Parintesti

Dați filmul înainte!

Ca mamă eu nu am așteptări pe termen lung. Iau fiecare zi și etapă așa cum vin ele, îmi fixez obiective pe termen scurt și mediu, găsesc soluții la problemele punctuale. Nu am visat niciodată ca băieții mei să devină prinți, celebrități sau magnați. Să am nepoți zulufați care mă privesc cuminți, cu ochii de revistă. Să joc hora veseliei cu nurorile în curte. Nu mă tentează proiecțiile de viitor, nu visez niciodată cu ochii deschiși. Asta nu înseamnă că nu cred în ei sau în viitorul lor minunat, ci cred doar că rolul părinților este acela de a-i ajuta să-și creeze destinul, să-și pună propriile vise în aplicare, nicidecum pe cele ale altora. Totuși, ieri când mi-am văzut copilul de 17 ani cu tortul aniversar în mână, am avut o revelație: întotdeauna vine momentul în care ne trezim față în față cu deciziile noastre. Iar parentingul  exact asta este: un șir cotidian de reacții și acțiuni, de soluții, de discursuri, de fapte, de dovezi de iubire. Și, da, la un moment dat, din personaj principal devii simplu ...
Citește mai mult »

Felie de amintiri şi un pahar de vorbă

În copilărie existau două momente de criza pe care mama mea era chemată de către femeile din familie să le gestioneze: primul era tăiatul maionezei, o chestie îngrozitoare care nu doar că strica bunătate de ouă, dar punea în real pericol meniul unei mese festive. Al doilea – spălatul copiilor proaspăt ieşiţi din maternitate, activitate migăloasă, pentru că atunci cursurile de puericultură nu se adresau publicului larg. Nu-i de mirare că baia copiilor mititei mi s-a părut mereu o chestiune complicată şi delicată. Când am rămas însărcinată pentru prima dată, mi-a fost mai frică de partea aceasta decât orice, iar mama nu era acolo să mă ajute, motiv pentru care prima achiziţie a fost o cădiţă cu spătar ergonomic, pe care am plătit atunci o mică avere. Practic eram în zona de siguranță a stresului. După ce am născut, n-am avut răgaz de stat cu bebeluşul. L-au luat repede pentru procedurile standard de neonatologie. Timp de aproape două ore, toate fricile din lume mi s-au bătut chiaune prin cap: Mă voi descurca? Îl voi scăpa în cap? ...
Citește mai mult »

La mulți ani tuturor celor care poartă acest nume!

De trei zile s-a dezlănțuit Iadul! Că sună ceasul la 5,45 e ok, face parte din fișa postului. Treaba urâtă este că trebuie să dau jos din pat două bucăți băieți: unul care face 17 ani mâine-poimâine și altul care face 7 la vară. Și deja forța nu mai e cu mine, amenințările se dovedesc a fi nefuncționale, iar orice încercare de a proceda cu blândețe conform noii ordini în educație, hilare. Bunica din partea lui tata a făcut patru clase și povestea cât de tare îi plăcea școala și cât a suferit când a fost nevoită să o abandoneze. Cum să le explici unor copii crescuți în puf că pentru unii educația formală este un lux inaccesibil? Astăzi a fost apogeul. Mi-a luat 15 minute să-l trezesc pe cel mare și 10 la cel mic. Am crezut că turbez! Evident că s-a lăsat cu întârzieri. Liceanul nu este pe tura mea de transport, așa că am coborât precipitat din mașină piticul și am purces la a tăia în fugă ceața deasă până la poarta școlii. N-am abandonat însă ritualul ...
Citește mai mult »

Cadoul meu de Crăciun

Am tras cu ochiul și știu că Moșul îmi aduce și anul acesta daruri grozave. Mai bună și cuminte ca mine nu găsește oricum la categoria mea de vârstă, deși nu mă crede când spun asta! 🙂 Dar aseară am primit deja în avanpremieră cadoul suprem. Și au reușit să mi-l ofere copiii. Știți probabil că Cezar este mare fan 5Gang, am fost până la Craiova să-i vedem live, vânăm merch-urile ca pe comori, le știm versurile mai abitir ca pe propriile noastre nume. Ei bine, Cristi l-a dus la avanpremiera filmului lor, Un altfel de Crăciun, unde i-a văzut în carne și oase pe cei cinci protagoniști. Nu filmul sau faptul că a venit de acolo cu un afiș uriaș semnat de idolii lui sunt cadoul meu. Este ceva mult mai mult de atât. Copiii mei nu prea apucă să fie frați. Diferența de vârstă îi împiedică logistic să petreacă timp împreună. Plecăm dimineața și ne reunim seara târziu, când abia dacă avem timp să mâncăm și să ne rezumam ziua. Rareori apucă să-și petreacă vreme doar ei, astfel ...
Citește mai mult »

N-avem cârnați, dar avem brad

În mod tradițional în weekend-ul care precede începerea sărbătorilor de iarnă purced la a face caltaboșul și cârnații cuveniți. Intru deci în atmosfera sărbătorească, adică iau făcălețul lângă mine și mă pun pe făurit bunătăți stând cu un ochi la ușa bucătăriei să nu intre cineva să mă streseze. De data asta însă, viața a bătut planurile, iar sfârșitul de săptămână a debutat vineri seara cu o migrenă cumplită. Și un meci amical susținut de echipa copilului mic, care nu m-a ajutat prea mult, pentru că la un moment dat simțeam nu doar cumplita durere ci și halucinații auditive. M-am prins la timp că era acustica balonului în care s-a jucat, mă cam speriasem că-mi voi petrece Crăciunul cu ceva tare la bord, cel mai probabil perfuzabil. Sâmbătă de dimineața, cu migrena în punct de maxim angajament, am mers la serbarea de la școală. Care a fost exact pe placul meu: nici agonizant de lungă, dar nici surprinzător de scurtă, cu prichindei relaxați și dezghețați, cu poezii și cântecele frumoase acompaniate muzical cu talent și un Moș ...
Citește mai mult »

Palatul de cleștar

Nu am de gând să scriu azi un basm de iarnă. Deși inspirația a venit în parcul din cartier, luminat și decorat în spiritul acestui anotimp. Va fi un text despre supraprotecție. Despre prea multă grijă. Despre a muta munții din loc pentru copiii noștri, astfel încât să aibă calea liberă. Ieri, copilul cel mic a vrut în parcul mare, despre care a auzit la școală că este frumos pregătit pentru Crăciun. Evident că odată ce a primit de la un alt puști întrebarea magică “Vrei să fii prietenul meu?” decorațiunile au trecut pe plan secund și a urmat o partidă de alergat pe cinste. Dar experiența a fost frumoasă și m-am bucurat de bucuria lui la vederea urșilor, clopoțeilor, brăduților plini de lumină. În timp ce copilul se juca, eu tremuram ca frunza în apropiere, devenind, fără să vreau, martora unei conversații telefonice dintre un părinte supărat și un profesor acuzat. Să-mi scuzați impolitețea, dar și să mă fi mutat în altă parte tot aș fi auzit, la cât de tare se prezentau argumentele! Iar subiectul era ...
Citește mai mult »

Lista pentru Moș Crăciun

Azi am împodobit primul brăduț și ca orice copil care se respectă, cel care stă încă la mine în cap a făcut lista pentru Moș Crăciun. Asta doar după ce a calculat cu rigoare că a fost cuminte, a ascultat de cei din jur, a făcut fapte bune și, mai ales, nu le-a făcut pe cele rele. Dragă Moș Crăciun, iată așadar ce-mi doresc sub brad! 1. O cremă minune. Simt cum colagenul mă părăsește încet, dar sigur, iar rutina mea este din ce în ce mai complicată pentru a-i suplini lipsa. Durează mult, iar costurile de energie, timp și bani nu sunt proporționale cu rezultatele. Doar un Moș bun, ca tine, care face minuni mă poate ajuta cu o cremă ieftină și foarte eficientă. Fără alcool, parfum, parabeni, uleiuri esențiale și cu o textură plăcută, da? 2. Un aliment minune care să aibă gust de ciocolată, să sature precum ceafa de porc și să îngrașe mai puțin ca morcovii fierți. N-ar trebui să fie foarte greu, literatura a definit deja niște prototipuri. 3. O haină minune, cu încălzire ...
Citește mai mult »

Delicatesă

Meniul familiei noastre este un coșmar zilnic. Unii nu mănâncă paste, alții pește, unora nu le face bine mazărea, alții urăsc ouăle. Orice combinație ai încerca, este dovedit statistic că întotdeauna vor exista nemulțumiți, lezați, loviți la ficat sau mațe. Din motivele enumerate mai sus, cartofii aproape că lipsesc cu desăvârșire din cămara cu ingrediente. Pe unul îl îngrașă, altuia nu-i fac bine, iar cel de-al treilea nu-i suportă. Doar eu aș mânca la fiecare masă, dar din fericire am suficientă autoprotecție cât să nu gătesc și meniuri individuale căci asta ar fi calea sigură spre mutat definitiv în bucătărie. Și, probabil, spre obezitate. Dar aseară am schimbat tactica. Am făcut o friptură cu un spanac alături, pentru jumătate de familie, urmând să păcălesc copilul cel mic cu altceva la cină, întrucât dintre legumele verzi doar salata îi este prietenă. Și nici cu carnea nu se omoară. Iar mie mi-am făcut o tocană de cartofi ca la mama acasă, pentru că pot și, mai ales, pentru că merit. Și până să sosească din pribegie jumătatea înaltă a familiei, ...
Citește mai mult »

Vulpea păcălită de urs

Contrat așteptărilor generate poate de titlu și de contextul politic actual, acesta nu este un text cu valențe electorale, ci povestea de adormit copilul mic de aseară. Mi-a cerut un revers al clasicei din copilăria noastră, culmea și a lor, precizându-mi de două ori că blănoasa roșcată trebuie să fie cea păcălită. A ieșit așa: A fost odată ca niciodată o vulpe. Dar ea nu era una ca toate celelalte surate ale ei, viclene și pusă pe furtișaguri, ci era bună și cinstită, luând doar ceea ce i se cuvenea. De aceea de multe ori se cam culca cu burta goală, pentru că în pădure nu ți se cuvin prea multe bucate. Într-o zi, pe când își căuta de mâncare, s-a întâlnit cu un urs bătrân și pus pe șotii. El nu era un animal rău, dar se cam plictisea și de aceea îi cam plăcea să-și păcălească vecinii. – Ce faci vulpiță pe aici? întreabă ursul simțind potențial de distracție. (*) – Uite, mi-e cam foame și nu găsesc nimic de mâncare. – Păi zi așa, că știu eu ...
Citește mai mult »

Destinație de-o zi: Vulcanii Noroioși

Am profitat de vara asta întârziată și ne-am propus să-i arătăm și lui Cezar peisajul extraterestru din zona Berca – Buzău. A devenit un fel de tradiție de familie, drum inițiatic chiar. Prima oară am mers cu Alex, nepotul nostru de departe. Apoi cu Cristi aka MC. A venit şi rândul mezinului așadar. De unde fascinația pentru noroiul gri? Pe lângă peisajul neobișnuit, selenar, vulcanii cu noroi chiar arată ca niște vulcani. Par a avea crater, “erup”, iar coroziunea solului provocată de scurgerea “lavei” amplifică senzația de real. Este minunat să vezi ceva care ar putea fi extrem de periculos periculos, cu potențial mortal, la o scală atât de mică încât singurul risc ar fi, probabil, o alergie. Ce s-a schimbat de când i-am văzut ultima oară? S-a mai şi construit, vorba ceea. Se circulă puțin mai bine pe anumite porțiuni de drum. Au apărut muulte toalete ecologice. Și niște panouri haioase care oferă detalii și reglementează comportamentul turiștilor în zonă. Dar este mult mai aglomerat. Şi cumva zona aceea are farmec în pustietatea ei. Când mişună printre tine copiii ...
Citește mai mult »