Personale

24 h

Ieri prezentul blog a trecut prin niște încercări tehnice neprecizate. Diagnosticul e neclar și acum, dar măcar s-a (aproape) rezolvat. Spre seara mi-a fost blocat cardul din cauza unor tranzacții online suspecte, aplicația Uber luând de patru ori sume de bani nealocate unor curse. După îndelungi discuții cu banca (uitasem token-ul pentru online banking pe birou), am lăsat cardul blocat până mă lămuresc care-i problema. Astăzi deschid aplicația băncii pentru a salva dovezile și trimite la Uber. Evident că respectivele plăți nu mai există, pentru că nu le-am autorizat. Deci n-am cum să fac reclamație neexistând dovezi care îmi susțin afirmațiile și mi-e frică să deblochez cardul, pentru că nu știu dacă a fost o eroare a sistemului sau o posibilă fraudă din exterior. De dimineață, ajunsă cu mare efort la grădiniță, pentru că ăsta mic e deja cam mare să-l mai car adormit, constat că pantofii de schimb s-au evaporat. Pur și simplu lipseau la apel din rucsacul pe care îl cărăm zilnic cu noi. Las copilul supărat în cizmele de cauciuc și dau să plec. Noroc ...
Citește mai mult »

O cheie pierdută

În frumoasa zi de ieri, cu piticul proaspăt cules de pe băncile grădiniței, am purces la a cumpăra câteva din cele necesare. Am intrat așadar în magazinul din apropiere și, pentru că aveam destule bagaje, am pus rucsacul copilului împreună cu haina și fesul într-unul dintre dulapioarele de la intrare. (*) Caut monedă, închid dulapul, iar copilul mă roagă să țină el cheia. Am avut în acel moment un flashback cu primul meu mers la pâine, când am pierdut cei 5 lei și m-am întors cu mâna și buzunarele goale, dar cu o abundență de lacrimi în obraz. M-am gândit totuși că nu-i un risc mare, la dihai corporația dacă se pierde o cheie, sigur există o procedură clară de urmat. Existau totuși indicii că ceva nu e tocmai organizat: multe dulapuri erau nefuncționale, iar din cele 3 chei existente, niciuna nu mai avea eticheta colorată de plastic pe care să scrie numărul. Dar i-am făcut copilului hatârul și de aici s-a rupt filmul, pentru că exact în acea secundă fatidică mi-a sunat telefonul. Facem cumpărăturile, plătim, rog copilul să ...
Citește mai mult »

Deși nu pare este despre profesionalism

În vara în care s-a născut cel mic, soțul meu a fost la întâlnirea de niște ani (nu spunem câți) de la absolvirea liceului. Din motive de burtă n-am participat, dar văzând pozele făcute de fotograful la care au apelat organizatorii am fost impresionată. Dincolo de faptul că peisajul și decorul erau foarte fotogenice, am recunoscut în imagini stări, emoții pe care nu le mai văzusem pe chipurile cunoscuților de multă vreme. Viața îți dă, dincolo de riduri sau kilograme în plus, o asprime a privirii pe care o regăsesc în mai toate fotografiile, dar în cele despre care vorbesc acum era estompată și completată de o ghidușie adolescentină. Mi s-au părut așadar reușite, impresionante chiar, și am propus ca la botezul copilului să apelăm la același fotograf. Ar fi fost prima oară când un eveniment de familie beneficia de amintiri puse în imagini profesionist, pentru că în general pozele făcute astfel mi se par artificiale, retușate (așa cum mi se par prea formale și parangheliile cu pricina). Și așa am făcut, imaginându-ne că vom avea o ...
Citește mai mult »

Locuri, oameni, zile, impresii

Prietenii știu că zilele acestea au constituit pentru noi evadarea de iarnă. Evităm sezonul Crăciun – Revelion din cauza aglomerației și petrecem după, cu puținii turiști care fie sărbătoresc după alt calendar, fie fug ca și noi de înghesuială. Anul acesta s-a votat să revedem Bucovina. Partea cu votatul este metaforică, de regulă șeful de trib organizează ieșirile și deseori aflu detalii abia când plătesc diverse proforme. Asta ca să fie clar cine dă cu tokenu’! 🙂 Recunosc că așteptările mele au fost exact așa cum zice cartea de psihologie: infime. Cel mic nu este încă un partener de călătorie comod, cel mare este deja cu un picior și jumătate de suflet în afara tribului, căpetenia suferă de stres, iar eu încerc să refac periodic dansul din jurul focului primordial cu incantații privitoare la sănătatea mentală a tuturor. Iar la prima întâlnire Bucovina ne-a așteptat în straie de sărbătoare, dar cumva prea formală și rece (la propriu, era un ger crâncen), de parcă n-am reușit să ne intrăm la suflet în ciuda evidentei admirații pe care i-o purtăm. Iată-ne ...
Citește mai mult »

Revelioanele mele

Sfârșitul lui 2012 m-a prins falită și însărcinată. Măcar aveam să aflu în încheierea unei vacanțe vieneze (pe care mi-o amintesc cu un perpetuu nod în gât) că sarcina putea merge mai departe. Românii mei îmi spuseseră altceva. 2013 a adus un nou membru în familie. Și a luat un altul spre final. Revelion în doliu. La final de 2014, chiar pe 31 decembrie, se stingea bunica bătrână, mama lui tata. Pe 2015 l-am așteptat să se încheie poate cel mai tare. Un an greu, de reziliență. Sfârșitul lui 2016 trebuia petrecut la munte. O pneumonie a celui mic ne-a ținut acasă. Privind retrospectiv iată că de câțiva ani buni mă bucur că nu e mai rău, nicidecum că nu mai putem de bine. În 2017 petrecem liniștit în familie, fără MC care merge cu gașca la o pensiune. Colindăm pe la prieteni, avem și sorcovă nouă. Și până la urmă, în ciuda inerentelor probleme, a fost un an mai bun ca ceilalți, fără negru, cu schimbări benefice și vacanțe totale, lipsite de incidente, care ne-au ajutat să încărcăm din baterii. Așa că ...
Citește mai mult »

Dacă doriți să revedeți: cele mai citite articole din 2017

Acestea au fost, conform Google Analytics: 1o. Breaking News: Copilul tău nu este un geniu! 9. Relația corectă 8. Din parc 7. Cea mai importantă întrebare de pus la interviuri 6. Ochelarii 5. La cald despre evaluarea națională 4. Adolescența – o recapitulare 3. Un sfat de management și parenting – este din 2016, dar a fost la fel de citit și în 2017 2. De ce ocolesc tinerii salariile mici 1. Sărutul morții la serviciu Mă bucur că în top sunt și articole din zona mea profesională pentru că exact acesta a fost planul pentru anul care se încheie: să mă întorc la a fi consultant. Plan care continuă în 2018, împreună cu  mai multe articole despre educație.
Citește mai mult »

Tihnă

M-am trezit de ceva timp și-mi beau cafeaua cu sforăiturile tribului pe fundal. Afară Dor și Amy latră supărați pe cei care le vizitează perimetrul. Cadourile sunt împrăștiate prin tot parterul, la noi a venit Moșul de ieri. Ar trebui să fac ouăle umplute, dar trag de o gură de cafea rece în speranța că găsesc în ea energia de a porni spre bucătărie. Măcar am vasele rămase de ieri spălate, în graba de a pleca în tradiționala vizită de ajun la prieteni, le-am lăsat morman în chiuvetă. Iar Moșul meu, moș Toma, le-a dovedit în așteptarea noastră. Anul acesta mi-am propus ca de sărbători să las timp și pentru mine. Undeva între maratonul gătit – ordonat – colindat magazinele, să am timp să mă relaxez puțin. Și am reușit. Între caltaboși, cârnați, piftie și salata boeuf (care la noi e de fapt poulet) am găsit timp de joacă, de îngrijit, de stat și cujetat. Așa că iată-mă lăudându-mă: Crăciunul mă prinde tare bine. Am primit cadouri multe și grozave, colindători frumoși, soare de stat în curte ...
Citește mai mult »

Și puțin despre MC

Anul acesta a fost cu siguranță al Marelui Copil. A trecut prin multe: accidentare serioasă cu taxi de la 112, examen, o vacanță cât o maturizare, adaptarea la un nou liceu, primul job – voluntariat, dar a muncit pe bune, al doilea este și el în “loading”, primul proiect serios organizat și dus la bun sfârșit. Nu am prea scris despre el pentru că mi-a fost frică să nu stric aceste minunate construcții. Să nu-l influențez, să nu-l expun. Să-i las pe cei noi să-l cunoască așa cum e, nu din postura de copil al mamei lui. Dar mi-e dor să spun și de el. Așa că las aici câteva mostre recente din conversațiile noastre. Să rămână, să nu le uit. Pentru că mi se părea că nu dedică suficient timp învățatului, i-am zis la începutul liceului că nu-și dă silința la școală (*). Răspunsul lui definește deja un nou concept în educația formală: – Să știi că nu e că nu-mi dau silința! Pur și simplu învăț selectiv! Săptămânile trecute, venit de la școală și aflat în faza filosofico-științifică ...
Citește mai mult »

Topul realizărilor din 2017 și lista pentru Moș Crăciun

Greu, generator de atacuri de cord, cu frâna pusă pe succes, dar cu accelerația apăsată teribil pe acea pedală numită timp, cam ăsta a fost 2017 pentru mine. Dar, pentru că îmi place să gândesc pozitiv, am să enumăr totuși 10 dintre realizări. În cele douăsprezece luni trebuie să fi fost atâtea! 10. Am găsit cel mai urât ugly sweater. Galben sterpezit, dintr-un material plăsticos, cu un om de zăpadă diform ca imprimeu, este oribil, hidos, groaznic! Atât de rău încât a câștigat un concurs de pulovere urâte. Voturi date de adolescenți cârcotași, vă dați seama?!? 9. N-am omorât pe nimeni. Și au fost multe momente de încercare, în care mi-a fost greu să mă abțin, dar iată-mă în plin post cu păcate minore, legate în general de obiceiurile alimentare. 8. Am trăit să văd și să fac #mareadebarasare. Adică am adus în 2017 apartamentul bucureștean abandonat în 2009. Mai e de lucru pe ici pe colo, dar una peste alta asta chiar este o realizare! 7. Am avut vacanțe frumoase. Probabil dacă nu erau ele, vă scriam acum ...
Citește mai mult »

Cum sună poveștile acum

În fiecare seară am de spus cel puțin două povești noi. Despre copii cuminți, animale drăguțe, jucării însuflețite sau întâmplări nemaiîntâlnite. Doar că nu mai e așa de simplu ca până acum. Zilele trecute, de exemplu, mi s-a cerut o poveste cu pisici. – A fost odată ca niciodată, încep eu istorisirea, o pisică pe nume… – Două pisici, vrei să zici, mă întrerupe piticul. Mă regrupez rapid: – Au fost odată ca niciodată două pisici. Pe una o chema Miau… – Cum să o cheme Miau?!? Ce nume e ăsta? O chema, evident, Albița! – Ok, pe una o chema Albița și cealaltă era Albul (*). Și Albița putea să vorbească. – Ha, ha, ha, râde piticul cu poftă. Cine a mai auzit de pisici vorbitoare?!? Albița noastră nu vorbește! – Ai dreptate, dar în povești se întâmplă tot felul de lucruri: personajele au uneori puteri supranaturale, se pot întâmpla lucruri incredibile… – Bine, bine, Albița vorbește! Și ce zice ea? – Albița spune chiar așa [insert voce gangsterească here]: În locul ăsta miroase a hoț! Presimt că Cezar va fi furat de somn imediat! Am ...
Citește mai mult »