Personale

Locuri, oameni, zile, impresii

Prietenii știu că zilele acestea au constituit pentru noi evadarea de iarnă. Evităm sezonul Crăciun – Revelion din cauza aglomerației și petrecem după, cu puținii turiști care fie sărbătoresc după alt calendar, fie fug ca și noi de înghesuială. Anul acesta s-a votat să revedem Bucovina. Partea cu votatul este metaforică, de regulă șeful de trib organizează ieșirile și deseori aflu detalii abia când plătesc diverse proforme. Asta ca să fie clar cine dă cu tokenu’! 🙂 Recunosc că așteptările mele au fost exact așa cum zice cartea de psihologie: infime. Cel mic nu este încă un partener de călătorie comod, cel mare este deja cu un picior și jumătate de suflet în afara tribului, căpetenia suferă de stres, iar eu încerc să refac periodic dansul din jurul focului primordial cu incantații privitoare la sănătatea mentală a tuturor. Iar la prima întâlnire Bucovina ne-a așteptat în straie de sărbătoare, dar cumva prea formală și rece (la propriu, era un ger crâncen), de parcă n-am reușit să ne intrăm la suflet în ciuda evidentei admirații pe care i-o purtăm. Iată-ne ...
Citește mai mult »

Revelioanele mele

Sfârșitul lui 2012 m-a prins falită și însărcinată. Măcar aveam să aflu în încheierea unei vacanțe vieneze (pe care mi-o amintesc cu un perpetuu nod în gât) că sarcina putea merge mai departe. Românii mei îmi spuseseră altceva. 2013 a adus un nou membru în familie. Și a luat un altul spre final. Revelion în doliu. La final de 2014, chiar pe 31 decembrie, se stingea bunica bătrână, mama lui tata. Pe 2015 l-am așteptat să se încheie poate cel mai tare. Un an greu, de reziliență. Sfârșitul lui 2016 trebuia petrecut la munte. O pneumonie a celui mic ne-a ținut acasă. Privind retrospectiv iată că de câțiva ani buni mă bucur că nu e mai rău, nicidecum că nu mai putem de bine. În 2017 petrecem liniștit în familie, fără MC care merge cu gașca la o pensiune. Colindăm pe la prieteni, avem și sorcovă nouă. Și până la urmă, în ciuda inerentelor probleme, a fost un an mai bun ca ceilalți, fără negru, cu schimbări benefice și vacanțe totale, lipsite de incidente, care ne-au ajutat să încărcăm din baterii. Așa că ...
Citește mai mult »

Dacă doriți să revedeți: cele mai citite articole din 2017

Acestea au fost, conform Google Analytics: 1o. Breaking News: Copilul tău nu este un geniu! 9. Relația corectă 8. Din parc 7. Cea mai importantă întrebare de pus la interviuri 6. Ochelarii 5. La cald despre evaluarea națională 4. Adolescența – o recapitulare 3. Un sfat de management și parenting – este din 2016, dar a fost la fel de citit și în 2017 2. De ce ocolesc tinerii salariile mici 1. Sărutul morții la serviciu Mă bucur că în top sunt și articole din zona mea profesională pentru că exact acesta a fost planul pentru anul care se încheie: să mă întorc la a fi consultant. Plan care continuă în 2018, împreună cu  mai multe articole despre educație.
Citește mai mult »

Tihnă

M-am trezit de ceva timp și-mi beau cafeaua cu sforăiturile tribului pe fundal. Afară Dor și Amy latră supărați pe cei care le vizitează perimetrul. Cadourile sunt împrăștiate prin tot parterul, la noi a venit Moșul de ieri. Ar trebui să fac ouăle umplute, dar trag de o gură de cafea rece în speranța că găsesc în ea energia de a porni spre bucătărie. Măcar am vasele rămase de ieri spălate, în graba de a pleca în tradiționala vizită de ajun la prieteni, le-am lăsat morman în chiuvetă. Iar Moșul meu, moș Toma, le-a dovedit în așteptarea noastră. Anul acesta mi-am propus ca de sărbători să las timp și pentru mine. Undeva între maratonul gătit – ordonat – colindat magazinele, să am timp să mă relaxez puțin. Și am reușit. Între caltaboși, cârnați, piftie și salata boeuf (care la noi e de fapt poulet) am găsit timp de joacă, de îngrijit, de stat și cujetat. Așa că iată-mă lăudându-mă: Crăciunul mă prinde tare bine. Am primit cadouri multe și grozave, colindători frumoși, soare de stat în curte ...
Citește mai mult »

Și puțin despre MC

Anul acesta a fost cu siguranță al Marelui Copil. A trecut prin multe: accidentare serioasă cu taxi de la 112, examen, o vacanță cât o maturizare, adaptarea la un nou liceu, primul job – voluntariat, dar a muncit pe bune, al doilea este și el în “loading”, primul proiect serios organizat și dus la bun sfârșit. Nu am prea scris despre el pentru că mi-a fost frică să nu stric aceste minunate construcții. Să nu-l influențez, să nu-l expun. Să-i las pe cei noi să-l cunoască așa cum e, nu din postura de copil al mamei lui. Dar mi-e dor să spun și de el. Așa că las aici câteva mostre recente din conversațiile noastre. Să rămână, să nu le uit. Pentru că mi se părea că nu dedică suficient timp învățatului, i-am zis la începutul liceului că nu-și dă silința la școală (*). Răspunsul lui definește deja un nou concept în educația formală: – Să știi că nu e că nu-mi dau silința! Pur și simplu învăț selectiv! Săptămânile trecute, venit de la școală și aflat în faza filosofico-științifică ...
Citește mai mult »

Topul realizărilor din 2017 și lista pentru Moș Crăciun

Greu, generator de atacuri de cord, cu frâna pusă pe succes, dar cu accelerația apăsată teribil pe acea pedală numită timp, cam ăsta a fost 2017 pentru mine. Dar, pentru că îmi place să gândesc pozitiv, am să enumăr totuși 10 dintre realizări. În cele douăsprezece luni trebuie să fi fost atâtea! 10. Am găsit cel mai urât ugly sweater. Galben sterpezit, dintr-un material plăsticos, cu un om de zăpadă diform ca imprimeu, este oribil, hidos, groaznic! Atât de rău încât a câștigat un concurs de pulovere urâte. Voturi date de adolescenți cârcotași, vă dați seama?!? 9. N-am omorât pe nimeni. Și au fost multe momente de încercare, în care mi-a fost greu să mă abțin, dar iată-mă în plin post cu păcate minore, legate în general de obiceiurile alimentare. 8. Am trăit să văd și să fac #mareadebarasare. Adică am adus în 2017 apartamentul bucureștean abandonat în 2009. Mai e de lucru pe ici pe colo, dar una peste alta asta chiar este o realizare! 7. Am avut vacanțe frumoase. Probabil dacă nu erau ele, vă scriam acum ...
Citește mai mult »

Cum sună poveștile acum

În fiecare seară am de spus cel puțin două povești noi. Despre copii cuminți, animale drăguțe, jucării însuflețite sau întâmplări nemaiîntâlnite. Doar că nu mai e așa de simplu ca până acum. Zilele trecute, de exemplu, mi s-a cerut o poveste cu pisici. – A fost odată ca niciodată, încep eu istorisirea, o pisică pe nume… – Două pisici, vrei să zici, mă întrerupe piticul. Mă regrupez rapid: – Au fost odată ca niciodată două pisici. Pe una o chema Miau… – Cum să o cheme Miau?!? Ce nume e ăsta? O chema, evident, Albița! – Ok, pe una o chema Albița și cealaltă era Albul (*). Și Albița putea să vorbească. – Ha, ha, ha, râde piticul cu poftă. Cine a mai auzit de pisici vorbitoare?!? Albița noastră nu vorbește! – Ai dreptate, dar în povești se întâmplă tot felul de lucruri: personajele au uneori puteri supranaturale, se pot întâmpla lucruri incredibile… – Bine, bine, Albița vorbește! Și ce zice ea? – Albița spune chiar așa [insert voce gangsterească here]: În locul ăsta miroase a hoț! Presimt că Cezar va fi furat de somn imediat! Am ...
Citește mai mult »

Învăţăm să citim

Sunt o mamă cu un nivel de energie mic. Nu-mi place să alerg, să fac mişcare, să mă joc dinamic cu ai mei. În afară de mersul în parc şi ceva partide de badminton vara, prefer chestii statice. Activitățile mele preferate cu ei sunt aşadar jocurile de dame, table (varianta de juniori cu butoiaşe), cărţi (Macao, Şeptică, Război, Păcălici), vocabular (Fazan, Eu spun una, tu spui multe!) şi orice pune în mişcare preponderent neuroni. Nu ştiu dacă asta este soiul meu de a fi sau pur şi simplu copiez modelul matern, practic asta făcea şi mama cu mine. În ceea ce priveşte tipul ăsta de jocuri, există o provocare: pe măsură ce stimulezi copiii în astfel de îndeletniciri, vor mai multă activitate, vor noi idei, alte jocuri, alte abordări. Așa am ajuns să învăţăm la vârste mici litere, cifre, algoritmi uşori (compunerea numerelor formate din zeci şi unităţi), scrierea unor semne grafice. Și așa am început să deprindem a citi cu mult înainte de școală. Nu folosesc metodele patentate: Marele Copil a învăţat să citescă cu ajutorul ...
Citește mai mult »

Tu cum faci față?

Una dintre metodele care mă ajută să trec peste perioadele grele este să povestesc celor din jur prin ce trec, ce simt, ce aș vrea să se întâmple. Este și motivul pentru care a apărut prezentul blog: în scris este mai terapeutic, pentru că a structura și ambala mesajul în ceva ușor de citit, presupune o simplificare, o bagatelizare, care vindecă în timp real. Invariabil, în ultima vreme cei care au ghinionul de a mă prinde nevorbită sfârșesc prin a mă întreba la finalul spovedaniei: Dar cum faci să reziști? Cum de mai suporți? Și, de atâta vreme, încă nu știu ce să răspund. Pentru că nu mi-am pus niciodată problema că fac ceva anume pentru a rămâne pe metereze. Pur și simplu așa se întâmplă. Cumva zilele astea au fost mai triste ca de obicei. Sâmbătă am ajutat cu o postare comemorativă pe Facebook: singura bunică pe care au prins-o în viață copiii mei, ar fi împlinit 70 de ani. Am tastat poate cea mai frumoasă declarație de dragoste infinită cu nod în gât și degete tremurând. ...
Citește mai mult »

Întrebări întrebătoare

În liceu diriginta noastră, profesoară de fizică, încerca să ne motiveze pentru a-i învăța materia spunându-ne că viitorii noștri elevi ne vor pune multe întrebări privitoare la electricitate, mecanică, optică, stări de agregare sau diverse proprietăți ale corpurilor. Și ar fi bine să știm răspunsul! Mă uitam atunci la tabla scrisă parcă în limba chineză și-mi spuneam că mă va ajuta sigur tot puhoiul de formule și calcule să explic astfel de concepte unor țânci de maxim 10 ani. Ca să poți învăța pe alții, trebuie mai întâi să fi fost învățat. Ceea ce nu simțeam că este cazul. Dar ambele am avut atunci dreptate: este adevărat că cei mici au curiozități aproape științifice. Dar la fel de adevărat este că teoria din manualele de specialitate devine inutilă când vine vorba de a le potoli setea de cunoaștere. Pentru că răspunsurile date la întrebările copiilor trebuie să fie aproape empirice, clare, apelând la cuvinte și concepte potrivite vârstei și nivelului de înțelegere. Altfel sunt inutile. Iată spre exemplificare trei întrebări care mi-au fost adresate recent de cel mic ...
Citește mai mult »