Personale

Șapte

N-ar fi trebuit să se nască, un doctor care a ratat probabil o lecție de morfologie, mi-a recomandat să fac avort. Abia la Viena, după o vacanță în care greața, oboseala și tristețea m-au chinuit îngrozitor, am aflat că este perfect sănătos. Cât a stat în burta mea, a dat din picioare cum n-am crezut că este posibil. Parcă aveam un alien la purtător, îmi ieșeau ba călcâie, ba coate, ba câte un cap țuguiat, iar când se punea pe joc de glezne devenea de-a dreptul insuportabil. Am fost nedespărțiți aproape 3 ani. Oamenii nu mă recunoșteau fără Manduca sau landou și văzându-l așa atașat pariau probabil pe diverse afecțiuni. Unicul pe care l-a acceptat necondiționat a fost fratele lui. S-a desprins frumos, acum este nedespărțit de prieteni, rareori stă singur și doar forțat de împrejurări. Are un simț al dreptății și un curaj de a interveni pentru cei care nu se pot apăra singuri mai rar întâlnit. La grădiniță, grupa mică fiind, a mers la tatăl unui băiețel, pentru a-i spune pe un ton ferm că acesta ...
Citește mai mult »

Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!

Când am scris acest text, despre casele și acasele noastre, nu știam câtă dreptate am. Cât de greu va fi totul, cât de mult voi savura începutul și cât de frustrantă va fi continuarea. Mi-am dorit așadar să avem un proiect tihnit, îndelung gândit și pritocit. Și așa s-a dovedit a fi. Renovarea acelui apartament a început ca toate celelalte demersuri din acest an. Greu, cu pauze lungi și dese, cu sincope de comunicare, cu pesimism. Lucrurile s-au mai dezmorțit acum, dar deja îmi e frică să sper. Pe lângă greutăți, totuși stilul 2020 a adus și ceva nou: un soi de gândire magică. Nu credeam că vom supraviețui atâtea amar de zile arestați la domiciliu, dar am făcut-o. Nu speram să ne întoarcem la o normalitate, fie ea și aproximativă, dar a sosit și ea. Așadar o vom face și pe asta: un nou acasă, mai apropiat de școlile copiilor, de pulsul Capitelei, de nevoile noastre actuale și viitoare. Pozele ilustrează actualele lucrări. Au dispărut ușile, pentru că a devenit prohibitiv să recondiționezi, mai bine cumperi ceva nou. Parchetul ...
Citește mai mult »

Jurnal de izolare, ziua x la n

Deja pe lângă minim două cafele de dimineață, de ceva vreme iau preventiv un pumn de magneziu și ceva cătină mega extra forte. Mă ajută, după cum veți observa. Încep povestirea de azi cu o precizare: implică niște fluide organice cu potențial scârbos pentru cei cu ficatul sensibil sau care nu au copii. Cei din urmă (care sper că vor fi și cei dintâi, pentru că se spală de multe păcate) sunt sigur imunizați la astfel de chestiuni. Deci mă trezesc de dimineață și după cele necesare bunei funcționări, purced la a-mi face rutina skincare. Curăț fața, dau un toner în baie și trec la oglinda din dormitor să dau și un serum. Mă apuc să întind la el, dar mă opresc pentru că mă trăznește un miros atroce de bale umane. Îl știți probabil, apare uneori pe fața de pernă a sforăitorilor! 🙂 Bag nasul în sticla cu hidratant, nu pare a avea nimic. Decid să o arunc totuși, oricum mai avea doar câteva picături pe fund, probabil că de aici duhoarea. O iau așadar de la capăt: ...
Citește mai mult »

Despre şcoala online – o analiză foarte personală

Cine mă urmăreşte în Social Media sau îmi citeşte frecvent textele ştie că sunt cel mai mare critic al lipsei digitalizării învăţământului românesc. Deşi vorbim de mult despre acest concept modern şi foarte util, faptele rămân înapoia timpurilor. Iar principala mea îngrijorare este că ceea ce se întâmplă acum nu este nicidecum începutului unui proces de digitalizare, ci este o adaptare bruscă şi puţin funcţională la o criză medicală care ne ţine departe de sălile de curs clasice. Şi un pas în plus spre a lărgi falia dintre anumite categorii de elevi, întrucât dacă nu ai acces la metode, instrumente de lucru şi conţinuturi standardizate, este clar că rezultatele vor fi la rândul lor imprevizibile şi polarizate. Cu toate aceastea, experienţa mea ca părinte cu şcoala online este, după cum mă aşteptam, una pozitivă. Cu un copil aflat la un colegiu naţional din centrul capitalei şi un altul la o şcoală gimnazială destul de bine plasată în topurile evaluărilor naţionale, ar fi fost cu adevărat îngrijorător să simt altfel. În primul rând am să vă spun aşteptările ...
Citește mai mult »

Viaţa cu migrene

Prezenta izolare a venit la pachet cu cele mai dese şi cumplite migrene, pentru că aşa-i în viaţă, o belea aduce cu sine multe altele. Nu ştiu dacă să dau vina pe vreme, pe vârstă sau pe soartă. Cert este că am să-mi aduc aminte de anul 2020 aşa cum îmi amintesc şi de 2000: ca având primăveri furtunoase şi migrenoase. Probabil că pentru cei care nu au experimentat o durere de cap extremă, aşa cum avem noi posesorii de astfel de afecţiune, pare o chestie banală şi suportabilă. Uneori chiar este, nu toate migrenele ne ţintuiesc în pat. Dar sunt suficiente dăţile când lucrurile o iau razna total. Ce este migrena? O durere indescriptibilă care cuprinde, în cazul meu, jumătatea dreaptă a capului, cu tot ce conţine ea și care uneori coboară în zona gâtului. Vine însoţită de ameţeli, fotosensibilitate, greaţă, vărsături şi, dacă apare abuzul de analgezice, dureri de stomac. Care sunt cauzele ei? Ca atatea alte afectiuni, migrena este şi ea destul de puţin cunoscută. Se spune că ar fi genetică, dar în familia mea nu-mi amintesc ...
Citește mai mult »

Hic et nunc

Paștele anului trecut m-a prins împietrită. Tata era de scurt timp într-un centru specializat de îngrijire, suficient de conștient în anumite clipe de ce se întâmplă în jurul lui, dar și cumplit de pierdut în altele încât să-și pună lui, și nouă, liniștea, chiar viața în pericol. Îmi doream să îl aduc acasă măcar pentru o zi, dar știam deja că orice schimbare a rutinei îl costă noi abilități pierdute și o agravare a confuziei, deci am renunțat. Nu aveam să știu că este ultimul an cu el. Speram să se obișnuiască acolo și să-l văd mult timp, chiar și așa, cu gândurile și faptele rătăcind bezmetice. Anul ăsta sărbătorile pascale ne prind iar cumva greșit. Nu avem motive să ne fie greu, frigiderul este plin, curtea e mare, noi sănătoși. Dar nu are cum să ne fie bine când multor altora le este greu, când lumea s-a oprit în loc din cauza unei molime, când stăm departe, fizic, de cei apropiați nouă, când viitorul este atât de încețoșat. Și, mai ales, când dispar definitiv scaune de ...
Citește mai mult »

Pas cu pas, cu pas cu pas cu pas

De ceva vreme, înainte de culcare, copilul cel mic vrea să facem “cei 5 pași”. De fapt 6 cu povestea de adormit, la care adaugă în mod ingenios și alții atunci când chiar n-are chef să adoarmă. Nu știu de unde s-a inspirat sau i-a venit ideea, dar știu sigur că pentru el (ca pentru majoritatea copiilor) somnul este pedeapsă și de aceea încearcă să-l fenteze măcar câteva minute dacă mai mult nu-i stă în putere. Primul pas este îmbrățișarea. În al doilea trebuie să îl pup pe frunte, treabă periculoasă dealtfel pentru părinți, probabil că deviația mea de sept se explică și prin multitudinea de capete în nas primite la ceas de seară, în încercarea de a pune copiii la culcare. Urmează bilanțul pozitiv al zilei: ce ne-a plăcut din ea? Recunosc că la început, deși nu eram încă blocată în casă și cu securea virusării deasupra capului, abia dacă reușeam să găsesc câte un exemplu bun. Acum am liste impresionante, care cuprind deopotrivă frivolități și lucruri importante precum vremea frumoasă de afară, faptul că suntem cu ...
Citește mai mult »

Jurnal de divă

N-am să vă mint, la ora la care scriu sunt îmbrăcată în niște pijamale dubioase și rezonez maxim cu meme-ul de mai sus. Dar să știți că este o excepție, zilele acestea am grijă de mine excesiv și port o colecție capsulă despre care am să vă povestesc în cele ce urmează. Cum se îngrijește așadar diva pe vremuri de carantină? Ca și până acum, jur! Unghiile întotdeauna tăiate scurt, fără machiaj sau cu unul minimal care să ascundă paloarea dată de crema cu SPF, cu rădăcinile părului nevopsite, că nici înainte de carantină nu aveam timp de răsfățuri și cu suficiente vânătăi pe picioare, pentru că, nu-i așa, doar colțul suprem e fatal, restul sunt doar de distracție și Lioton Gel. Modificări apar totuşi în zona mâinilor, care se prezintă extrem aspre și cu ceva dermatită, semn al spălatului și dezinfectatului excesiv și în păr, unde tronează veșnic o agrafă care datează de cel puțin 15 ani, cu o floare roșie și deșirată. Nu doar că mă face să tresar de câte ori mă privesc în oglindă, ...
Citește mai mult »

Peştii (text nerecomandat veganilor)

De data asta nu este una dintre improvizaţiile de adormit copilul mic. Este o poveste 100% adevărată, definitorie pentru perioada pe care o traversăm, deci plină de intenţii criminale. Dată fiind recomandarea de a ne distanţa social şi de a sta mai mult prin case, principala activitate care a avut de suferit a fost, evident, aprovizionarea. Prima ordonanţă militară ne-a prins cu suficiente provizii cât să rezistăm până la toamnă, dar anumite stocuri s-au epuizat rapid (ouăle şi cafeaua), altele se vor epuiza într-un cincinal, dar cineva tot cumpără în disperare (morcovii). Oricum, ca în orice economie de piaţă, au apărut rapid soluţii alternative, mai ales că locuim la ţară, acolo unde oamenii încă mai cresc dobitoace şi verdeţuri în curte. Astfel soţul meu, om descurcăreţ, a găsit un furnizor de legume (de aici morcovii en gros), mălai şi făină, unul altul de carne, care ne-a livrat săptămânile trecute un curcan mai mare ca un miel. N-aveţi idee ce luptă am tras să-l tranşez, am zis că asta este încercarea prin care am să-mi trec nurorile înainte ...
Citește mai mult »

Doruri

Zilele astea nebune au venit pentru mine după altele cam la fel. Am eliberat în pripă apartamentul în care am petrecut aproape jumătate din viaţă, au fost (şi mai sunt încă) o grămadă de alte administrative de bifat, aşa că iată-mă obosită fizic şi emoţional consemnată la bază cu ai mei şi aflată în imposibilitatea de a-mi încărca bateriile. Pentru că ale mele au nevoie de odihnă, timp cu şi pentru mine, pauză de la toate rutinele nesuferite, iar perioada asta toate astea îmi par inaccesibile. Nu doar că am intrat în tăvălugul în care se învârt doar chestii înălţătoare precum gătitul, spălatul, curăţenia şi repetatul obsesiv. Dar au apărut multe şi minore alte frustrări precum faptul că se tot strică lucruri în casa, adică toate rând pe rând, vin migrene, dar mai ales rămân fără telefon, prelungirea firească a mâinii mele. Mi-e dor aşadar să mă plictisesc. Să mă gândesc că nu am ce face şi trebuie să-mi umplu timpul cu ceva. Este un lux pe care mi-l permit foarte rar, în ciuda faptului că mulţi ...
Citește mai mult »