Nimic nou sub soare

Întrebări de baraj

Prima întrebare mi-a fost adresată de cel mic, pe când ne jucam cu maşinuţele: “-Ce eşti tu, mama?” Chiar aşa, ce naiba sunt? Femeie rareori, bucătaresă mai des, uneori şi menajeră. Ce mai sunt în afară de “mama”? Grea dilemă… A doua mi-a fost pusă de o doamnă onorabilă, într-un demers politicos, dar teribil de încuietor pentru mine: “-Cu ce vă mai lăudaţi?” Cu ce mă laud?!? Am scotocit mult în cotloanele memoriei şi din m-am speriat: în ultima vreme nu prea găsesc motive de fală. Am de lucru aşadar, pentru că trebuie să aflu ce sunt şi cu ce mă laud.
Citește mai mult »

Mediocritatea omului politic

Am urmarit spectacolul facerii noului guvern. Prima listă propusă mi-a ajuns la urechi în maşină şi am fost frapată de abundenţa calităţilor candidaţilor şi lipsa de vulnerabilităţi. Cei care au lucrat într-un departament de recrutare ştiu că acesta este fie un semn că îţi scapă ceva, fie că sunt prea multe puncte slabe şi nu are sens sa le mai expui. Pare că viitorul prim-ministru le-a bifat pe ambele. Până la urmă de unde alţii mai buni? Tehnocraţi sau nu, respectivii vor face în primul rând politică odată ce devin capi de ministere. Iar omul care face politică nu poate fi decât mediocru. Dacă ar excela într-un domeniu, nu şi-ar periclita capitalul de imagine şi poziţia câştigată ca să intre într-o binecunoscută albie a mamiferelor cu rât. Pentru că, în primul rând, omul politic este intens înjurat, indiferent de meritele lui. Dacă este creştin, îl înjură ateii, dacă este stelist, îl înjură dinamoviştii, dacă are amantă, îl înjură familiştii, dacă este familist îl înjură libertinii. Din start, dincolo de orice intenţie profesională, a fi om politic vine la pachet cu un cor perpetuu de înjurături. Apoi, a fi om politic înseamnă ...
Citește mai mult »

În mod surprinzător, Bucureşti nu este Londra

Ştiu că devine deja enervantă redundanţa ştirii: Robbie Williams a fost la Bucureşti şi a adus cu el SECETA. Imposibilitatea spectatorilor de a-si procura de-ale hidratării a generat situaţii enervante până la pericol, dar la fel de insuportabilă este şi avalanşa de idioţenii care se debitează acum online. Se discută atât de mult şi de prost, încât mi-am adus aminte că am un credit in franci elvetieni… Şi pentru că am fost acolo, am dreptul să scriu un top 3 idioţeniilor naivităţilor: Naivitatea nr. 1: Ca să nu ne ofilim acolo, trebuia sa bem apă înainte de concert. Înţeleg astfel că sunt persoane care beau apă multă dimineaţa şi au toată ziua asigurată. Că aşa este omul, văr cu maimuţa şi frate cu cămila. Naivitatea este atât de naivă, încât nu merită alte detalii. Naivitatea nr. 2: Mamă, ce concerte fac ăia pe afară şi noi suntem varză! Ultima oară când am verificat, în România media manifestărilor de anvergură era de un concert mare pe an. La Londra, Roma, Paris şi alte capitale europene, media este de 5-6 ori mai mare. În plus, la ei sunt frecvent peste 100.000 de spectatori, iar noi ...
Citește mai mult »