Semnal de alarma

Copii, câini, pantofi puţin uzaţi

După cum ştim a apărut o nouă categorie de vedete: cele ale online-ului, cumva cartonate întrucât nu știu neapărat să facă ceva anume, dar le iese de minune să pară că ştiu. Una dintre acestea, o ilustră necunoscută la noi, Myka Stauffer, este prinsă în această perioadă într-un scandal deloc uşor de digerat. Practic youtubăriţa respectivă, mamă de patru copii, care a mai adoptat între timp un al cincilea, a anunţat că renunţă la procesul de adopţie din cauza cerinţelor speciale pe care le necesită respectivul copil. Vorbim despre un băiat de 4 ani şi jumătate suferind de autism. Deloc simplu de crescut aşadar, când în casa ta mai sunt alti patru pitici, unul dintre ei abia născut. Dar cumva profitabil ţinând cont că femeia făcea bani din a-şi etala frumoasa familie în Social Media. Opinia publică se revoltă si pe bună dreptate. Dincolo de dificultăţile pe care le induce îngrijirea unui copil autist, acesta nu este totuşi o bucată de mobilă pe care să o muţi de colo-colo, singurul care ar putea păţi ceva fiind parchetul. ...
Citește mai mult »

Educația sexuală – necesitate sau pericol?

Cât am scris textul de ieri, copilul mic a lucrat puțin pe caietele din defuncta clasă pregătitoare. Vacanța e lungă, semestrul doi a fost cam scurt, îi prinde bine să aibă ceva activitate structurată că de joacă nu duce lipsă! La exercițiul (de mai sus) care cerea descoperirea cuvintelor din careu, tipul meu preferat – mi-aș fi dorit să existe și pe vremea mea – evident că nu m-am putut abține: – Uite, sân, acolo pe verticală! – Ce e aia? – O țâță! Pentru că despre țâțe știm. Au și pisicile, și câinii când îi verificăm de căpușe și ratăm identificarea. Sâni au doar femeile intelectuale! 🙂 Lăsând gluma la o parte, discuția mi-a amintit despre amplele și secile dezbateri despre educația sexuală. Este sau nu nevoie de ea? În primul rând trebuie să punem lucrurile în context. Pe cât de consumator de mizerii televizate în care sexualitatea face parte integrantă e românul și pe cât de tare și mult invocă organe sexuale în înjurăturile sale, altminteri taxează imediat ceea ce i se pare “vulgar”. Ipocrit, dar adevărat. În ceea ce privește totuşi sexualitatea ...
Citește mai mult »

Încă nu este bine

În plină carantină, pe când eram cu toţii blocaţi în case, iar escapadele către supermarket cereau foaie de parcurs, ne-am hrănit speranţele cu îndemnul că totul va fi bine. Că lucrurile vor reveni la normal, iar viaţa ni se va însenina din nou, exact aşa cum după ploaie vine curcubeul. De atunci au urmat două etape de relaxare, dar lucrurile sunt departe de a fi bine. Am renunţat la foi, am păstrat măştile, am început să ne revedem prietenii. Curcubeul ezită totuşi să apară: cazurile noi de îmbolnăvire cresc alarmant, iar economia suspină dureros. Pe străzi însă juri că ce a fost greu a trecut deja. În magazine este nebunie, nu ştiu cum ne-am descurcat trei luni cu ele închise. În parcuri lumea se plimbă umăr la umăr. Vama Veche e ca în zilele bune, mai nou şi în mall-uri se înghesuie lumea. Lipsesc nişte moaşte foarte populare, ca tabloul să fie complet. Pot înţelege apetenţa oamenilor de a ieşi din casă, de a merge la cumpărături, de a pleca în vacanţe. O am şi eu, n-am sa ...
Citește mai mult »

Cosânzeana

Nu știu dacă v-am mai povestit, m-am născut și am crescut într-un bloc comunist dintr-un mic oraș de provincie. O copilărie frumoasă, cu puține lipsuri, în ciuda vremurilor, dar cu frustrările aferente: defilări, practici agricole, cules frunze de dud și cărat maculatură sau sticle la școală pentru planul cincinal. În micul bloc cu patru etaje, ne știam viața unii altora mai ceva ca acum cu Social Media. Iar la etajul doi stătea o familie cu un singur copil, băiat, mult mai mare ca noi. În ciuda a ceea ce veți citi ulterior, băiatul ăsta m-a ajutat întotdeauna. Îmi aduc aminte că plângeam odată pe casa scării pentru că am reușit să stric agrafa care îmi ținea bretonul. N-aveți idee cât de greu se găseau chestiile astea mici și frivole. Ei bine, el a reușit să o repare. Tot el, pentru că lucra la Telefoane, a pus un fir luuuung la cel din apartamentul nostru, astfel încât îl căram cu noi peste tot spre disperarea părinților: în baie, bucătărie, dormitor. Aveam practic mobilitate a telefoniei în vremuri ...
Citește mai mult »

Sportul național: promovarea idioților

Zilele acestea un scandal de zile mari se flendurește în agora Social Media: un idiot care instigă la violență împotriva femeilor este promovat mai ceva ca un potențial tratament minune împotriva Covid-19. Toți analiștii de tastatură au avut o opinie pertinentă pe subiect, de la a blama, din nou învățământul românesc, până la a sublinia, o dată în plus, importanța educației sexuale în școli. Nu au fost uitați nici analfabeții funcționali, cei care poartă  vina tuturor relelor din țara asta și sunt întotdeauna în categoria “ceilalți”. Ce uită toți cei care s-au agățat de subiect pentru a-și expune mostrele de inteligență și cunoaștere? Că de fiecare dată când scrii despre un tâmpit, tâmpitul devine mai celebru. Fiecare like, share sau comentariu îi cresc deviatului șansele la câștiguri ulterioare mai mari. Și la o comunitate mai solidă, la fel de minunată ca el. De câte ori scriu despre educație lumea începe să caște. Cred că dacă aș pune o poză cu Albița, ar avea mai mult succes. Dar brusc, educația devine argumentul principal și arma esențială de luptă, ...
Citește mai mult »

Despre skincare și endorsements

De cel puțin un an pe grupurile de discuții despre skincare se discută despre Plush Bio, o linie de produse cosmetice românești, scumpe și ambalate îndoielnic pentru prețul lor, destinate în general tenului acneic. Dar vândute cu stil, în sesiuni de consultanță personalizată via chat sau lăudate intens de influensării de carton ai momentului, cum ar fi Dorian Popa, care e cântăreț, dar mai mult vlogger, Adelina Pestrițu, fostă soție de wannabe cântăreț, care s-a lansat în showbiz prin certurile intense de la divorț sau alte dudui despre care nu am nici măcar un minim element de identificare. Cam acestea sunt la noi marile vedete ale Social Media, ca să lămurim totodată și nivelul celor care se uită în gura și la lenjeria lor. Carevasăzică știu de mult de fete care vin constant cu solicitări de tipul “cum repar ce mi-au făcut cremele Plush Bio” pe Facebook, pentru că nu-i așa, după ce ți-ai bulit tenul pe WhatsApp, unde altundeva ai putea să-l repari? Acum a explodat mămăliga, fondatoarea Plușului este tot mai arătată cu degetul în ...
Citește mai mult »

Trei tipuri de reacții

După cele două luni frustrante în care am fost obligați de vremuri și autorități să stăm în casă, se observă cu ochiul liber trei tipuri de reacții pe care le au cei din jur: 1. A crescut numărul celor cu patologii psihiatrice. Se vede cu ochiul liber că unii au clacat, alții au recidivat, din păcate actuala stare de alertă în care tot Covidul este prioritatea, îi va adânci pe cei încercați în stările lor și îi va duce pe cei în situații de risc spre astfel de certitudini. Sunt perdanții fără vină, victimele actualei distopii. 2. Unii s-au adaptat total și aceștia sunt, poate, câștigătorii. Au internalizat toate normele, dacă le mai spui să stea încă șase luni în casă, n-au probleme, execută fără discuții asociate. 3. Alții, o majoritate probabil, au respectat regulile impuse în forță, comunicate în toiul nopții, au stat în casă pâna la limita crizei de claustrofobie, au cheltuit sume consistente pentru măști, dezinfectanți, mănuși. Dar cumva au ajuns la limită și fiecare idee nouă de implementat este îndelung analizată și cu potențial ...
Citește mai mult »

A devenit eroic să-ți faci treaba

Tare ne mai plac cuvintele mari! Și apoi tare ne mai doare când cădem de la înălțimea lor. Astăzi avem un exemplu foarte la modă, eroii. În povești sunt aproape niște zei. În istorie, oameni care și-au pus viața în pericol pentru o cauză. În zilele noastre toată suflarea medicală este deja sanctificată pe panouri publicitare și considerată breaslă – erou. Sunt convinsă că unii, mulți probabil, chiar merită acest nume. Dar tot eroi sunt și cei care așteaptă câte trei zile să vină rezultatele testelor de Coronavirus nou, deși pacientul suferă de boli care necesită intervenție imediată? Tot eroi sunt și cei care au respectat ordine ale altor eroi-șefi și au venit bolnavi la muncă pornind adevărate focare de infecție? Și tot eroi sunt și cei care și-au dat rapid demisia din spitale cu potențial infecțios, fugind în zone sigure pentru ei? Dar stați, asta nu e tot. Mai nou se glorifică și părinții. Acei Persei care muncesc izolați acasă cu doi-trei copii în cârcă și casa vraiște! Pe bune? Sunt eroină? No way! Eroină a fost poate mama, ...
Citește mai mult »

Despre costuri emoționale

Ca orice perioadă grea, prezenta pandemie poate fi categorisită drept cauzatoare de traumă globală. A venit, a lovit, nu știm când trece, ne-a dat peste cap viețile într-un mod greu de anticipat, va lăsa în urmă amintiri și deprinderi atașate. Unii și-au pierdut sau își vor pierde joburile. Alții sunt în doliu. Unii vor divorța, poate, după ce au fost nevoiți să-și consume relația atât de intens. Alții vor își vor regăsi aparenta putere în slăbiciunea unei dependențe. Pe de altă parte unii se vor îmbogății. Alții au devenit din oportuniști/ șpăgari, niște eroi. Unii vor realiza că au petrecut izolarea alături de persoana cu care și-ar trăi întreaga viață. Alții se vor trezi din somnul personal și își vor rearanja prioritățile. De fapt, dacă stăm să gândim retrospectiv, viața în totalitatea ei este un șir de întâmplări cu potențial traumatic. Ca și prezenta perioadă, nu știi niciodată ce îți aduce și ce îți ia. Oamenii de lângă tine te pot părăsi, voit sau nu, joburile pot să dispară, sănătatea ne este fragilă, banii perpetuu insuficienți. Cu toate acestea, ...
Citește mai mult »

Stop și de la capăt

În SUA erau 16 milioane de șomeri la ultima numărătoare despre care am avut puterea să citesc, făcută la începutul lunii în curs. Este totodată țara care ține cel mai sus statisticile cu îmbolnăviri și morți de Covid. Practic avem o ilustrație perfectă a unei realități cumplite: în zilele astea rişti să ori mori bolnav, ori de foame. România, țară europeană, are o altă abordare a pieței muncii. Măsurile de protecție au început simultan cu declararea stării de urgență, șomajul tehnic suportat de stat a minimizat serios riscul unei crize sociale care să se suprapună peste cea medicală. Dar asta nu înseamnă că o putem duce la infinit pe banii statului, că nu există încă un sac fără fund cu reumplere accelerată. Se discută tot mai des despre măsurile de relaxare din 15 mai. Sunt toate cu dus și întors, după cum vom vedea. De exemplu, anunțul dat ieri, liniștitor pentru majoritatea părinților, care amână deschiderea școlilor până la toamnă, este și un cui bătut în sicriul multor afaceri mici care trăiesc și conviețuiesc pe lângă mediul ...
Citește mai mult »