Sfaturi aproape inutile

Cele mai cunoscute mituri despre căznicie

Pe drumul de întoarcere din Grecia, în ziua în care aniversam 19 ani de când ne-am pus pirostriile, având timp de analize şi concluzii, mi-am adus aminte de cele mai vehiculate mituri despre relaţia de cuplu. Care nu doar că sunt pe alocuri incorecte, dar mi se par chiar periculoase pentru cei care au tendinţa de a se alinia direcţiei trasate de gura lumii. Aşa ca am purces la demitizare în cele ce urmează: În ordinea numerelor de pe tricou, primul şi cel mai cunoscut mit/ îndemn: “În cuplu să nu te duci niciodată la culcare supărat” Este absurd să-ţi închipui ca orice conflict dintre parteneri, fie el mare sau mic, început dimineaţa sau după cină poate fi tranşat astfel încât somnul să le fie împăcat. A pune punct rapid unor conflicte doar de dragul linistii nocturne ar fi nu doar stupid, ci şi contraproductiv. Uneori sunt multe de negociat sau de organizat pe paliere diferite. Alteori nu apuci să termini argumentele şi trebuie să te bagi în pat – dimineţile de adulţi nu ne aparţin întotdeauna. Este ...
Citește mai mult »

Săptămâna Alăptării

Schimbând registrul îngrozitor al zilelor astea de vară, pentru că mi se pare că a devenit sufocant, vă reamintesc că săptămâna 1-7 August este Săptămâna Internațională a Alăptării. Din păcate hrănirea la sân a copiilor a devenit o excepție în România, în ciuda faptului că se promovează intens și au fost făcuți și alți pași suplimentari în acest sens: există pauza de alăptare pentru salariatele întoarse la lucru, promovarea laptelui praf a fost reglementată mai strict, maternitățile au proceduri speciale pentru a spori rata hrănirii la sân. De ce nu alăptează totuși femeia din România (presupun că motivele sunt totuși universale)? 1. Pentru că i se pare nefiresc. Generații întregi am văzut acasă, în filme, pe stradă, copii cu biberoane în gură. Când spui bebeluș vezi o mogâldeață cu o tetină în gură. În plus, în cultura actuală, sânii au mai mult rol estetic, sexual, decât funcțional. Normal că ți se pare anapoda să hrănești copilul direct de la sursă. 2. Pentru că începutul poate fi dificil, continuarea imprevizibilă, iar finalul trist. N-am să vă mint: așa este. Uneori ...
Citește mai mult »

Maturitatea chiar este o capcană

Trăim copilăria cu dorința de a fi mari, iar când devenim adulți am da orice să derulăm filmul înapoi. Fetele poartă tocurile mamelor, băieții se prefac că fumează pe ascuns. Adolescenții chiar experimentează vestimentar și comportamental papuci de oameni mari. Este firea omului. Dacă suntem scunzi, vrem să fim înalți. Suntem brunete, ne vopsim părul cu roșu. Avem pistrui, îi acoperim cu glet. Nu avem, îi desenăm cu creionul. Stăm bine cu banii, tânjim după liberatea deciziei. Suntem într-o relație, ar fi mai bine fără. Dar treaba asta cu maturitatea chiar e o capcană, una nasoală. La început vin încet, aproape insesizabil, tot soiul de belele. Și pare normal, și avem putere, motivație, știință să le abordăm. Planificăm cariera, strecurăm decizii personale la timpul oportun, bugetăm, plănuim, refacem calcule și proiecte. Apoi apar etape tot mai complicate, ca într-un joc de strategie pe Nintendo. Personaje tot mai greu de doborât, întâmplări la care nici în cele mai negre coșmaruri nu le-ai întâlnit, obstacole care vin de nicăieri. Ce să mai planifici? Te pui pe metereze cu haștag rezist. ...
Citește mai mult »

Ce face bebe?

Cea mai grea perioadă a maternității este, cu siguranță, lăuzia, adică perioada aceea care urmează imediat după naștere. Fizic, situația este dezastroasă. În ceea ce mă privește, dacă prima oară arătam și mă simțeam gripată, a doua am jurat că sunt călcată de TIR. Bio-chimic, furtunoasă. Hormonii ăia există, nu sunt mituri! Psihologic catastrofală. Ca proaspete mame, natura ne încarcă cu ceva rezerve de anxietate, doar pentru a se asigura că nu punem specia în pericol. La tot acest cocktail Molotov se adaugă chiauneala celor din jur. Nu este ușor pentru nimeni să primească un suflet nou, sosit în ambalaj fragil, în viața sa! De cele mai multe ori bebelușii trezesc în cei din jur nu doar o iubire imensă, ci și frici, neîmpliniri, tristeți asociate propriilor nașteri. Toate acestea răbufnesc ca o bombă de emoții, provocând periculoase reacții în lanț. Comparând cele două experiențe avute de mine, am realizat totuși ceva. Lucrurile devin mai simple când cei din jur sunt atenți la nevoile biologice și emoționale ale mamei, când aceasta este privită nu doar ca un livrator de ...
Citește mai mult »

Ce trebuie (neapărat) să ştim despre alegerile de duminică

Datorită numărului considerabil de ghiocei prinşi în buchetul vieţii, am votat de multe ori până acum şi, mai ales, am urmărit numeroase campanii electorale care au mers de la naivitate, greţoşenie până la virtuozitate în ale marketingului politic. Cred aşadar că sunt la fel de îndreptăţită ca toţi vectorii de comunicare poziţionaţi pro sau contra unui partid să-mi spun parerea. Care va fi, cel mai probabil, pe placul nimănui. Aşadar, iată ce trebuie neapărat să ştiți despre alegerile de duminică: 1. De luni viaţa noastră va fi exact la fel ca cea de azi. Parlamentul European este un colos birocratic, în care lucrurile se întâmplă într-un ritm propriu, urgenţele României rămânând aşadar probleme interne pe care va trebui să le rezolvăm noi, aici. Singurii câştigaţi vor fi, ca de obicei aleşii, pe care îi aşteaptă o carieră lină şi profitabilă şi partidele, care capătă astfel reperele campaniilor viitoare. Pentru noi va fi la fel şi oricine vă zice altceva, o face dintr-un pur interes politic sau personal. 2. Avem dreptul de a alege pe cine dorim! Serios, PSD, PNL, Alianţa USR – Plus sau, poate, ...
Citește mai mult »

Ciocniri, seducție și adaptare

Sărbătorile vin la pachet uneori cu obligația de a vizita familia. Pentru unii o plăcere, pentru alții un supliciu, întâlnirile acestea sunt adesea adevărate ciocniri între mentalități, comportamente, opțiuni diferite ale celor două sau mai multe tabere: născuți-crescuți vs. nou sosiți, bătrâni vs. tineri, femei vs. bărbați. Cel mai greu este întotdeauna pentru cei aflați în perioada de tatonare/ adaptare. Ca și la locul de muncă: ultimul sosit – primul prigonit. Ce trebuie să știți așadar când vă așezați la masa de sărbătoare pentru a vă fi mai ușor? 1. Care sunt liderii formali? Aceștia trebuie respectați default, dar importanța lor este minimă în sinergia relațiilor din grup. 2. Cine sunt liderii informali, adică acei șefi fără titulatură, dar a căror influență este covârșitoare? Aici nu mai este vorba doar de respect ci și de seducție, și nu la modul amoros, ci la modul formal, de apropiere interumană. 3. Care sunt valorile care guvernează grupul? Dacă este vorba despre bani, trebuie investit în niște cadouri de sosire scumpe, dacă este vorba despre statut, laudele ajută mult, unii oameni au nevoie ...
Citește mai mult »

Ce aş fi vrut să ştiu în bebeluşia copiilor mei?

Cele mai grele perioade frumoase din viaţa mea au fost primii 3-4 de existenţă a copiilor mei. Iar cel dintâi al fiecăruia m-a secat de puteri, energie, neuroni şi decizii. Multe dintre lucrurile de mai jos îmi erau clare, dar cumva hormonii jucăuşi, presiunea socială, anxietatea parentală firească m-au făcut să ma îndoiesc uneori de clara mea judecată. Iată ce aş fi vrut să ştiu, să simt sau să urmez orbeşte atunci, dar pot abia acum, când deja au trecut dublele verificări şi problemele inerente incapacităţii de a comunica în aceeaşi limbă cu ai mei copii: 1. Fiecare prunc are ritmul lui. Unii merg rapid, vorbesc precoce, se nasc cu dinţii aliniaţi şi rezolvă integrame şi integrale de la nici un an. Alţii au o lene ancestrală, de ce ne-am grăbi, că până la urma tot acolo ajungem? Unii fac aşa cum pot ca să bifeze, altii sunt perfecţionişti şi nu-ţi arată o achizitie până nu este deplină. La un moment dat lucrurile se echilibrează, unii pierd din energie exact când au nevoie de ea, alţii o scot proaspătă la înaintare, folosind-o exact când trebuie. Dar ...
Citește mai mult »

“Copiii vin pe lume să ne învețe o lecție!”

Una dintre cele mai enervante şi vehiculate metafore despre părințeală este aceea că urmașii noștri vin pe lume ca să ne dea nouă lecții. Despre noi, despre lume, despre relaţia cu ei, dar şi despre sensul existenţei nostre. Mi se pare megalomanic să-ți închipui că un proces biologic care duce un întreg lanț trofic mai departe are pentru noi o regulă mai cu moț. Adică omul nu procreează, omul învață! Păi dacă era așa, natura avea grijă să blocheze căile de reproducere ale tuturor proștilor și-i lăsau doar pe cei care cred în hipstereli de parenting să-și ducă mai departe genele. Dar ce să vezi, au dreptul natural (și legal) de a procrea și indivizi care nu au deprins chestiuni elementare de conduită socială. Ce să îi învețe pe ei venirea pe lume a unui copil? Mai întâi a fost aşadar biologia! Scopul şi durata vizitei copiilor pe pământ nu este dezvoltarea personală a părinţilor, ci doar perpetuarea speciei. Suntem una dintre cele multe și avem același dat biologic: să ne înmulțim. Dacă toti copiii de pe pământ ar apărea în urma ...
Citește mai mult »

Obrazul fin se ține cu chin

În urmă cu niște ani, întrebam senină pe Facebook ce naiba e aia apă micelară și ce foloase ne aduce ea? Eram în perioada în care simțeam că tenul meu începe să dea semne de oboseală și încercam să găsesc o soluție de a-l învigora, dar mi se părea că tot ce citesc este limbă străină. Cheltuiam sume indecente pe tot soiul de promisiuni de marketing ale producătorilor de cosmetice, care se dovedeau a fi, evident, hiperbolizate. Am mers și pe calea bio/eco, mai ieftină, dar care m-a pricopsit cu mai mari probleme. Uleiurile, în general, atât de lăudate, s-au dovedit a fi pentru mine doar niște slinoșenii dătătoare de acnee. Le folosesc acum doar pentru cuticule sau păr. Văzându-mă neajutorată, Alina, pe care ați citit-o ieri, m-a introdus în primele noțiuni de skincare și în două grupuri de pe Facebook în care doamne și domnișoare dezbat astfel de chestiuni. Nu vă închipuiți că am ajuns un guru în asta sau că tenul meu arată ca photoshopat. Dar cheltui mai puțin, deși cumpăr mult mai mult, am învățat să-mi ...
Citește mai mult »

La mulți ani 2001!

În 1997, anul primului nostru eșec de aderare la NATO, România încă avea în vigoare legea care încrimina relațiile homosexuale consensuale. Este celebru cazul unei sportive abuzate și încriminate atunci pe motiv de lesbianism. Guvernul Văcăroiu încercase abrogarea în anii anteriori, la presiunea Consiliului Europei, dar nu a avut succes, Partidul Țărănist, aproape mort azi, dar încă viu în abordări similare, fiind atunci principalul motor politic al împotrivirii. Abia în 2001 legea cu pricina a dispărut, așa că în 2003 era deja anunțată integrarea noastră în UE, iar în 2004 ne-au primit în alianța nord-atlantică.  După dezincriminarea homosexualității ce să vezi? Nu am fost trăzniți de Dumnezeu, nu ne-au furat homosexualii copiii și nici nu ne-au agresat pe stradă, așa cum propovăduiau nemulțumiții vremurilor. Doar am crescut economic, ne-am mai civilizat, au venit mai multe dintre blamatele corporații, unele care susțin bine multe familii tradiționale, am mai renunțat la budele din fundul curții. Istoria recentă ne oferă așadar un exemplu grăitor: oricât de nefiresc pare unora, oricum societatea se va adapta trendului global. Când interesele geopoliticostrategicoeconomicoandshit o vor ...
Citește mai mult »