Personale

Raport de activitate

Luni: un soi de faliment. Sau un pas spre bogăţie. N-avem niciodată de unde şti ce va fi. Va fi! Marţi: şampanie. Miercuri: ceva planuri pe hârtie. (Să nu uit de cozonaci şi pască!) Joi: vopsesc ouă, sper să găsesc albe. Chimic, uşor de realizat, vreau multă culoare, m-am săturat de chin mare pentru nuanţe spălăcite. (Soluţie valabilă pentru orice aspect al vieţii!) Vineri: mă reculeg. Sâmbătă: ciorbă, ouă umplute, salată de pui cu ţelină şi 10.000 de genoflexiuni preventive. Duminică: friptura şi sărbătorim în familie. Săptămâna care tocmai a început este mai complicată decât prezentul raport, dar iată ce simple pot fi lucrurile pe hârtie! 🙂
Citește mai mult »

Aproape unplugged

De ceva vreme tot încerc să mă întorc în Seninia și nu reușesc. Nu din cauza problemelor mele, reușeam în trecut cu brio în ciuda lor, nici a lipsei de soare, nu sunt chiar așa meteosensibilă pe cât îmi place să cred, nici a inerentelor interacțiuni neprincipiale din ultima vreme la care m-am imunizat oricum de mult. Am analizat așadar ce anume se întâmplă cu mine. M-am suspectat de depresie, dar dorm cât trebuie, mănânc la fel, încă am plăceri mai mult sau mai puțin vinovate. Apoi de bătrânețe, dar nici această bănuială nu a stat în picioare. Astăzi, când telefonul mi-a trimis inerentul raport cu timpul petrecut împreună, m-a lovit evidența: Social Media. Petrec prea mult timp virtual în zone care nu mă ajută absolut deloc, ci doar îmi consumă inutil datele, retina și energia. Am purces așadar la o analiză corectă și sinceră. Aplicațiile pe care le folosesc intensiv sunt: LinkedIn, Instagram, Facebook și Twitter. LinkedIn se presupune să mă ajute profesional. Adevărul este că nu a făcut-o niciodată foarte mult. În afară de ceva research, nu ...
Citește mai mult »

O perpetuă adaptare

Ne place stabilitatea și rutina, dar în fond tot ce facem este să ne adaptăm constant, să schimbăm, să aflăm altele noi. Învăţăm greu să ne desprindem de mamă, primul nostru punct de reper şi de fuziune. Bâjbâim, o căutăm, devenim independenţi, uneori regretăm, ne întoarcem. Apoi învăţăm la fel de greu să ne adaptăm vieţii în doi. În trei, în patru… Deprindem cu ceva efort scrisul, cititul, socotitul. Apoi mai complicat devine să învăţăm cum să comunicăm cu alţii diferiți nouă, cum să înţelegem motivaţii ascunse, cum să ne adaptăm junglei umane. Ne obişnuim cu o casă. Apoi o schimbam. Cu un oraş, apoi cu altul. Cu trenduri ale modei și tehnologiei. Cu maşini noi şi metehne clasice. Ne obişnuim cu a nu avea nimic la începutul carierei. Apoi trebuie să deprindem modestia câştigului. Prietenii, colegii, vecinii, cunoştinţele sunt toţi într-o dinamică perpetuă. Vin şi pleacă, unii pe furiş, alţii cu surle şi trâmbiţe, unii lăsând în urmă gol, alţii o mare uşurare. Câştigăm şi pierdem constant. Şi nu e ca şi cum putem echilibra o balanţă. Câștigăm timp, pierdem bani, câștigăm viitor, pierdem trecut, ...
Citește mai mult »

Urăsc cu toată ființa mea un ticălos cu nume oribil

Aș putea să scriu zilele astea numai despre resurse umane, carieră și management. Acesta este pilotul meu automat, după 6000 de texte scrise pe itex.ro, îl pot oricând scrie pe cel cu numărul 6101. Dar nu vreau să deraiez de la scopul acestui blog: scriu în primul rând pentru mine, ca să-mi fie bine, să-mi fixez amintiri, să mă organizez sau vindec, iar pilotul automat nu mă ajută nicicum. Ba chiar mă încurcă mai rău. Dar nici ușor nu-mi va fi în cele ce urmează. Urăsc, dragii mei! Cu patimă, complet, cu toată puterea mea. Nu este un om, nu este o ființă, ci este un hoț abstract care lasă un deșert în urmă. Și nu fură tot odată, ci încet, parșiv, puțin câte puțin. Ia amintiri, idei, cunoștințe și lasă în urmă frică, angoasă, tristețe. Încâlcește minți, aduce neputințe și lacrimi. E rău, ticălos, monstruos. Nu știi niciodată cu ce te păgubește prima dată, nici a doua, nici a zecea. Uneori cu zâmbete, chipuri familiare, alteori cu echilibrul sau demnitatea. Îți ia mama și îți aduce un copil agresiv și ...
Citește mai mult »

Cum va fi la şcoală?

A venit momentul să declar grădiniţa un mare eşec. Nu ştiu dacă ea în sine, vă voi povesti la timpul potrivit (dacă uit, să-mi amintiţi!) că nu este ca şi cum am ratat alte opţiuni, oricum aceşti trei ani din viaţa noastră nu au avut până acum beneficii pe măsura consumului de energie şi timp alocat. Ba chiar au lovit serios în anumite privinţe, lucru care mă supără cu adevărat. Mai sunt câteva luni şi se încheie, mi-aş dori să mă răzgândesc, dar şansele sunt minime spre nule. Chiar îmi doresc să punctez la un moment dat cauzele, sunt multiple şi poate că ar ajuta pe toti cei implicaţi (inclusiv pe noi) să le depăşim. Dar mai ales pe cei care au început cu placa educaţiei timpurii formalizate, mă scuzaţi că vă trezesc, dar ne aflăm departe de punctul în care să fim pregătiţi! Şi pentru că un eşec nu vine niciodată singur, mă aştept cumva la ce este mai rău şi de la şcoală. Există, evident, două percepţii extreme privitoare la acest pas, pe care le-am observat în discuţiile altora cu cel mic. Cea pesimisto-agonizantă: “- Mergi la ...
Citește mai mult »

Primul job al celui dintâi copil

Sunt lucruri, oameni, întâmplări care nu se uită niciodată: prima zi de școală, primul sărut, prima ceartă cu persoana iubită sau prima vacanță exotică. Dar cel mai pregnant este cu siguranță primul job. Cel definitoriu pentru multe dintre comportamentele noastre profesionale, piatra de temelie a carierei noastre și cel mai frecvent termen de comparație. Al meu a fost cel de învățătoare, n-am să-l uit niciodată, dar astăzi capăt o amintire și mai și: copilul meu mare se lansează oficial în lumea radioului, după o pregătire serioasă de aproape un an și jumătate. Exceptând voluntariatele de scurtă durată, este primul lui job într-o corporație, ce-i drept diferită de cele cu care suntem obișnuiți, datorită mediului creativ pe care trebuie să-l cultive. A avut de parcurs până acum un drum lung, plin cu de toate: motivație, muncă multă, frustrări, conflicte, bucurii, învățare continuă, adaptare, depășire a limitelor, provocări continue. Nu a fost deloc floare la ureche, deși a simțit pe pielea lui că atunci când faci ceva cu plăcere, nu simți că muncești. Și a făcut față bine de tot. Astăzi este ...
Citește mai mult »

To do list

În ultima vreme reușesc să mă mobilizez destul de greu. Sunt multe pe cap, puține constructive, așa că rămân blocată în analize și mai uit de meandrele concretului. Cum scrisul mă organizează și mă motivează, fac publică lista mea de task-uri pe care le tot amân, în speranța că le voi bifa în scurt timp: 1. Despodobește, mamă, curtea! Nu doar că am împodobit-o în buza Crăciunului, dar vine Paștele și balcoanele tot cu steluțe sunt. Măcar le-am scos din priză, dar ar șade bine să le înlocuiesc cu ceva mai primăvăratic. 2. E timpul pentru alți saci de haine! Periodic purced la reorganizarea dulapului (ca să nu spun că sunt două) și donez ce nu-mi mai vine, ce nu am purtat în anul precedent și ce am purtat suficient cât să mă fi săturat. Am ratat sezonul trecut activitatea asta, poate o bifez temeinic de data asta, trecând și prin dulapul cu accesorii (două și ele). 3. Cui nu i-a plăcut cartea, să dea la cazma! Curtea noastră se cam cere îngrijită. Cum grădinarul șef este în concediu medical pe durată nedeterminată, ...
Citește mai mult »

Anxius al II-lea, poveste contemporană

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un împărat care avea un băiat. Şi copilul creştea într-o zi cât alţii într-un an, ajungând rapid la maturitate. Toată lumea aştepta cu nerăbdare ca Anxius al II-lea să preia tronul pentru că împăratul era deja bătrân şi chinuit de neputinţe. Dar băiatul avea un mare defect: era îngrozitor de fricos. Se temea și de umbra lui, ce să conducă oşti în bătălie? Curtenii jurau că l-au văzut fugind şi ascunzându-se sub plapumă de frica unei pisici. Se zice că prinţul din povestea noastră semănă puţin cu bunicul lui, Anxius I, care era la rândul lui cam temător din fire. Dar acesta s-a îndrăgostit şi a trebuit să-şi găsească puterea de a lupta în turnir pentru femeia iubită. Odată ce a câstigat bătălia şi soţia, s-a lecuit de temeri şi ezitări. Băiatul nostru însă nu da semne să se îndrăgostească, nici nu avea cum pentru că nu părăsea camera decât rareori, de frică să nu se petreacă o catastrofă. La început oamenii din regat au râs, ...
Citește mai mult »

Cam multe lămâi

– Mama, ce fructe îţi plac? mă întreabă aseară cel mic care făcea duş. Absentă, în dormitor, mă gândeam la ziua de azi. A început greu, aşa cum mă aşteptam. – Afinele, răspund la foc automat. – Aha, afinele. Ok, atunci pe locul al doilea, ce îti place? – Gutuia. – Al treilea? – Cireşele. – Al patrulea? Deja încurcată căutam măcar să-mi amintesc nume de fructe: caisele? Dar ce când s-a dus caisul din curte, n-am mai găsit unele să-mi placă. – Al cincilea? – Vişinele. De unde o fi venit pasiunea asta de a face colecţia mea de fructe preferate?!? – Al şaselea? – Merele. – Al şaptelea? – Bananele. – Bine, ştii ceva? îmi zice putin nervos. Dar spune şi tu o dată lămâile! Nu ziceai că sunt preferatele tale? – Ba da, dar în limonadă. Credeam că vrei să ştii fructele pe care-mi place să le mănânc! – Nu, am vrut să-ţi împrumut săpunul meu. Uite, miroase a lămâie, nu-i aşa că îl vrei? L-am mirosit şi împrumutat cu un disimulat drag. Sunt sătulă de toate lămâile oferite din greu de viaţa de adult din ultima vreme, așa că nici ...
Citește mai mult »

Jurnal de Mall și inventar de șifonier

Ieri am bântuit prin mall-ul din apropiere – anul acesta am întârziat nepermis cu logistica începutului de martie, în plus n-am fost nici foarte organizată, aşa că au rămas pe listă ultime achiziţii. Dacă tot am apucat să prind magazinele la ora deschiderii, am intrat și pe unde nu-mi fierbea oala, să mă inspir în ținutele din primăvara asta. Ca şi cum după noua serie de nopţi nedormite şi terorizante, mai apuc în creierii dimineţii să fac alegeri vestimentare conştiente! Dar cochetăria moare după speranță, iar informaţia este putere, așa că iată ce am văzut pe umerașe pentru sezonul care debutează mâine: 1. Cârpiţe. De tot soiul. Adică bucăţi din material de proastă calitate, care ţin loc de fuste, bluze, rochii, pantaloni. Sunt foarte colorate şi îmi amintesc de traista cu bucăți textile pe care o aveam în copilărie pentru păpuși de la vecina mea, talentată croitoreasă. Cine stă bine cu termoreglajul (primăvara autentic românească e adesea capricioasă) le poate purta, pentru că sunt nepretenţioase şi ieftine. Totuși eu aș spune pas. 2. Floricele pe câmpii. Se poartă imprimeurile florale împestriţate. ...
Citește mai mult »