău va fi bolnăvicios. Îi dai lapte praf? Îl faci obez și plin de carii. Landou? Depresie, nene!

Și mi se pare trist, neconstructiv, absurd. Fiecare copil vine pe lume într-un context unic. Financiar, familial, medical, personal suntem extrem de diferiți. Iar natura a avut grijă să facă puii de om la fel de rezistenți ca toți puii de animale, adică suficient de puternici cât să facă față celor mai potrivnice situații.

Nu au nevoie de balansoare sofisticate, sisteme ciudate, landouri scumpe să crească. Brațele mamei sunt de ajuns. Nu au nevoie haine din bumbac eco, nici căciuli de lână împâslită. Orice bucată de pânză îi poate acoperi.

Știu că va părea ciudat, ba chiar de blamat, ce spun, dar specia noastră a supraviețuit chiar și atunci când nu existau pediatrii care să ne spună ce să mâncăm. Chiar și atunci când copiii beau ceai îndulcit cu zahăr. Chiar și atunci când diversificarea începea la finalul lăuziei mamei care trebuia să se întoarcă în câmpul muncii.

Copiii nu au nevoie de piureuri sofisticate făcute la aparatul de aburit legume. Au în schimb nevoie de timp, atenție, de o persoană care să le răspundă prompt nevoilor. De o mamă, biologică sau nu, care să-i țină în brațe, să-i îngrijească și iubească.

De persoane echilibrate, asumate, puternice, nu de copiii mai mari care plâng că altele au oala de ciorbă mai mare sau fac brânza de casă după rețete secrete. Lăsați așadar blogurile care vând chestii și competițiile din grupurile de pe Facebook. Copilul vostru nu are nevoie de o grădiniță privată, dacă nu v-o permiteți. Nici de trei cârpe cusute temeinic care costă o avere, dar susțin 100% natural coloana bebelușului. Nici de balansoarul care imită perfect mișcările umane. De tarta aceea absolut sănătoasă din legume bio culese cu roua pe ele. De detergentul “special creat pentru pielea bebelușilor”. De olița cu IoT, aparatul de monitorizat respirația, landoul cu suspensii MultiLink sau mai știu eu ce gadget absolut esențial conform influencerilor.

Copiii cresc oricum. Mai importante decât primul caca sunt prima zi de școală, primul examen, prima iubire. Mai important decât gaura pe unde a ieșit pe lume este locul pe care și-l găsește aici. Mai important decât dacă a fost sau nu alăptat este să simtă că este iubit, dorit, fericit.

Dar puterea stă la voi, mamelor! Dacă alegeți în continuare să citiți în Social Media ce-i dă vecina de la 3 să mănânce odorului în așa fel încât după digestie să rezulte mărgăritare, înseamnă că vocația voastră nu este de mame, ci de victime.