Sfaturi aproape inutile

Ciocniri, seducție și adaptare

Sărbătorile vin la pachet uneori cu obligația de a vizita familia. Pentru unii o plăcere, pentru alții un supliciu, întâlnirile acestea sunt adesea adevărate ciocniri între mentalități, comportamente, opțiuni diferite ale celor două sau mai multe tabere: născuți-crescuți vs. nou sosiți, bătrâni vs. tineri, femei vs. bărbați. Cel mai greu este întotdeauna pentru cei aflați în perioada de tatonare/ adaptare. Ca și la locul de muncă: ultimul sosit – primul prigonit. Ce trebuie să știți așadar când vă așezați la masa de sărbătoare pentru a vă fi mai ușor? 1. Care sunt liderii formali? Aceștia trebuie respectați default, dar importanța lor este minimă în sinergia relațiilor din grup. 2. Cine sunt liderii informali, adică acei șefi fără titulatură, dar a căror influență este covârșitoare? Aici nu mai este vorba doar de respect ci și de seducție, și nu la modul amoros, ci la modul formal, de apropiere interumană. 3. Care sunt valorile care guvernează grupul? Dacă este vorba despre bani, trebuie investit în niște cadouri de sosire scumpe, dacă este vorba despre statut, laudele ajută mult, unii oameni au nevoie ...
Citește mai mult »

Ce aş fi vrut să ştiu în bebeluşia copiilor mei?

Cele mai grele perioade frumoase din viaţa mea au fost primii 3-4 de existenţă a copiilor mei. Iar cel dintâi al fiecăruia m-a secat de puteri, energie, neuroni şi decizii. Multe dintre lucrurile de mai jos îmi erau clare, dar cumva hormonii jucăuşi, presiunea socială, anxietatea parentală firească m-au făcut să ma îndoiesc uneori de clara mea judecată. Iată ce aş fi vrut să ştiu, să simt sau să urmez orbeşte atunci, dar pot abia acum, când deja au trecut dublele verificări şi problemele inerente incapacităţii de a comunica în aceeaşi limbă cu ai mei copii: 1. Fiecare prunc are ritmul lui. Unii merg rapid, vorbesc precoce, se nasc cu dinţii aliniaţi şi rezolvă integrame şi integrale de la nici un an. Alţii au o lene ancestrală, de ce ne-am grăbi, că până la urma tot acolo ajungem? Unii fac aşa cum pot ca să bifeze, altii sunt perfecţionişti şi nu-ţi arată o achizitie până nu este deplină. La un moment dat lucrurile se echilibrează, unii pierd din energie exact când au nevoie de ea, alţii o scot proaspătă la înaintare, folosind-o exact când trebuie. Dar ...
Citește mai mult »

“Copiii vin pe lume să ne învețe o lecție!”

Una dintre cele mai enervante şi vehiculate metafore despre părințeală este aceea că urmașii noștri vin pe lume ca să ne dea nouă lecții. Despre noi, despre lume, despre relaţia cu ei, dar şi despre sensul existenţei nostre. Mi se pare megalomanic să-ți închipui că un proces biologic care duce un întreg lanț trofic mai departe are pentru noi o regulă mai cu moț. Adică omul nu procreează, omul învață! Păi dacă era așa, natura avea grijă să blocheze căile de reproducere ale tuturor proștilor și-i lăsau doar pe cei care cred în hipstereli de parenting să-și ducă mai departe genele. Dar ce să vezi, au dreptul natural (și legal) de a procrea și indivizi care nu au deprins chestiuni elementare de conduită socială. Ce să îi învețe pe ei venirea pe lume a unui copil? Mai întâi a fost aşadar biologia! Scopul şi durata vizitei copiilor pe pământ nu este dezvoltarea personală a părinţilor, ci doar perpetuarea speciei. Suntem una dintre cele multe și avem același dat biologic: să ne înmulțim. Dacă toti copiii de pe pământ ar apărea în urma ...
Citește mai mult »

Obrazul fin se ține cu chin

În urmă cu niște ani, întrebam senină pe Facebook ce naiba e aia apă micelară și ce foloase ne aduce ea? Eram în perioada în care simțeam că tenul meu începe să dea semne de oboseală și încercam să găsesc o soluție de a-l învigora, dar mi se părea că tot ce citesc este limbă străină. Cheltuiam sume indecente pe tot soiul de promisiuni de marketing ale producătorilor de cosmetice, care se dovedeau a fi, evident, hiperbolizate. Am mers și pe calea bio/eco, mai ieftină, dar care m-a pricopsit cu mai mari probleme. Uleiurile, în general, atât de lăudate, s-au dovedit a fi pentru mine doar niște slinoșenii dătătoare de acnee. Le folosesc acum doar pentru cuticule sau păr. Văzându-mă neajutorată, Alina, pe care ați citit-o ieri, m-a introdus în primele noțiuni de skincare și în două grupuri de pe Facebook în care doamne și domnișoare dezbat astfel de chestiuni. Nu vă închipuiți că am ajuns un guru în asta sau că tenul meu arată ca photoshopat. Dar cheltui mai puțin, deși cumpăr mult mai mult, am învățat să-mi ...
Citește mai mult »

La mulți ani 2001!

În 1997, anul primului nostru eșec de aderare la NATO, România încă avea în vigoare legea care încrimina relațiile homosexuale consensuale. Este celebru cazul unei sportive abuzate și încriminate atunci pe motiv de lesbianism. Guvernul Văcăroiu încercase abrogarea în anii anteriori, la presiunea Consiliului Europei, dar nu a avut succes, Partidul Țărănist, aproape mort azi, dar încă viu în abordări similare, fiind atunci principalul motor politic al împotrivirii. Abia în 2001 legea cu pricina a dispărut, așa că în 2003 era deja anunțată integrarea noastră în UE, iar în 2004 ne-au primit în alianța nord-atlantică.  După dezincriminarea homosexualității ce să vezi? Nu am fost trăzniți de Dumnezeu, nu ne-au furat homosexualii copiii și nici nu ne-au agresat pe stradă, așa cum propovăduiau nemulțumiții vremurilor. Doar am crescut economic, ne-am mai civilizat, au venit mai multe dintre blamatele corporații, unele care susțin bine multe familii tradiționale, am mai renunțat la budele din fundul curții. Istoria recentă ne oferă așadar un exemplu grăitor: oricât de nefiresc pare unora, oricum societatea se va adapta trendului global. Când interesele geopoliticostrategicoeconomicoandshit o vor ...
Citește mai mult »

Oul sau găina?

În scurta mea experiență didactică, una dintre provocări a fost să conving o familie destul de înstărită pentru zona rurală să-și aducă la școală copilul. Argumentul lor era că va avea oricum o meserie bănoasă căpătată din familie, al meu că totuși copilul trebuie să fie alfabetizat, să știe să citească acte sau să facă socoteli. Sistemul de învățământ primar era, conform standardelor de atunci, ok. Părinții erau cei care decideau inutilitatea lui. A fost o luptă surdă, am câștigat prima rundă, nu știu cum au decurs următoarele. La noi în comună există o familie care hălăduiește fără adăpost. Femeia este abuzată, dar continuă să stea lângă soțul ei și să facă alți copii. Sistemul de protectie a dus-o de nenumărate ori în adăposturi speciale, din care ea fuge și se întoarce lângă soț. Oricât de imperfecte ar fi sistemele (nu pot fi altfel), omul este cel care decide pentru soarta lui. Că o face bine sau rău, este responsabilitatea sa. Astăzi am șters (și o fac rar) o postare din Social Media despre divorț tocmai pentru că dilema ...
Citește mai mult »

Părințeală în vremea părerologilor- Episodul 1352

Noul refren agasant în parenting pare a fi vindecarea părinților întru binele copiilor. Este dovedit (pseudo)științific că suntem defecți tocmai pentru că părinții noștri, oameni ocupați și defecți la rândul lor, ne-au făcut așa. Și practic orice problemă a copilului ține, de fapt, de ale noastre. E agitat? Trist? Cu dificultăți de adaptare? Este vina ta, părinte, că nu-ți repari defecțiunile! Aparent specialiștii care promovează astfel de idei uită (voit sper) un lucru esențial: dacă am fi toți perfecți, copii și părinți, s-ar cheama că suntem în Rai. Dificultățile, defectele, trăirile negative, eșecul, fac parte din devenirea noastră în egală măsură, sau chiar mai mult, decât partea luminoasă, fericită, împlinită. Viața este un drum lung și sinuos, cu multe neprevăzute și surprize de tot felul. Inconfortabile cu duiumul. Iar când avem copii nu devenim superoameni. Nu căpătăm puteri speciale și mantii care ne apără de belele. Devenim doar părinți, având aceleași bune și rele din dotarea anterioară. Nu putem așadar să fim perfecți, fără greșeli și ocolișuri neprevăzute. Și nu este normal să încercăm a părea astfel în fața copiilor ...
Citește mai mult »

Sărbătorile vin – ghid de supraviețuire

În caz că ați ratat calculul, începe acea perioadă din an în care trebuie să fim mai buni, mai generoși, mai apropiați. Dar, în mod deloc paradoxal, ne cam iese pe dos: suntem tot mai chiauni, nervoși, obosiți. Motivele sunt trei mari și late: presiunea socială – neapărat Crăciun înseamnă masă îmbelșugată, brad mare și frumos, copii bucălați și cuminți, familie extinsă ospătându-se zen, presiunea financiară, pentru că toate cele enumerate mai sus costă și volumul de muncă mai mare, la unii la serviciu, la alții acasă, iar pentru cei mai puțini norocoși în ambele locuri. Cum supraviețuim în nebunia care se apropie? Cele mai grele sărbători pe care mi le amintesc au fost după mari pierderi. Cei care au trecut prin asta îmi vor da dreptate: sunt cumplite, nu te poți bucura de nimic și simți festivismul ca pe ceva ipocrit, inutil, lipsit de orice substrat pozitiv. Am supraviețuit, au urmat vremuri mai bune, nici fericirea, nici necazul nu sunt constante sau măcar previzibile. Dacă ar fi să fac un ghid de supraviețuire, cam asta ar fi ...
Citește mai mult »

Despre procedurizare

Zilele trecute s-a aflat în vizorul presei un episod penibil, dar deloc neaşteptat în peisajul autohton al zilelor noastre: altercaţia dintre fostul deputat Cristian Boureanu (mai cunoscut pentru viaţa privată destul de tumultoasă decât pentru iniţiative legislative) şi o patrulă de poliţisti care l-a oprit în trafic. Ceea ce am remarcat cu toţii a fost lipsa unui comportament profesional standardizat din partea oamenilor legii, fapt care a dus la o escaladare alertă a situatiei. S-a lăsat cu degete zdrelite şi nas spart de ambele părţi, când normal era să se lase cu cătuşe şi arestare imediată de partea agitată a baricadei. Că fostul deputat are probleme comportamentale grave, nu-i o surpriză. Dar că nişte poliţişti sunt prinşi pe picior greşit, neavând nici tehnica, nici procedurile şi nici sprijinul rapid al altor colegi, asta arată degringolada şi lipsa de voinţă politică din instituţiile cu pricina. Am dat exemplul unor angajati de la stat. Dar nici în cazul companiilor din mediul privat lucrurile nu stau mai bine. Ieri, în timp ce mergeam printr-unul din cartierele bucureştene, nu mică mi-a fost ...
Citește mai mult »

Ziua Inocenței

Cu jumătate de cafea băută am purces la umflat baloane. Cam cincisprezece, apoi am simțit că mă hiperventilez. De balustrada scării stă atârnat un soi de ornament plin de sclipici și ursuleți a căror mamă s-a hiperventilat și ea umflându-le bășici colorate și mirosind a cauciuc. 1 Iunie a fost dintotdeauna sărbătoarea mea favorită. Mi s-a părut întotdeauna grozav ca cineva să dea și copiilor o zi de sărbătoare. Da, acelora despre care se vorbește de față cu ei ca și cum ar fi invizibili, acelora care nu prea au dreptul de a decide în ceea ce îi privește, care știu atât de multe, dar le sunt recunoscute atât de puține. Aceste rânduri nu sunt totuși pentru copii. Sunt pentru părinții lor, cei ocupați și aproape perfecți. Cei care știu mai bine, pot mai bine, vor mereu tot mai bine. Cei care uită adesea că și ei au fost copii. Dragii mei, măcar de ziua lor lăsați-i să: Își aleagă hainele de purtat. Vor bocanci și pantaloni de pijama? Perfect, doar când sunt mici pot purta asta. Vor cu ...
Citește mai mult »