Parintesti

Destinație de-o zi: Vulcanii Noroioși

Am profitat de vara asta întârziată și ne-am propus să-i arătăm și lui Cezar peisajul extraterestru din zona Berca – Buzău. A devenit un fel de tradiție de familie, drum inițiatic chiar. Prima oară am mers cu Alex, nepotul nostru de departe. Apoi cu Cristi aka MC. A venit şi rândul mezinului așadar. De unde fascinația pentru noroiul gri? Pe lângă peisajul neobișnuit, selenar, vulcanii cu noroi chiar arată ca niște vulcani. Par a avea crater, “erup”, iar coroziunea solului provocată de scurgerea “lavei” amplifică senzația de real. Este minunat să vezi ceva care ar putea fi extrem de periculos periculos, cu potențial mortal, la o scală atât de mică încât singurul risc ar fi, probabil, o alergie. Ce s-a schimbat de când i-am văzut ultima oară? S-a mai şi construit, vorba ceea. Se circulă puțin mai bine pe anumite porțiuni de drum. Au apărut muulte toalete ecologice. Și niște panouri haioase care oferă detalii și reglementează comportamentul turiștilor în zonă. Dar este mult mai aglomerat. Şi cumva zona aceea are farmec în pustietatea ei. Când mişună printre tine copiii ...
Citește mai mult »

Cea mai importantă întrebare părintească

Nu există părinte să nu simtă în mod cotidian frici, incertitudini, neputințe. Exprimate apoi la poarta școlii, în parc, la marginea terenurilor de sport prin întrebări, reproșuri, critici. Cu multe rezonez și eu uneori. Altele mi se par în mod evident doar exteriorizări ale unor emoţii negative care îi ajută doar pe părinţi să mai elimine din surplusul de bagaj emoţional. Și îi încurcă teribil pe copii, profesori sau parteneri de joacă. ”Îi dă deja teme?”, “De ce nu-l lasă să se joace mai mult?”, “De ce țipă antrenorul la copilul meu?”, “De ce profesorul e generos cu notele astea care îi pot sabota intrarea la un liceu bun?” Le știți, le-am auzit sau chiar ni le-am pus cu toții. Sunt poate întrebări importante. Firești, cu siguranță le putem spune. Dar deasupra tuturor analizelor și îndoielilor trebuie să stea una fundamentală: Întrebările acestea sunt despre el, copilul, sau despre mine, părintele? Răspunsurile pe care le aştept sau rezolvările pe care le pot suporta îl ajută pe el să crească sau pe mine să mă răcoresc? El chiar e supărat de ...
Citește mai mult »

Sunt ca un tank

În caz că nu suntem prieteni de Social Media, trebuie să vă mărturisesc că sâmbătă am fost la concert 5Gang. Și nu oriunde, ci la Craiova, orașul natal al lui Selly. Motivul: copilul cel mic este mare fan și pentru că în general el n-a prea primit tratamente preferențiale, ne-am gândit să-i facem acest hatâr. Inițial am vrut să mergem la Brașov, și astfel bifam și o ieșire mai amplă în familie, dar ar fi însemnat să lipsească o zi de la școală și nu era tocmai un semnal pe care să ne dorim să i-l transmitem. Prima întrebare pe care am primit-o de la cunoscuți atunci când ne-am anunțat intenția de participare a fost “nu-i cam mic să meargă la concert?” Ce să zic, pe vremea celui mare, Cleopatra Stratan umplea săli cu prichindei de 3-5 ani. Acum 5Gang are un public de 5-10 ani. Astea sunt trendurile, ne aliniem măcar la unul în speranța că debifăm multe altele. A doua: dar nu ți se par mesajele lor periculoase? Copiii noștri cresc înconjurați de mesaje de tot soiul. Nu ...
Citește mai mult »

Ce nevoi are un copil pentru a creşte sănătos?

Textul de astăzi se datorează unui prieten vitual, căruia îi mulţumesc pe această cale. M-am întors ieri în timp cu 16, respectiv 6 ani în urmă, atunci când viaţa (sau, mai bine zis, soţul) mi-a oferit câte un mândru și voinic urmaş. Ambele au fost perioade minunate, totuși de tristă amintire din punct de vedere economic, dar asta nu ne-a împiedicat să cumpăram o grămadă de chestii de care ne-am chinuit apoi să scăpăm: pătuţuri, landouri, gadget-uri, haine de tot soiul. De folosit, au fost puţine. Ambii au preferat sistemele de purtare (la cel mare nu apăruseră încă cele ergonomice, dar văd că se ţine drept în cei peste 1,80 ai lui) şi prin urmare hainele comode, cu totul, ca să nu iasă bulendrele şi să se boţească la spate. Ambii au preferat să doarmă cu mine, şi au halit de la mama natură, iar mie mi s-a părut cea mai comodă soluţie, deşi deseori m-am simţit prizoniera unor stomacuri mici şi nărăvaşe. La Cezar m-a ajutat totuși la începutul diversificării un aparat cu aburi pentru că la ...
Citește mai mult »

Dileme și frici parentale

Spun mereu că una dintre cele mai enervante replici din bebeluşia copiilor mei a fost cea cu care mă consolau adesea mămicile cu experiență: “Copii mici, probleme mici. Copii mari, probleme mari. Vezi tu mai târziu ce simple îți vor părea toate acestea!” Ce ar putea fi mai rău ca nişte pui de oameni care ne ţin noaptea în teroare şi ziua în întuneric al gândurilor? Care plâng oricând şi oricum, care ne limitează nu doar viaţa socială, personală, profesională, dar şi chestii de bază în supravieţuirea umană: a mânca în linişte şi a-ţi igieniza regulat corpul? Așa gândeam atunci. Acum știu că aveau dreptate. Bebeluşia este un soi de olimpiadă a abilităţilor fizice: ridici, alergi, reziști. Ceea ce îi urmează este un adevărat turnir psihologic, mult mai greu de dus şi cu rezultate imposibil de anticipat. La începutul săptămânii copilul cel mare a dat semne de epuizare. Are program regulat la Asha, se implică în organizarea Balului Bobocilor din liceu şi a alegerilor electorale de acolo, plus un alt proiect interesant la care lucrează din vară şi ...
Citește mai mult »

Cea mai bună strategie de apărare

Am citit zile acestea al nuștiucâtălea articol despre cum se pot apăra copiii de violența din jurul lor. Același tipic: violența naște violență, nu riposta, spune stop, sfaturi care sună bine pe hârtie, dar în viața reală sunt la fel de inutile precum nisipul în deșert. Primul lucru care trebuie să-l înțeleagă copiii (și adulții) este acela că lumea în care trăim nu este și nu va fi niciodată un loc sigur. Acum să nu intrăm într-o perpetuă panică, dar oricât am vrea să fie altfel, vor exista întotdeauna oameni care nu știu să-și exprime emoțiile altfel decât agresiv, se vor naște pedofili, criminali, tâmpiți. Apoi, nu orice formă de violență merită discuții ample și analize pe subiect. Copiii sunt un vagon de energie, lipsindu-le în schimb simțul realității. Să nu uităm că noi ne făceam ceas cu amprenta dinților sau mâncam lipici îndemnându-i și pe alții să o facă. Ei se împing să-și facă loc pentru că este cea mai rapidă soluție și nu înțeleg unde-i baiul cu ea. A face din fiecare gest care pare și ...
Citește mai mult »

O lume mai bună cu oameni ne-buni

Nu este părinte să nu spere ca ai lui copii să trăiască într-o lume mai bună, mai prosperă, mai liniștită. Cel puțin noi, decrețeii, perpetua generație de sacrificiu, sătui de piedici și neajunsuri, avem acest discurs adânc întipărit în mentalitate. Să le fie mai bine, sperăm mereu, dar cumva uităm coordonatele concrete ale conceptului, transformând visul nostru într-o veritabilă utopie. Pentru că lume mai bună nu poate să înseamne o lume în care stăm cu toții permanent sub cocotieri cu un suc rece. În care nimeni nu face nimic, dar pică din cer bani și cupoane de reduceri. În care toate fetele sunt prințese cu program după bunul lor plac și băieții persoane de succes care nu fac nimic pentru asta. O lume mai bună înseamnă, de fapt, drepturi egale și șanse egale, indiferent că ești din Poplaca sau Cluj, fata lui Băsescu zis Petrov sau a lui Nea Ilie zis a lu’ Groparu. Asta înseamnă educație formală de calitate în orice colț uitat de lume, meritocrație, dezvoltare economică, socială, culturală. O lume mai bună înseamnă aer respirabil, apă ...
Citește mai mult »

Poate cel mai mare risc în parenting

Săptămâna trecută am fost la un workshop foarte interesant de psihologie sportivă. Printre multe alte confirmări utile, am aflat şi câte ceva la care nu m-am gândit până acum. Ba chiar m-am șocat și speriat în același timp aflând că cel mai mare risc în cariera din acest domeniu al băieţilor nu este reprezentat de accidentări, aşa cum mi-am închipuit eu în naivitatea mea. Și nici pierderea motivaţiei generată de multiplele frustrări ale parcursului deloc uşor. În mod surprinzător, abandonul drumului spre performanţă este cauzat de ceva mult mai poetic şi greu de pus în indicatori: îndrăgosteala. Plăcerea de a iubi romantic, coroborată cu dorinţa de a face pe plac persoanei respective este aşadar principalul motiv pentru care sportivii renunţă pe parcurs. Şi dacă nu o fac, generează oricum impedimente majore, tratabile de regulă prin intervenţie terapeutică. Nu-i de mirare că psihiatrii au vrut la un moment dat să introducă îndrăgosteala pe lista bolilor psihice. Pentru că provoacă, cel putin temporar, pierderea raţiunii, predispune la gesturi nebuneşti, deseori regretabile. Dar nu doar cariera sportivă este în pericol atunci ...
Citește mai mult »

Kit de mamă pentru începerea noului an școlar

Mă așteaptă vremuri grele și, ca o persoană prevăzătoare ce sunt, mi-am pregătit un adevărat arsenal de supraviețuire. Vi-l dezvălui mai jos poate vă inspiră și trimiteți înapoi gânduri bune, am mare nevoie de vibrații pozitive, cum ar zice specialiștii în horoscop. Așadar kit-ul meu pentru noul an școlar cuprinde: – Multă gheață. Poate părea o alegere surprinzătoare, dar trezitul la ore inumane îmi creează o predispoziție pentru accidente. Gheața este bună la cucuie, vânătăi, dureri diverse. În plus, potențează gustul unor băuturi alcoolice, iar asta poate fi, în unele momente, o chestiune salvatoare de viață. A mea și a altora! – Ceai de sunătoare, melissa, mușețel. Calmează nervii încercați. Am promisiuni pentru ceva de sinteză, mai serios, dar deși mi-ar prinde tare bine niște zile de pușcărie (odihnă și mâncare gratis sună a Rai pentru mame), mă opresc aici cu dezvăluirile. – Încă o pereche de pantofi sport. Nu știu cum e la alții, dar la noi e de alergat și nu vreau să mă împiedic în tocuri. – O doză mare și bine ascunsă de ciocolată. Naiba știe ...
Citește mai mult »

Miroase a toamnă

Nu vreau să vă deprim, ci doar să vă amintesc că se cam apropie sfârșitul distracției estivale. Deși mă pregătesc iar de împachetat pentru o ultimă rundă din sezon de mare, soare și nisip, am cumpărat deja uniformă pentru cel mic și ne gândim la programul de școală după școală a celui mare, știți voi ce înseamnă asta. Las acum câteva impresii despre vara noastră, ca să vină și altele despre vacanță peste și să nu ne apuce pe toți nostalgia blegoasă. Dincolo de călătoriile despre care v-am povestit, mi s-a părut o vară spectaculoasă pentru copii, practic au crescut cât alții în trei. Cezar este departe de copilul care era atunci când a terminat grădinița, a devenit mai războinic, dar cumva studiat, ca un rol social. Probabil faptul că a petrecut mult timp cu băieții mai mari din cartier și din familie l-a format așa. A învățat multe, citește mai bine, rezolvă mici probleme aritmetice, pune întrebări tot mai dificile și a rămas același glumeț cu logică imparabilă. (Freză nouă, outfit clasic) Pentru Cristi vara a avut un nume ...
Citește mai mult »