Personale

Nu mă învăț minte!

După prima zi de grădiniță din noul an școlar, deasupra dulăpioarelor din noua sală de grupă stăteau frumos desenele copiilor, intitulate “Amintiri din vacanță”. Cezar, mândru, mi l-a arătat pe al lui, care m-a cam confuzat întrucât la prima vedere chiar nu mi-am dat seama ce semnifică. Acasă, în timp ce tăiam poza să o aduc la lumină, m-a pălit ideea: e o tabletă! O nenorocită de tabletă! E dreptunghiulară, are iconițele aplicațiilor aranjate simetric, fețe zâmbitoare, e chiar iPad-ul, mă mir că nu i-a dat și niște galben pe laturi, să aibă husă. Chiar așa, observ că nici măcar nu a folosit culori, decât în partea de sus, deci e mai grav! Carevasăzică batem drumuri lungi spre Legoland, mergem la plajă în Italia, ne plimbăm cu feribotul spre o superbă insulă grecească și el desenează o bestie de tabletă. De aici până la vinovății materne pasul este întotdeauna infim: este clar din cauza mea pentru că nu îi găsesc suficiente ocupații (*). Ce fel de mamă sunt dacă am copil preșcolar dependent de tabletă? Cum scriu eu despre educație ...
Citește mai mult »

România paralelă

Am început greu dimineața, oglinda m-a înspăimântat, iar ibricul de cafea a căpătat cam mult zaț pentru câtă apă suporta. Agitată și speriată, am trezit copiii și după clasicele administrative am pornit spre grădiniță și liceu pe căi nesperat de goale deschise de Waze. (*) La grădiniță ne aștepta un decor foarte colorat cu sute de baloane și tălpi de cauciuc care ne conduceau spre clasă. Copilul mic a devenit brusc interesat: “Cred că e party aici!” Ghinion, party era de fapt la cel mare, care la festivitatea de deschidere a noului an școlar a ascultat The Motans. Și eu ascultam cinci discursuri sforăitoare și un soi de “Veșnica pomenire!” mai optimist. M-am gândit că eu trăiesc cu adevărat într-o Românie paralelă, pentru că deși am copiii în sistemul de învățământ al statului, începem școala așa. Citind știrile văd că mai există una rămasă în trecut, în care nu există apă curentă sau toalete funcționale. În care părinții stau cu grija copilului nu doar din punct de vedere școlar, ci și fizic: oare nu îi cade tavanul în ...
Citește mai mult »

Episodul 3: naufragiu și fierbințeli

Tocmai ce ne-am întors din Skiathos, destinația de vacanță care este deja la capitolul “revedere”, anul trecut bifând-o cam tot pe vremea asta. A fost și acum grozav, minunat, relaxant. Ce ne place acolo? Multitudinea de plaje, diferite și spectaculoase. La Mandraki există o zonă deșertică desprinsă parcă de pe o altă planetă. La Koukounaries, în mijlocul unei rezervații naturale, am ascultat un playlist care m-a adus în zilele noastre, iar la Kanapitsa, care este îngustă cât doi pași de Ghiță Mureșan, am mâncat dumnezeiește. Pe Agia Paraskevi a fost cu adevărat primejdios, întrucât am înotat cu un cârd de lebede și alte păsăreturi păstorite de un lebădoi isteric. Mixul de turiști. Este o lume pestriță, ca un autentic turn Babel. Am văzut mai mulți români ca anul trecut, dar majoritatea este încă formată din greci, italieni, francezi, englezi, ceva nordici. Peisajele. Este o insulă superbă, nu am condei să o pot descrie adecvat. Ce am făcut în plus de data asta acesta față de anul trecut? Am găsit curajul să ne urcăm pe o barcă și să facem celebrul tur “Mamma Mia!” ...
Citește mai mult »

Povestea merge mai departe

În drumul de la LEGOLAND spre Italia, într-o parcare elvețiană care dezvăluia un peisaj grozav (și avea o budă S.F.), mi-a sunat telefonul. M-a trezit din reverie un domn aflat în căutare de terapie pentru cuplul său. Deloc dezamăgit că a dat peste persoana nepotrivită, a declarat optimist că mai caută. Cumva am simțit că va fi bine, atât timp cât există motivația, încă jovială, de a repara daunele. Am sperat doar să se fi instalat de ambele părți ale baricadei și mi-am luat gândul. Până la următoarea solicitare de acest soi. (*) Mi-am amintit acum, la început de septembrie, pentru că în 2000 toamna ne-am înhămat și noi la aceeași căruță. Lucru deloc ușor, pentru că fiecare căsătorie vine garantat cu niște crize. Mai mari, mai mici, mai multe, mai puține. Unele influențate extern, altele chiar din interiorul cuplului. Unele reale, altele închipuite. Unele care trec fără semne, altele care lasă cicatrici adânci. Unele care par insignifiante dar cască prăpăstii imense, altele care par bombe atomice și se dovedesc a fi niște inofensive fâsuri. Am avut ...
Citește mai mult »

Episodul doi: No, uite Clujul!

Întorși proaspăt de pe alte meleaguri UE, am purces la o altă binemeritată pauză de activitate și am străbătut din nou țara: de data asta până la Cluj, pentru Untold. De fapt doar unul dintre noi a ajuns la destinația finală, Marele Copil, noi ăștilalți am tot ezitat și făcut planuri de mers măcar la The Prodigy, că până la urmă ne-am mulțumit cu filmulețele făcute de fericiții care au și frecventat. Acum, fie vorba între noi, dacă ești în Cluj în perioada cu pricina, se cheamă că ești și la Untold. Muzica răsună peste tot, iar publicul se tot desfășoară pe străzi, prin restaurante și parcări de parcă tot orașul e un imens festival. De data asta nu putem vorbi, în cazul nostru, despre o experiență tocmai turistică. Am stat în casa primitoare a unor vechi prieteni, am mâncat la masa lor (nu la cea nouă, dar nu ne-am supărat! 😀) și am văzut Clujul prin ochii lor, cum ar zice prietenul Dave. (*) Mulțumim și pe această cale gazdelor noastre pentru ospitalitate, ne-o plăcut mult la ...
Citește mai mult »

Primul episod al vacanței

Scriu proaspăt întoarsă pe meleagurile natale, cu un ochi la vremea bacoviană de afară și unul spre tona de rufe murate care așteaptă procesarea. A fost bine de tot în deplasare, în ciuda faptului că de data aceasta vorbim despre o ieșire a cărei planificare a durat mult, lăsându-ne la execuție fără prea multe opțiuni de cazare. Pe scurt, episodul acesta am fost la LEGOLAND (Germania) și Lido di Camaiore (Italia). Pe lung, am tranzitat Austria, Viena fiind pentru noi o destinație întotdeauna câștigătoare și ne-am minunat, tot în treacăt, de frumusețea Elveției. Despre Germania, numai de bine: e o țară minunată, dar care cumva îmi dă fiori. N-am stat mult acolo, deși mi-aș fi dorit să vizitez niște oameni dragi, oricum odată intrați în resortul de cazare al parcului de distracții, mi-ar fi fost imposibil să-l scot pe cel mic de acolo. Am stat, așadar, la LEGOLAND Feriendorf, în zona cu pirați, de îmi sună și acum în cap muzica ambientală specifică. Este minunat, cu multe spații de joacă făcute deștept, cu camere decorate în temă și confortabile. ...
Citește mai mult »

Împotriva uitării

Este dovedit științific că întotdeauna uit câte ceva acasă atunci când plecăm prin vacanțe. Se apropie una nouă, așa că fac o listă cu lipsurile cele mai dureroase din bagaje, în speranța că de data asta voi reuși să fac o figură frumoasă: 1. În primele ieșiri cu viitorul, pe atunci, și actualul, pe acum, meu soț, am uitat instrumentul de pieptănat. Și eu, și el aveam părul lung, iar în toată stațiunea Costinești nu am găsit o tarabă cu ace-brice ca să rezolv lipsa (despre supermarketuri nu putea fi vremea pe atunci, cred că încă existau dinozauri). Așa că tot sejurul ne-am pieptănat cu o furculiță de inox, culeasă nu mai știu de unde de viitorul, respectiv actualul meu soț. 2. Cel mai des uit periuțele de dinți, pentru că le folosim înainte de plecare și rămân în urma bagajelor. Din fericire am găsit întotdeauna altele de cumpărat. 3. Pijamalele mele, așa că fur tricouri din alte bagaje ale familiei și dorm, chiaburește, cu pantaloni de stradă. 4. Slipii altora. Ăsta ar putea fi motiv de divorț. 5. Carte ...
Citește mai mult »

Ce mai face Valentina Neacșu?

Știe că muriți de curiozitate, așa că vine mintenaș cu detalii: 1. Recrutează. În principal poziții de care a zis că nu mai vrea să audă: System Analyst, .Net Developer, Business Analyst, Account Manager. Deci așteaptă oricând recomandări. Și alte profile profesionale care să o scoată din depresie. 2. Se pregătește de vacanță. După ce o lună a suportat cu stoicism poze frumoase din colțuri de lume, e pregătită acum să posteze și ea chestii interesante de pe unde va hălădui. 3. Își tratează viroza. Pentru că ar fi prea banal să plece din țară în deplinătatea facultăților fizice. 4. Are grijă de încă o pisică. Ce e viața în lipsa altei guri care balotează mâncare fără să aducă foloase curții pe care o poluează? 5. Pregătește o nouă categorie pentru blog și va avea nevoie de mult ajutor. Pentru că va fi despre alții, despre cei care au schimbat povestea, dar fără dulcegării și siropuri motivaționale. Optimistan. Sau Fericenia. Sau Seninia. Se mai gândește. 6. Și nu doar atât. 7. Speră. Încă mai speră. 8. O cam ia razna. Începutul e clar ...
Citește mai mult »

Un alt caz de discriminare la cinema

Azi mi-am dus piticul la film, pentru că i-am promis de mult și pentru că am sperat la un moment de relaxare. Ți-ai găsit! Ăștia din cinematografele de mall au luat-o completamente razna. Sunt incredibili! Merită sabotați până ne ies din obicei! Să vă povestesc: am ales un film cu actori, ceva cu operațiunea cuțu-cuțu, pentru că mi s-a cam luat de animații. Recunosc că după a zecea vizionare chiar cred că celebrul Coco merita Oscarul (dar nu e drept ce se întâmplă acolo, să știți!) și că Ferdinand e amuzant încă deși a bătut cam același număr de vizionări, dar totuși tânjesc după filme cu eroi reali. Deci am luat bilete la cuțu-cuțu, popcorn, tot tacâmul. Și încep reclamele. Și mă apucă nervii ăia mari. Carevasăzică Cinema City are o ofertă pentru tipele care merg în gașcă la filmul Ocean’s nuștiucât (mi se pare că o ia acum descrescător) să primească, pentru fiecare bilet achiziționat, un gloss de buze și un lac de unghii. Deci doar tipele care merg la filmul ăla. La care, normal, eu nu pot bifa ...
Citește mai mult »

Greierii și luna iunie, un marți 13 de durată

Cu mult timp în urmă, pe când era MC la ciclul primar, fix de 1 Iunie am purces la a-l opera de ‘pendicită. Primele semne ale afecțiunii au apărut la munte, acolo unde ne deplasasem pentru o nuntă. Felicitările, masa și dansul au fost pentru noi la Grigore Alexandrescu, vă povestesc eu altă dată de ce am ales un spital de stat. Convalescența a coincis, evident, cu perioada serbărilor școlare. Și normal că a avut și el un rol în cea a clasei. Adică a trebuit să recite “Balada unui greier mic”, ceea ce a și făcut, stând pe un scaun, pentru că nu era încă refăcut complet. Imaginea aceea mă bântuie și acum. Mai știu că nu a băut suc, ci compot adus de acasă. Și nu a mâncat prăjituri ca toți ceilalți, ci niște fursecuri de casă (nu tocmai generoase ca ingrediente) făcute de subsemnata. Între timp cred că n-a fost final de an să nu bifăm ceva: viroze, otite, picioare scrântite, ochi vineți și, anul trecut, o lovitură care i-a generat o neașteptată plimbare cu ...
Citește mai mult »