Semnal de alarma

Reacții la cald

Urmărind comentariile din subsolul articolelor din ziare sau ale discuțiilor din Social Media despre subiectul zilei, prezenta pandemie, mă încearcă perplexitatea, furia și amuzamentul, toate în același timp. Avem, pe de o parte, apologeții crizei, cei care și-au propus să nu mai iasă din casă până la Crăciun și ar linșa pe oricine zice altceva. Și pe de alta, relaxații, cei cu “fie ce-o fi”, care nu sunt dispuși să-și schimbe prea mult obiceiurile zilnice din cauza unui virus nesuferit. O categorie specială, care îmi trezește instincte criminale, este cea a persoanelor care sunt pe drumuri europene sau globale și anunță public și răspicat că nu se vor supune măsurilor luate de autorități. Am făcut o poză cu un astfel de comentariu, postat obsesiv pe LinkedIn, încă mă mai gândesc dacă să o public. Nu de alta, dar dacă mie îmi vine să-l iau la bastoane pe om, citindu-i imbecilitatea manifestă și asumată, s-ar putea unii chiar să o facă. Lumea s-a împărțit, așa cum era firesc în tabere. Unii s-au poziționat surprinzător. Dar să nu uităm că ...
Citește mai mult »

Crizele și înțelepciunea lor

Este clar că trăim într-o situație de criză fără precedent pentru generațiile noastre. Deși medicina a evoluat, se dovedește că întotdeauna apare câte ceva să testeze limitele sistemelor create de om. Dar dincolo de pericolul real sau stabilit statistic care ne paște, prezenta situație de forță majoră ne învață niște lucruri. Sau ni le amintește, dacă am fost înțelepți și le-am prins la timpul lor. 1. Prioritățile sunt cele clasice. Cu ceva timp în urmă, un cunoscut îmi atrăgea atenția că vorba românului “sănătoși să fim că le ducem pe toate” este limitată și ar trebui reformulată. Nu contest că suntem un popor destul de ipohondru, dar la fel de adevărat e că un om bolnav înseamnă un om inapt. Sau, în funcție de gravitatea bolii, poate chiar aproape mort. Sănătatea este esențială pentru calitatea și cantitatea vieții. Pentru că începusem să ne credem nemuritori, iată și semnalul de trezire! 2. Nu suntem atât de indispensabili pe cât credem. Foarte mulți oameni consideră că dacă nu se dau dimineața jos din pat, Pământul își oprește mișcarea de rotație, Soarele nu mai răsare, ...
Citește mai mult »

Și acasă ce mai facem?

Toate discuțiile despre educația din România gravitează în jurul aceluiași pilon: sistemul de învățământ. Cel oferit de stat, pentru că alternativele private sunt încă puține și clonează pe bani (mai mulți) aceleași principii și conținuturi. Școala trebuie așadar să crească, după cum cer părinții și copiii, generații creative, inovative, lipsite de conformism în gândire. Caractere puternice, cu respect față de valorile clasice pozitive. Oameni de succes, dar care să îmbrățișeze rutina cotidiană. Profesioniști pasionați. Decidenți rapizi și corecți. Toate acestea respectând nevoile și caracteristicile individuale. Băncile ei devin așadar niște dulapuri magice în care copiii intră lipsiți de judecată, apărare, discernământ și ies niște personalități complexe și complete. Aparent nimeni nu consideră că e prea mult. Muncim, plătim impozite, să se educe dom’le copiii de banii ăia! Nu vreau să devin avocatul diavolului, oricum am criticat în nenumărate rânduri sistemul actual. Dar știu că în orice domeniu, ajută să ai așteptări realiste, iar școala nu face excepție. Educația copiilor noștri, devenirea și caracterul lor stau la intersecția dintre multiple forțe și influențe. Doar banca, stiloul și profesorul nu pot face ...
Citește mai mult »

Succesul seduce şi panica vinde

Zilele acestea două ştiri sunt omniprezente sub ochii noştri: moartea prematură (şi cumva anunţată) a lui Kobe Bryant şi pandemia care stă să vină de gripă asiatică. Nu că cele trei ale noastre ar sta pe loc. Despre moarte, n-ai ce scrie inteligent. Vine când vrea, ia ce-i place. De data asta nouă suflete, printre care şi copii frumoşi, talentaţi, minunaţi, ca toţi copiii de altfel. Dar acum a venit cumva anunţată. Baschetbalistul american a povestit într-un interviu din 2018, că a luat decizia de a se deplasa cu elicopterul pentru a putea avea timp pentru familia sa: pentru a ajunge la meciurile şi serbările fetelor, pentru a tăia din momentele lungi şi agonizante din trafic. Ori a folosi transportul aerian pe post de taxi, îţi cam pune statisticile în cap. Există totuşi nişte concluzii evidente despre succes, iar prima este că nu-ţi dă răgaz de nimic altceva, te mănâncă pe tot. Şi trebuie să alegi. Şi nu-i uşor – cu cât reuşita este mai mare, cu atât costurile de timp, bani, energie, disponibilitate afectivă, sunt și ...
Citește mai mult »

Totuşi, ce facem cu toţi aceşti copii aflaţi în situaţii de risc?

Zilele trecute, noul ministru din fruntea Educaţiei, o doamnă stimabilă şi plină de intenţii bune, a inspectat însoţită de mulţi reporteri şi cameramani câteva şcoli din judeţul Ialomiţa. Aşa cum mă aşteptam, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de când, la rândul meu, îmi pierdeam pantofii prin noroaiele unor sate similare, tot din judeţul cu pricina: haznale în curtea şcolii, copii descălţaţi înainte de a intra în sala de clasă, cadre didactice nevoite să plătească din buzunarul propriu naveta, suflete ale căror şanse la educație permanentă dispar încă de când se nasc. Au trecut aproape 30 de ani în care satul românesc s-a degradat continuu, iar educaţia din mediul rural a fost la coada tuturor preocupărilor sociale, economice, politice, deşi există mulţi indicatori pe roşu acolo. Ştiu că pare exotic să te gândeşti la altceva decât bula ta sătulă şi care alege şcoala copiilor după criterii care mai de care mai elitiste. Dar jumătate din forţa de muncă a României se naşte acolo unde s-a născut și veșnicia. Dacă vrem o ţară ca afară, nu putem ...
Citește mai mult »

O vacanță între agonie și extaz

În preajma Revelionului ne-a (*) venit ideea de a pleca rapid într-o vacanță. Așa facem noi, ne gândim și răzgândim până în ultimul moment, majoritatea ieșirilor fiind planificate în scurt, dar temeinic. Project Managerul nostru a găsit din nou un loc minunat, a mers cu mașina în service pentru a o pregăti de drum lung, iar eu am purces la a face bagaje. Destinația: o stațiune de ski din Austria, cu opriri în Viena la dus și la întors. A urmat o buclă în timp de tip râsu’ – plânsu’ care mi-a confirmat temerile: ne plângem de instituțiile statului, dar corporațiile care ne păstoresc banii sau ne vând mașinile sunt cu mult mai dezorganizate și dezinteresate de soarta clienților decât de putem închipui. Ne vând broșuri scumpe în loc de servicii, rezultate ale imaginației lor utopice, dar dacă ai ghinionul să fii tocmai tu acela care zgârie poleiala, te arzi rău de tot. Pe scurt, la 80 de km de Viena mașina noastră, un BMW X5, a refuzat să mai coopereze, afișând o eroare pe panoul de bord. ...
Citește mai mult »

Prostia ucide

Cred că v-am mai povestit despre una dintre primele mele angajări, unde am găsit prin dosarele angajaților testele lor de inteligență. Erau făcute de un psiholog cu patalama, păreau conforme cu realitatea, dar mie mi s-a părut un demers costisitor și, pe alocuri, chiar discriminator, mai ales că vorbim despre un distribuitor de ace-brice, nicidecum de vreo instituție de cercetare în neuro-științe. În plus am văzut de-a lungul timpului proști funcționali, cu care îți faci treaba, vorba românului, și deștepți inutili organizațional precum nisipul în deșert. Când mi-am cunoscut mai bine colegii am înțeles ideea, era un grup demografic aparte, cu ceva riscuri de adaptare. Asta ca să fiu politicoasă și să nu remarc că unii erau semi-analfabeți și alții de-a dreptul retardați. La aproape 20 de ani distanță, începe să mi se pară o idee bună a verifica inteligența unor oameni. Deja am văzut că diplomele nu mai valorează uneori nici prețul hârtiei pe care sunt tipărite, deci ne mai trebuie o căsuță de bifat în procesele de selecție. Pentru că dacă ne uităm în jur, ...
Citește mai mult »

Pentru o viață sănătoasă evitați excesul de informații

În zilele noastre avem acces la orice instrument, aliment, produs, informație ne trebuie. Sau ne dorim. Mâncăm chestii proaspete cărate de la zeci de mii de kilometri, aflăm în trei secunde și trei click-uri studii pentru care alții au muncit zeci de ani, iar aparate scumpe și inaccesibile prin logistica lor au coborât din cabinetele specializate în prizele noastre de acasă. Dar toate acestea vin, după cum este și firesc, cu un preț. Generațiile actuale și viitoare sunt tot mai anxioase, iar riscul ca depresia să devină pandemică este deja o certitudine. Putem avea tot ce ne dorim. Problema este că începem să ne dorim cu ardoare lucruri care nu ne trebuie. Și suntem dispuși să susținem costuri de timp, energie sau bani tot mai aberante pentru achiziția lor. Și cele mai perverse tentații stau sub aparența informării. Studii științifice care îți explică cât de important este ca apa să treacă pe sub un beculeț albastru ca să-ți purifice organismul, uleiul de jojoba care te scapă de cifoză dacă este aplicat de cinci ori pe zi stând în ...
Citește mai mult »

Alţii sunt de vină

Merg pe jos cam un kilometru să-mi iau copilul mic de la scoală. Şi traversez două treceri de pietoni nesemaforizate. Vineri era să mă calce o maşină. Ieri la fel. Mi se pare incredibil că există şoferi care văd ca se apropie o intersecţie şi accelerează. Să nu credeţi că eram cu ochii în telefon sau cu gândurile cine ştie pe unde. Ba chiar mi s-a părut că fac contact vizual cu şoferii respectivi, tocmai pentru că a devenit o obişnuinţă să mă simt fugărită atunci când traversez. Şi totuşi indivizii au călcat acceleraţia în loc de frână, deşi păreau că m-au văzut. Nu e Mercur Retrograd şi nici ghinionul meu, sunt din ce în ce mai mulţi şoferi inconştienţi. Sâmbătă, în drum spre casă, am văzut din maşină cum un Logan urcă în viteză pe trotuarul improvizat de Primărie până la supralargirea Prelungirii Ghencea, tocmai pentru ca pietonii să fie în siguranţă. S-a suit pentru a depăşi lunga coloană de maşini şi era sa treacă peste un băiat care mergea pe acolo. Tot sâmbătă un alt şofer ...
Citește mai mult »

O lume mai bună cu oameni ne-buni

Nu este părinte să nu spere ca ai lui copii să trăiască într-o lume mai bună, mai prosperă, mai liniștită. Cel puțin noi, decrețeii, perpetua generație de sacrificiu, sătui de piedici și neajunsuri, avem acest discurs adânc întipărit în mentalitate. Să le fie mai bine, sperăm mereu, dar cumva uităm coordonatele concrete ale conceptului, transformând visul nostru într-o veritabilă utopie. Pentru că lume mai bună nu poate să înseamne o lume în care stăm cu toții permanent sub cocotieri cu un suc rece. În care nimeni nu face nimic, dar pică din cer bani și cupoane de reduceri. În care toate fetele sunt prințese cu program după bunul lor plac și băieții persoane de succes care nu fac nimic pentru asta. O lume mai bună înseamnă, de fapt, drepturi egale și șanse egale, indiferent că ești din Poplaca sau Cluj, fata lui Băsescu zis Petrov sau a lui Nea Ilie zis a lu’ Groparu. Asta înseamnă educație formală de calitate în orice colț uitat de lume, meritocrație, dezvoltare economică, socială, culturală. O lume mai bună înseamnă aer respirabil, apă ...
Citește mai mult »