Semnal de alarma

Mai contează caracterul?

Educația zilelor noastre pare a fi orientată exclusiv spre confortul copiilor. Să învețe ușor, să nu resimtă frustrări, să fie tratați blând. Și preponderent spre latura cognitivă: să învețe precoce operații matematice, să compare algoritmi, să memoreze conținuturi. Dacă întrebi un părinte cum vede viitorul copilului său, vei afla că își dorește să fie sănătos și să aibă bani. Totuși, copilăria este singura perioadă în care putem “modela” reperele morale și de relaționare cu alții. Odată fixate în timp, aceste granițe devin aproape imposibil de elasticizat sau modificat. Cumva însă, în jungla urâtă în care trăim, acceptăm tacit copiilor noștri comportamente agresive sau imorale (furt, minciună) ca semne ale unei adaptări ulterioare. Este adevărat: societatea noastră este brambura. Suntem conduși de hoți, violența verbală a devenit normă, cea fizică pare tot mai aproape de acceptare. Dar un caracter puternic nu se demodează niciodată. Iar niște repere etice corecte ne salvează de multe belele, individual și social. Dincolo de note, puterea în grup sau tupeu, trebuie să stea corectitudinea, puterea de a munci susținut, toleranța. Dincolo de dreptul de a alege stă decența de ...
Citește mai mult »

Despre frumusețe

Mi-am început ziua citind despre un nou studiu care analizează percepția femeilor despre propria lor frumusețe. Nu vă mai spun concluziile, garantat le știți deja, suntem perpetuu nemulțumite de modul în care arătăm, ne credem mai grase și urâte față de cum ne percep alții/ altele, iar presiunea socială de a arăta oricând ca scoase din cutie nu ajută nici ea prea mult. În schimb bărbații se declară mulțumiți de noi, cel puțin în studii, că în realitate mai scapă câte un “cine e grăsuța?” Ce-i drept trăim vremuri în care standardele frizează ridicolul. Și nu numai cele de frumusețe, ci în general: cariera trebuie să fie cu sclipici și scaun managerial, copiii să petreacă suficient timp cu părinții lor, locuințele să fie întotdeauna ca de revistă, relațiile cu soțul/ soția ca de roman, vacanțele – de reclamă, iar contul bancar – al unui interpret de manele. Despre frumusețea zilelor noastre, numa’ de bine: există acum extensii de păr, gene false, unghii reconstruite cu gel, ciorapi care strâng celulita, fond de ten aplicabil cu șpaclul, fațete dentare, diete ...
Citește mai mult »

Zâne, elfi și miniștri

Zilele trecute un alt copil din mediul rural a murit înecat în haznaua din curtea școlii. Probabil că anual auzim astfel de știri, de fapt așa ne dăm seama cum este România, unde încă există haznale și accidente stupide de tipul aruncat benzină în sobă. Evident că tragica întâmplare a devenit muniție pentru atacurile politice. Așa se întâmplă de fiecare dată, ministrul este de vină pentru hazna, iar soarta ne-a dat ministrul. Departe de mine să încerc a mă erija în avocatul diavolului. Am pentru oamenii politici de orice culoare aceleași sentimente pe care le am față de șoarecii aduși de mâțele mele în casă. Dar haznaua din curtea școlii din Cucuieții de munte, nu este treaba unora care se fac că muncesc la București. Și a continua genul ăsta de retorică în care ministrul este vinovat pentru toate tembelismele comunității locale, înseamnă a încuraja pe termen nelimitat șirul unor astfel de tragedii. Nu este treaba altuia de departe ca ceva ce este în propria curte să funcționeze. Este fix responsabilitatea noastră. Ce fel de profesori se duc zilnic în ...
Citește mai mult »

Chiar nu este despre flori

Nu am scris nimic de 8 Martie, am repus în Social Media un text vechi pe care l-am redactat la vremea lui cu lacrimi în ochi. Dar m-a enervat teribil noul trend masculin, culmea, aplaudat şi de public feminin, al înfierării acestei zile care ar trebui să dispară din calendar şi din preocuparile sociale, doar pentru că aşa e cool – să găseşti în orice un motiv de aruncat cu opinii negative. Ştiu că nu este profitabil să te poziţionezi pe de o parte sau alta a baricadei. Ştiu că este un subiect sensibil, un alt “noi versus voi” cu potenţial risc de inflamaţii. Şi ştiu că povestea fiecărei femei este diferită şi că de cele mai multe ori individualul bate statistica în ciuda fracturii de logică. Dar să îti doreşti să dispară ziua de 8 Martie mi se pare nu doar naiv, dar şi cu potenţial social distructiv. Aş vrea să trec astăzi dincolo de comercial şi stereotipuri, pentru ca deja devin sufocante. Judecaţi voi apoi ce anume se impune de 8 Martie. Ce sărbătorim? “Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este ...
Citește mai mult »

Cine ţine “hăţurile” parentale?

Există tot mai mulţi copii crescuţi de bone sau bunici. Pare a fi o tendinţă preponderent autohtonă, generată evident de piaţa muncii și lipsa infrastructurii educaționale, pentru că pe cei de afară îi aud tot mai des de creşe şi grădiniţe şi tot mai rar de ajutor individual. Dar când nu ai un program de lucru batut în cuie  şi nici prea multe alegeri, ca la noi, este mai greu să te gândeşti la soluții în afara casei cât timp părinţii muncesc. Este ok, nu-i panică, am văzut bone minunate şi bunici pe care i-aş fura! E drept că şi cotoroanţe de oameni cu care n-aş împărţi aceeaşi bancă în parc, darămite să le încredinţez copilul 8-10 ore… Oricum, nu despre “instituţia” bonei sau bunicilor vorbesc. Este firesc să avem ajutor. Ceea ce mă îngrijorează este tendinţa tot mai întâlnită de a le încredinţa altora total și fără control frâiele devenirii copiilor noștri. Educaţia de acasă, cei şase ani despre care se vorbeşte în popor, reprezintă fundația, temelia. Aici şi acum ei învaţă nu doar regulile esenţiale de socializare, ci şi repere în dezvoltarea caracterului, potenţiale soluţii la probleme cotidiene, tipare de ...
Citește mai mult »

Jurnal de Mall și inventar de șifonier

Ieri am bântuit prin mall-ul din apropiere – anul acesta am întârziat nepermis cu logistica începutului de martie, în plus n-am fost nici foarte organizată, aşa că au rămas pe listă ultime achiziţii. Dacă tot am apucat să prind magazinele la ora deschiderii, am intrat și pe unde nu-mi fierbea oala, să mă inspir în ținutele din primăvara asta. Ca şi cum după noua serie de nopţi nedormite şi terorizante, mai apuc în creierii dimineţii să fac alegeri vestimentare conştiente! Dar cochetăria moare după speranță, iar informaţia este putere, așa că iată ce am văzut pe umerașe pentru sezonul care debutează mâine: 1. Cârpiţe. De tot soiul. Adică bucăţi din material de proastă calitate, care ţin loc de fuste, bluze, rochii, pantaloni. Sunt foarte colorate şi îmi amintesc de traista cu bucăți textile pe care o aveam în copilărie pentru păpuși de la vecina mea, talentată croitoreasă. Cine stă bine cu termoreglajul (primăvara autentic românească e adesea capricioasă) le poate purta, pentru că sunt nepretenţioase şi ieftine. Totuși eu aș spune pas. 2. Floricele pe câmpii. Se poartă imprimeurile florale împestriţate. ...
Citește mai mult »

Cum va arăta viitorul?

Ieri m-a amuzat ştirea conform căreia utilizatorii pantofilor smart Adapt BB produşi de Nike au probleme cu legatul şireturilor. Asta din cauza unui bug al aplicaţiei care ruleaza pe Android. Să nu te mai poţi lega la pantofi din cauza softului de pe telefon pare amuzant. Dar este prezentul, în care atât încălţămintea, cât şi maşina de spălat sau centrala termică sunt conectate la Internet şi pot face lucruri mult mai deştepte decât îşi puteau imagina bunicii noştri la gura sobei. Dinamica progresului este așadar inimaginabilă. Devenim consumatorii unor produse pe care nu ni le-am fi putut închipui. E drept, unele de o inutilitate naivă, precum pantofii care se leaga la şireturi de pe telefon, dar de la ei la urmatoarea invenţie care chiar va spori confortul unei categorii de utilizatori este doar un pas. Îndrăznesc să cred că şi creşterea pandemică a cazurilor de anxietate şi depresie este strâns legată de această tendinţă. Ne este tot mai greu să facem faţă tuturor noutăţilor, să învăţăm lucruri care ne scot din zona de confort fără ca neapărat să aducă beneficii pe ...
Citește mai mult »

“Şcoala nu a făcut nimic pentru ce sunt eu”

Din orice articol despre copiii talentaţi ai zilelor noastre răzbate aceeaşi concluzie alarmantă: sunt rezultatul unei munci individuale intense, a unor sacrificii personale dar, mai ales, ai unei familii care şi-a canalizat toate energiile şi resursele financiare către susţinerea talentului lor. Majoritatea celor care se evidenţiază prin ceva: rezultate excepţionale pe la concursuri şcolare, accesul la instituții educaționale de elită, o carieră sportivă de perspectivă sau orice altă alegere generată de abilităţi de excepţie, spune acest lucru. În afară de câţiva care au avut şansa de a întâlni persoane providenţiale (un antrenor, un profesor), ceilalți au doar un uriaş sprijin familiar. Și nici marea masă a copiilor care frecventează școlile și liceele nu crede altceva. “Şcoala nu a făcut nimic pentru ce sunt eu acum“, spune Andrei în vârstă de doar 10 ani, inventator, pasionat de robotică si cu un CV deja impresionant. Din păcate are dreptate, este refrenul tot mai multor generaţii. Probabil că cei născuţi odată cu mine, care ne-am format la graniţa dintre comunism şi tot mai hulita democraţie, suntem ultimii care putem spune că şcoala ne-a ajutat, poate chiar ne-a ...
Citește mai mult »

Ce ar trebui să învățăm din baladele populare?

Comentariile pe baza textelor date reprezintă, cu certitudine, cea mai urâtă activitate din școală. Interpretezi metaforele și epitetele deseori spontane și neintenționate în fel și chip, îți închipui ce a fost în mintea autorilor, deși unii au recunoscut deja că arta poate fi un proces chimic, te scremi să pui în pagină numărul necesar de cuvinte, măsori versuri, încrucișezi rime și neuroni, cauți intriga sau trăsătura de bază a personalității autorului. Pentru mine cele mai cumplite au fost baladele populare românești. În parte pentru că mi se par sadice, dar și pentru că simțeam că turbez dacă mai auzeam o dată de comuniunea om-natură. Dar să vă spun o treabă, acum că am ajuns să pricep mai bine cum stau lucrurile: comuniunea asta nu e deloc bullshit. Este o treabă 100% reală, iar ignorarea ei, tot mai prezentă în vremurile moderne, costă mai mult decât ne imaginăm. Dincolo de faptul că suntem niște făpturi divine, unice și capabile să comunicăm printr-un limbaj complex, omul este un animal. Unul care nu mai vânează pe câmpii, ci prin birouri, nu ...
Citește mai mult »

Structura anului școlar și meditațiile din clasa întâi

Știrea săptămânii în educație a fost modificarea anului școlar: au luat, au dat, au pus, gata, din septembrie va fi bine. Într-un fel mă bucur că apar modificări minore, din pilă. Mi-ar fi teamă să aud de o reformă, ceva! Vă dați seama ce ar ieși? Uimirea pentru mine este alta: să aud de meditații, mai ales la matematică, de la clase tot mai mici. Da, oameni buni, în ciclul primar se fac meditații! Iar unde nu sunt meditații, este un angajat de after school sau părinte care supraveghează strict procesul. Și nu cazuri izolate, este un sistem aproape generalizat. Unii copii nu înțeleg sau trebuie să țină pasul cu diversele concursuri școlare. Alții sunt împinși de părinții care vor performanță (din aia beton, nu vorbim de Căngurașul Matematician), iar asta se obține tot mai rar în clasă. Mi se pare cel mai bun indicator al falimentului învățământului românesc: generații întregi care nu-și pot face temele independent. Nu la liceu, ci în clasele primare! Pe de o parte avem învățătoare care nu sunt în stare să alfabetizeze o clasă de ...
Citește mai mult »