Nimic nou sub soare

Marea ipocrizie națională

De câteva zile problema numărul 1 în România pare a fi alegerea Irinei Rimes ca ambasador al manifestărilor culturale închinate lui Constantin Brâncuși. Unii zic că n-ar fi persoana potrivită. Ca și cum ar fi fost cineva. Oricare dintre idolii tinerei generații, de la Smiley până la Selly ar fi trecut prin același linșaj mediatic în acest context. Alții că i-ar fi fost bun un script de PR atunci când a ieșit în fața presei. Ca și cum discursurile false și sforăitoare fabricate în malaxoarele agențiilor sunt preferatele generației pe care o reprezintă proaspăta ambasadoare. Eu zic că asistăm la un nou episod al dramei: Marea ipocrizie națională. Iar Brâncuși, bietul de el, a fost protagonistul multora, atât în timpul vieții cât și în prezent. Înainte de a ne întreba dacă Irina Rimes merită mult dezbătutul statut, ar trebui să ne întrebăm altceva: – Ce și cât învață copiii noștri despre Brâncuși în anii obligatorii de școală? – Dacă există, cum arată și cât de accesibilă este turistului de rând o Casă Memorială Brâncuși? – Câte muzee din România au, nu neapărat ...
Citește mai mult »

Vă scot din belele, Episodul 100: Ziua Îndrăgostiților

Se apropie năpasta, ziua aceea în care trebuie să păreți că iubiți, că sunteți romantici, că aveți cuvintele la voi și banii în portofel. Da, dragi bărbați, cu voi vorbesc, începe triada nefastă: 14 Februarie, 1 și 8 Martie, coșmarul populației masculine și a mamelor de băieți. Ca să nu rămâneți repetenți nici anul acesta, vă ofer gratis, benevol, voluntar câteva idei. Oricum am observat că nu se înghesuie nimeni la marcat banul, că altminteri aveam acum în picioare niște Balenciaga, nu adidași cu scârț luați de la reduceri. Așadar, notați: 1. Un abonament la SPA sau ceva tratamente corporale. Dacă începe cu fiţe de tipul “da’ ce iubi, sunt grasă?” luaţi cadoul, părăsiţi incinta şi daţi-l primei femei care vă iese în cale. Ori vecinei de la 5 care arată bine, dar n-aţi îndrăznit până acum – se ştie că povestile triste generează emoţii şi emoţiile se transformă în sentimente si sentimentele în relaţii. Sau colegei de birou, cea care vă tot priveşte insistent şi nu îndrăzneşte să spere. Gâsca nu merită şi măcar faceţi o femeie, ...
Citește mai mult »

O vacanță între agonie și extaz

În preajma Revelionului ne-a (*) venit ideea de a pleca rapid într-o vacanță. Așa facem noi, ne gândim și răzgândim până în ultimul moment, majoritatea ieșirilor fiind planificate în scurt, dar temeinic. Project Managerul nostru a găsit din nou un loc minunat, a mers cu mașina în service pentru a o pregăti de drum lung, iar eu am purces la a face bagaje. Destinația: o stațiune de ski din Austria, cu opriri în Viena la dus și la întors. A urmat o buclă în timp de tip râsu’ – plânsu’ care mi-a confirmat temerile: ne plângem de instituțiile statului, dar corporațiile care ne păstoresc banii sau ne vând mașinile sunt cu mult mai dezorganizate și dezinteresate de soarta clienților decât de putem închipui. Ne vând broșuri scumpe în loc de servicii, rezultate ale imaginației lor utopice, dar dacă ai ghinionul să fii tocmai tu acela care zgârie poleiala, te arzi rău de tot. Pe scurt, la 80 de km de Viena mașina noastră, un BMW X5, a refuzat să mai coopereze, afișând o eroare pe panoul de bord. ...
Citește mai mult »

Recapitularea sfârșitului de an

Am scris mult și în acest an. Nu-l pot încheia așadar fără să vă amintesc care au fost cele mai citite texte ale mele. S-au potrivit bine, sunt reprezentative pentru experiențele avute, deci se pun și ca un soi de retrospectivă a lui 2019. Mulțumesc din inimă tuturor celor care au poposit pe blogul meu, mi-au apreciat postările în Social Media și au dat mai departe mostrele mele de viață, înțelepciune sau umor. Nu (mai) aud prea multe complimente, dar fiecare like sau share este pentru mine cel mai grozav pe care l-aș putea primi. Și sunt extrem de recunoscătoare celor care îmi oferă timpul și aprecierea lor. Așadar așezați-vă confortabil cu o cană de ceai/ cafea/ vin fiert și luați aminte la top 3 texte din acest an după numărul de vizualizări: Cel despre primul job al lui Cristi. Nu aveți idee cât de multe s-au schimbat de când l-am scris, 2019 a fost pentru el cât cinci pentru alții prin corporații. Își va aduce aminte o viață de toate câte a văzut acum și de modelele ...
Citește mai mult »

La ceas aniversar

La ceas aniversar, când emoțiile și patriotismul ne îndulcesc dreapta judecată, m-am gândit să vă spun ce ne lipsește nouă, românilor, dincolo de autostrăzi, spitale ca afară sau trenuri de mare viteză. Lucruri pe care nu ni le promite nimeni în campaniile electorale, pentru că par banale și insignifiante: – Să ne fie viața mai simplă. La ghișee de instituții, în trafic, la locul de muncă. La spital, atunci când suferim și așteptăm vești, acasă, când avem de umplut ghiozdanul de caiete pline de teme. Asta ar însemna să punem omul înaintea tuturor procedurilor și regulilor. Să ne dorim real să ajutăm. Dar nimeni nu vrea să ne fie ușor, nici noi nu realizăm câtă nevoie avem de simplitate, iar masochismul ăsta ne termină nervos și ne gonește de acasă. – Să avem încredere unii în alții. Orice societate normală se bazează pe încredere acolo unde nu poți avea certitudini. Noi am pierdut-o, dezamăgiți de numeroasele dăți în care ne-a fost înșelată. Nu avem încredere în profesorii copiilor, în doctorul care ne tratează, în vecini, în furnizorii ...
Citește mai mult »

Viața e frumoasă

Sunt în cea mai anapoda perioadă să spun asta. Aștept Crăciunul ca în copilărie, dar între timp primesc de-ale vieții coborâșuri, și includ aici weekendul tocmai încheiat în care mi s-au resetat toate și care a culminat cu o nouă invitație la colivă. Deja știu că belelele vin în lanț, neinvitate, iar fericirile se nimeresc parcimonios câte una când și când, mai răruț, că-i mai drăguț, și numai după ce ai muncit serios la ele. Dar așa cum e ea, cu veștile ei proaste și timpul care se scurge uneori cu picătura, cu durerile ei și cu panica de a nu mai conteni să-i primești surprizele urâte, viața rămâne frumoasă. Ce poate fi grozav într-o lume în care bolile sau accidentele mutilează? În care oamenii mor, uneori prematur? În care copiii suferă? Nimic care să poată compensa toate acestea. Dar avem speranța. Și e frumoasă. Dorința nebună de a reuși. Sau fluturii din stomac atunci când ne gândim la persoana iubită. Există obrajii grăsuni de copii. Așteptarea. Curcubeul. Marea și soarele. Gustul succesului. Mirosul pădurii și al pământului. Florile ...
Citește mai mult »

Destinație de-o zi: Vulcanii Noroioși

Am profitat de vara asta întârziată și ne-am propus să-i arătăm și lui Cezar peisajul extraterestru din zona Berca – Buzău. A devenit un fel de tradiție de familie, drum inițiatic chiar. Prima oară am mers cu Alex, nepotul nostru de departe. Apoi cu Cristi aka MC. A venit şi rândul mezinului așadar. De unde fascinația pentru noroiul gri? Pe lângă peisajul neobișnuit, selenar, vulcanii cu noroi chiar arată ca niște vulcani. Par a avea crater, “erup”, iar coroziunea solului provocată de scurgerea “lavei” amplifică senzația de real. Este minunat să vezi ceva care ar putea fi extrem de periculos periculos, cu potențial mortal, la o scală atât de mică încât singurul risc ar fi, probabil, o alergie. Ce s-a schimbat de când i-am văzut ultima oară? S-a mai şi construit, vorba ceea. Se circulă puțin mai bine pe anumite porțiuni de drum. Au apărut muulte toalete ecologice. Și niște panouri haioase care oferă detalii și reglementează comportamentul turiștilor în zonă. Dar este mult mai aglomerat. Şi cumva zona aceea are farmec în pustietatea ei. Când mişună printre tine copiii ...
Citește mai mult »

O altă radiografie a succesului – Pete Sampras

Uite un lucru pe care cred că nu-l stie aproape nimeni despre mine: în adolescenţă l-am adorat pe Pete Sampras. Deşi nu pot spune că sunt pasionată de tenis, tipul ăsta m-a făcut să mă uit cu plăcere la multe dintre meciurile lui, iar pe unele chiar să mi le mai amintesc şi azi. Îmi părea foarte raţional şi calculat, dar totodată pasional în jocul lui, o combinaţie atipică şi poate de aceea intrigantă. În plus era frumuşel 🙂 Cu toate acestea, deşi am citit deja cartea autobiografica a lui Agassi, ba chiar şi pe cea a lui Federer, n-am considerat că Sampras ar avea ceva surprinzător de spus. Când zici raţional zici cumva şi plicticos, etichetă cu care tenismenul s-a luptat o buna parte a carierei sale şi în capcana căreia am căzut şi eu. Totuşi zilele acestea m-am încumetat să citesc şi “Pete Sampras – În mintea unui campion”, scrisă împreună cu jurnalistul american Peter Bodo. Am găsit acolo, ca şi în celelalte, poveşti despre succes, modele câştigătoare de parenting, o reţetă proprie a câştigului, ...
Citește mai mult »

Ce trebuie (neapărat) să ştim despre alegerile de duminică

Datorită numărului considerabil de ghiocei prinşi în buchetul vieţii, am votat de multe ori până acum şi, mai ales, am urmărit numeroase campanii electorale care au mers de la naivitate, greţoşenie până la virtuozitate în ale marketingului politic. Cred aşadar că sunt la fel de îndreptăţită ca toţi vectorii de comunicare poziţionaţi pro sau contra unui partid să-mi spun parerea. Care va fi, cel mai probabil, pe placul nimănui. Aşadar, iată ce trebuie neapărat să ştiți despre alegerile de duminică: 1. De luni viaţa noastră va fi exact la fel ca cea de azi. Parlamentul European este un colos birocratic, în care lucrurile se întâmplă într-un ritm propriu, urgenţele României rămânând aşadar probleme interne pe care va trebui să le rezolvăm noi, aici. Singurii câştigaţi vor fi, ca de obicei aleşii, pe care îi aşteaptă o carieră lină şi profitabilă şi partidele, care capătă astfel reperele campaniilor viitoare. Pentru noi va fi la fel şi oricine vă zice altceva, o face dintr-un pur interes politic sau personal. 2. Avem dreptul de a alege pe cine dorim! Serios, PSD, PNL, Alianţa USR – Plus sau, poate, ...
Citește mai mult »

Întrebări de meteosensibilă

Vara trecută mi-am luat o pereche de ghete din magazinul meu preferat de pe litoralul altora. Am crezut că sunt de moft, dar s-au dovedit nesperat de călduroase și chiar waterproof. Le-am încălțat prima oară la început de septembrie. E jumătatea lui mai și încă le port cu sârg. Oare am șanse să renunț la ele pâna la viitorul septembrie? Centrala termică merge cu spor cam tot din ziua în care am pus ghetele noi în picioare. Oare apucăm să vedem anul ăsta factura la gaze cu sume care nu necesită Aspacardin la deschidere? Prin martie, păcălită de o nesperată și scurtă încălzire a vremii, mi-am comandat sandale noi. Din acelea cu elastice ca în anii ‘90. Oare apuc să le port până se demodează iar? Din cauza ploilor, curtea noastră arată pe alocuri ca o junglă amazoniană, mă aștept să apară oricând niște anaconda printre ierburile înalte cât mine și mai dese decât meșele lui JLo. Oare are sens să intram cu maceta în ea sau e mai înțelept să lăsăm lucrurile așa cum le aranjează natura? Tot ...
Citește mai mult »