Personale

Kit de mamă pentru începerea noului an școlar

Mă așteaptă vremuri grele și, ca o persoană prevăzătoare ce sunt, mi-am pregătit un adevărat arsenal de supraviețuire. Vi-l dezvălui mai jos poate vă inspiră și trimiteți înapoi gânduri bune, am mare nevoie de vibrații pozitive, cum ar zice specialiștii în horoscop. Așadar kit-ul meu pentru noul an școlar cuprinde: – Multă gheață. Poate părea o alegere surprinzătoare, dar trezitul la ore inumane îmi creează o predispoziție pentru accidente. Gheața este bună la cucuie, vânătăi, dureri diverse. În plus, potențează gustul unor băuturi alcoolice, iar asta poate fi, în unele momente, o chestiune salvatoare de viață. A mea și a altora! – Ceai de sunătoare, melissa, mușețel. Calmează nervii încercați. Am promisiuni pentru ceva de sinteză, mai serios, dar deși mi-ar prinde tare bine niște zile de pușcărie (odihnă și mâncare gratis sună a Rai pentru mame), mă opresc aici cu dezvăluirile. – Încă o pereche de pantofi sport. Nu știu cum e la alții, dar la noi e de alergat și nu vreau să mă împiedic în tocuri. – O doză mare și bine ascunsă de ciocolată. Naiba știe ...
Citește mai mult »

Grecia, ultima ieșire a verii

După cum ați văzut deja pe Instagram și Facebook, sunt în plină depresie post-călătorie: Grecia, care ne este foarte aproape și familiară, m-a sedus din nou suficient cât să nu mai vreau a mă întoarce acasă. Unde, cu cine, cum? După doi ani de Skiathos, s-a votat de data asta o reîntoarcere în zona mai ușor accesibilă și anume Halkidiki/ Sithonia. Am mers și acum cu grupul de prieteni pe care îi știm de când era Cristi mic, uniți fiind de același parc. Am aflat că anul acesta se împlinesc 10 ani de când hălăduim împreună printre măslini și ape azurii. Noi am luat totuși o pauză de călătorit cu grupul în bebelușia lui Cezar, din motive logistice. Ca de obicei mașina personală ne-a dus acolo. A fost un drum ok, fără incidente, aștept acum să văd amenzile aferente. Ce ne-a plăcut? În Grecia oricum nu te poți supăra, indiferent de condiții. Ne-a plăcut deci complexul în care am stat, deși eu detest cu tărie noile trenduri arhitecturale cu inutilele panouri transparente care despart paturi și dușuri. Am admirat în mod special ...
Citește mai mult »

3×3

Sunt proaspăt întoarsă din vacanță, deci îngropată în rufe murdare și fără chef de treabă. Fac așadar o scurtă recapitulare a verii care s-a încheiat, organizată frumos, cât să nu o uit. Trei din dulap Lunile acestea am purtat obsesiv următoarele chestii: Scoici – le-am avut la gât, la picior, la mână. Nu cred că există poză din sezonul ăsta să nu se vadă un astfel de accesoriu. (Colier Zara) Cămăși – normale, supradimensionate, rochii-cămașă, albe, colorate, purtate cu fustă sau pantalon, au fost  o altă constantă a garderobei mele. (Cămașă Ralph Lauren) Sclipici – nu știu ce m-a apucat, cert este că am folosit aproape zilnic un ulei uscat sclipicios. Din fericire este puțin vizibil, mai degrabă iese în evidență mirosul decât strălucirea. (Ulei uscat Nuxe) Trei din vacanțe Am strâns multe amintiri, este greu să aleg trei, dar fac un efort: Pe plaja din Spania, domnul care se ocupa cu închiriatul șezlongurilor s-a dovedit un tip sufletist și amuzant. La un moment dat a apărut un cuplu format dintr-o doamnă grăsună, atotștiitoare și atotdecizională și un slăbănog de soț coaieless care nu ieșea din ...
Citește mai mult »

Miroase a toamnă

Nu vreau să vă deprim, ci doar să vă amintesc că se cam apropie sfârșitul distracției estivale. Deși mă pregătesc iar de împachetat pentru o ultimă rundă din sezon de mare, soare și nisip, am cumpărat deja uniformă pentru cel mic și ne gândim la programul de școală după școală a celui mare, știți voi ce înseamnă asta. Las acum câteva impresii despre vara noastră, ca să vină și altele despre vacanță peste și să nu ne apuce pe toți nostalgia blegoasă. Dincolo de călătoriile despre care v-am povestit, mi s-a părut o vară spectaculoasă pentru copii, practic au crescut cât alții în trei. Cezar este departe de copilul care era atunci când a terminat grădinița, a devenit mai războinic, dar cumva studiat, ca un rol social. Probabil faptul că a petrecut mult timp cu băieții mai mari din cartier și din familie l-a format așa. A învățat multe, citește mai bine, rezolvă mici probleme aritmetice, pune întrebări tot mai dificile și a rămas același glumeț cu logică imparabilă. (Freză nouă, outfit clasic) Pentru Cristi vara a avut un nume ...
Citește mai mult »

Balcic – pământ românesc

… așa zicea un grafitti de pe un perete jerpelit, care ne-a sărit în ochi după ce am trecut, cu greu, granița de la Negru Vodă. Ce-i drept Bulgaria pare încă o continuare firească a României: aceleași fantome comuniste care bântuie vizual, sărăcie de idei și estetică, natură lăsată să-și facă de cap sălbatic și jomanfișism pe multe planuri și nivele. Dar am preferat-o totuși pentru o ieșire scurtă, pentru că litoralul nostru s-a dovedit a fi neîncăpător și mult mai scump în această perioadă. De Balcic m-am îndrăgostit din cărți. Cella Serghi îl descria atât de frumos și personal ca pe un loc pitoresc și cosmopolit, încât prima vizită a fost ca un vis împlinit. Numai că așa cum spuneam mai sus, îndelunga istorie comunistă a mutilat vizual și cultural locul care a inspirat povești de dragoste, poezii romantice sau picturi cunoscute. Am găsit așadar un mozaic imperfect și ciudat, destul de urât pe alocuri. Foarte puține părți, în general cele sălbatice sau vechi mai amintesc de gloria de altădată. Și evident Castelul, care nu are cum să ...
Citește mai mult »

Lingvistică și aeromodelism

Pentru că “toți copiii au avion din ăsta” (adică vecina Iulia, prietenul Robertică și un necunoscut din parc care n-a vrut să i-l împrumute în ciuda rugăminților fierbinți), Cezar nu s-a lăsat până nu și-a cumpărat o aeronavă albastră de poliuretan. Cu care am purces spre cel mai apropiat loc cu verdeață (nu vă speriați, e altul, îi zicem pe scurt Moghioroș) pentru a-l testa. S-a dovedit că nu ne pricepem prea tare la montaj, și trebuia doar să punem aripile pe poziții, dar într-un final am reușit să găsim forma perfect aerodinamică. Încercare și eroare e totuși o metodă patentată științific! Și am purces la joacă, pentru că asta fac mamele când lipsesc parteneri de vârstă apropiată în ale distracției. Dându-l de la unul la altul s-a dovedit că nu stăm prost doar cu ingineria, ci și cu pilotajul eșuăm lamentabil. Ambițios de soi, Cezar închide un ochi și încearcă să-și ia ținta ca la poligon. Lansează cu succes, nava ia o traiectorie frumoasă. Eu ies la preluare și o trimit iar în nas, amintindu-mi de Golgota mea ...
Citește mai mult »

Alegría

Aș descrie experiența spaniolă cu trei exemple: Doamnele de la curățenie apăreau după un algoritm greu de ghicit. Într-o zi, am rugat-o pe una dintre ele să iasă din cameră pentru a ne lua costumele de baie, iar ea a mers în camera alăturată pentru a-şi continua treaba. Când am terminat, am văzut-o acolo schimbând cearceaful de pe pat: se distra ca un copil mic fluturându-l grațios înainte de a-l așeza. A fost singura dată când am văzut curățenia făcută relaxat, fără grabă, transpirații și limită de timp. Ba chiar cu bucurie. La unul dintre restaurante, un șef stătea la intrare pentru a atrage clienți. Am văzut asta des în Grecia, dar discursul este adesea un sales pitch destul de focusat pe nevoile intuite ale clientului. Omul ăsta nu vindea însă nimic. Se bucura de interacțiunea cu oamenii, întreba cu sinceră curiozitate, nu se supăra de refuzuri, relaţiona cu o savoare pe care n-am mai văzut-o până acum. Cu bucurie. În Barcelona, pe care am vizitat-o scurt, stând la semafor, l-am urmărit pe cel care mătură strada cântând tare în timp ce ...
Citește mai mult »

Paris, întotdeauna o idee bună

De fapt prima noastră destinație a fost la Disneyland, căruia îi zice parizian, dar mai mănânci ceva pâine până ce ajungi la capitală. Alegerea s-a datorat copiilor: rămăsesem cu promisiunea neîndeplinită față cel mare de multă vreme și se anunța de succes pentru cel mic, așa cum a fost și Legoland. Deși am fost sceptică la început, influențată de cei care mi-au descris destinația ca pe o mașinărie de marketing devoratoare de bani, mi-a plăcut. În primul rând businessurile astea mari care au reușit să pună în funcțiune mecanisme bine unse sunt fascinante. Transportul, cazarea, mâncarea, toate sunt pe repede înainte și de minunezi cumva că le iese la ce valuri umane au de gestionat. În al doilea rând lumea Disney nu are cum să nu te prindă, oricât de Grinch ai fi. Am avut noroc ca distracțiile care ne-au atras pe noi să nu fie foarte aglomerate, vremea a fost și ea prielnică, așa că trăgând linie pot spune că a fost de succes. Mie mi-a plăcut pur și simplu să mă plimb, m-au fascinat ceșcuțele în care ...
Citește mai mult »

Bântuind prin Europa

Nu știu cum să vă spun care a fost primul lucru pe care l-am văzut când am intrat în țară. Era fluturată de un om lângă o toaletă suprapopulată sau, poate, închisă. Așa mă întâmpină țara mea de fiecare dată: ca (sau cu) o p¥|@. Apoi am mâncat în Deva la un restaurant (Grizzly pe numele lui) și mi-am dat seama că de asta mi-a fost dor: de oamenii care cumva reușesc să facă ceva grozav într-un loc care ar trebui să-și pună pe steag, ca simbol național, o chestie din aia care flutura bleagă în paragraful de mai sus. Pentru că este incredibil că unii reușesc când totul în jur funcționează ca naiba. Lăsând venirea la o parte, am bătut iar o parte de Europa și ne-a plăcut. Am poposit în Melk (Austria), Paris (Franța), Tossa de Mar (Spania) și Ljubljana (Slovenia). Am trecut puțin și prin Barcelona, cât să îmi doresc să trec cândva ceva mai mult. L-am strâns în brațe pe Mickey Mouse, am primit ciocolată elvețiană în țara flanului, ne-am înghesuit cu mii de ...
Citește mai mult »

Uzuale

Pe cel mare îl auziți în fiecare zi a lucrătoare a săptămânii, în intervalul 9-12, la Asha.Radio. Are multe de spus, nu știu cum reușește dintr-o chestie inertă și greu de dat jos din pat să se activeze, să fie coerent și haios. Plus să facă față diverselor neprevăzute, de la live-urile Kiss FM intrate și la ei, până la alarme de incendiu. Așa că îi dau cuvântul celui mic. Care mi-a povestit ieri o întâmplare de la locul de joacă: – Mama, m-am dus la un copil de acolo și l-am întrebat dacă vrea să se joace cu mine. Și el m-a întrebat cum mă cheamă. Și eu i-am zis: Cezar. Și el a zis atunci că nu vrea să se joace cu mine. Eu ce să înțeleg, că nu a vrut pentru că am un nume urât? I-am explicat copilului că putea să-l cheme și Papa Pius. Unii copii sunt mai antisociali care preferă să se joace singuri. Ce altceva să-i spun la așa minunăție de întâmplare? Partea proastă este că tocmai își făcea bilanțul că n-a ...
Citește mai mult »