Nimic nou sub soare

Vacanţa în doi vs. cea în 3+

Facebook mi-a amintit zilele trecute de vacanţa din vara lui 2015, la finalul căreia concluzionam: “Când copiii din dotare au mai puțin de 6 ani, vacanțele părinților sunt tabere de supraviețuire cu sport extrem, stres maxim și testarea tuturor abilităților care țin de medicină.” Deşi cea de anul acesta a fost mai blânda cu nervii noştri, m-am gândit să fac o analiză comparativă în şapte puncte, extrem de riguroasă şi pe alocuri chiar serioasă a ieşirilor în doi versus cele în trei, patru sau cum le e norocul părinţilor: Bagajele. În doi se aruncă nişte haine respectând criteriile ceva subţire, ceva gros, ceva lejer, ceva elegant. Când ai copii însă, apar numeroase alte categorii, criterii si subcriterii. Se iau haine, jucării, medicamente, cosmetice (şamponul de la hotel ustură ochii, iar gelul de duş ustură şi el ceva), accesorii, chestii alimentare, dezinfectanţi şi detergenţi. Mersul la mare de exemplu, complică serios categoria jucării. Iar hainele, indiferent de destinaţia aleasă, vor fi categorisite în foarte subţiri, subţiri, groase şi foarte groase cu subcategoriile: de dormit, de purtat, de rezervă. Există şi extra-opţiunile impermeabile, cu filtru UVA+UVB, ...
Citește mai mult »

Antistres

Ştim deja că boala secolului este stresul, incapacitatea de a ne adapta, de a reacţiona echilibrat la provocările zilnice. Există numeroase reţete menite să ne ajute la scăderea tensiunii şi a reacţiilor alarmiste, dar cred că fiecare dintre noi trebuie să-şi gasească propria cale de a se relaxa. Iată ritualul meu antistres: În perioadele dificile, dedic mai mult timp felului în care arăt. Este un soi de a avea grijă de mine care mă păcăleşte că îmi va fi bine. Nu doar că mă dichisesc mai mult, dar îmi şi aleg hainele mai temeinic, încerc să le potrivesc mai bine şi chiar fac alegeri vestimentare care mă scot din zona de confort. Merg mult pe jos. Mersul mă ajută mult să-mi pun gândurile în ordine, să mă relaxez. Presupun că orice formă de activitate fizică ajută, pe unii mersul la sala de forţă, pe alţii alergatul, la mine e pas cu pas, afară, între oameni, maşini, clădiri şi pomi, cu zgomotul străzii sau al naturii. Sparg seminţe. Nu în public, că nu se face, dar garantez că pe măsură ce ...
Citește mai mult »

România exceselor

Din câte înțeleg, noi românii suntem în top la capitolul boli cardiovasculare. Ne plac micii, ne place slana, dar parcă n-aș da vina doar pe ele. Dacă ar fi după mine, în locul blamării excesului de carne, zahăr și grăsimi pe la TV, eu aș propune altele, la fel de periculoase, dar pentru care nu există pilule: Excesul de miștocăreală. E haios, râdem, ne simțim mai bine în pielea noastră când găsim slăbiciunile altora. Dar gluma e bună până la un punct – acela în care devine un sistem de a dărâma ce este încă în picioare. Pentru a înțelege, se ia următorul exemplu. Cum ar fi ca înaintea unei zile importante din viața noastră (nuntă, examen, proiect important) am pune prietenii să glumească cât pot de mult și de creativ pe seama noastră și a ceea ce urmează să se întâmple. Motivant, nu? Excesul de critică. Românul s-a născut critic: de artă, de sport, de afacerile altora, de caractere. Și cu cât știe mai puțin despre un domeniu, cu atât are păreri mai pertinente. Critica e bună, ...
Citește mai mult »

Scurt tratat despre bătrâneţe

Nu am să intru în detalii ce ţin de psihologia vârstelor trecute de tinereţe. Am să vă spun ce am observat eu, analizând temeinic si îndelung un eşantion reprezentativ de multe rubedenii/ vecini/ cunoscuţi pe care l-am urmărit înaintând în vârstă. Şi am conchis aşa: pe măsură ce îmbătrânim, ni se accentuează defectele. Pur şi simplu imperfecţiunile ni se dilată, devin mai evidente, mai enervante, exacerbate, caricaturale chiar. De exemplu, un nas mare, va deveni si mai voluminos cu trecerea generoasă a timpului. Faţa se stafideşte, iar catargul va ieşi mai semeţ şi mândru la înaintare. Oamenii păroşi devin şi mai părosi. Oamenii scunzi – şi mai scunzi, cei burtoşi – şi mai burtoşi. La fel stă treaba şi cu firea fiecăruia. Omul zgârcit, va deveni si mai avar. Cei guralivi şi mai gureşi. Cei cu probleme de igienă şi mai greu de urnit spre săpun. Oamenii ursuzi – şi mai ursuzi, cei gomoşi – şi mai gomoşi, cei violenţi – şi mai violenţi. Vestea bună este că şi calităţile se dilată asemenea: oamenii buni, devin şi mai buni, cei calmi şi mai calmi, cei generoşi devin chiar ...
Citește mai mult »

O radiografie socială – parcul

Să tot fie un deceniu de când împingeam o altă tricicletă cu băț pe aleile parcului Moghioroș, așa că nu pot să nu mă minunez de schimbări. Iată cum arată acum parcul (și nu mă refer la noul look căpătat cu bani europeni și cu idei românești): Vârsta mamelor a crescut simțitor (uitați-vă la mine…). Dacă sunteți din generația 40+ și nu aveți încă un copil sau vă mai doriți unul, nu vă complexați! Veți avea cu cine socializa pe terenul de joacă. Tot mai multi bunici (mă refer la genul masculin) se implică acum activ în creșterea nepoților. Tata era un soi de rara avis când ieșea la joacă împreună cu Marele Copil. Acum bunicii îmi par chiar mai numeroși ca bunicile, mai mult, am văzut astăzi unul care împingea cu hărnicie la un landou cu gemeni nou-născuți. M-am abținut cu greu să-i stâng mâna și să-l felicit! Apar tot mai mulți tați care, cel mai probabil, merg în parc ocazional cu puștii lor și asta doar pentru că o instanță de judecată le-a setat ceva zile de ...
Citește mai mult »

“Când faci şi tu un copil?”

Dacă aş fi primit un leu de fiecare dată când mi s-a pus întrebarea asta, m-aş fi îmbogăţit teribil. Bani cinstiţi şi meritaţi. În intervalul 22 – 27 de ani făceam sigur primul milion. Înaintea primei reuşite, jur că ajunsesem să visez clovni râzând isteric şi chestionându-mă despre intenţiile mele legate de fertilitate. Apoi, cu “dar al doilea când”, care ar trebui taxat dublu, sigur ajungeam în topul Forbes. Încă sunt unii cu intenţia de a întreba despre “o fetiţă”, dar cred că de la visele alea m-am ales cu o privire criminală, ce reuşeşte să pună curioşii pe fugă. M-am intrebat întotdeauna care-i treaba altora cu făcătoarea mea de copii şi abia acum, când sunt oarecum detaşată de poveste am găsit un răspuns. Nu e de la mine, e de la ei, în caz că nu v-aţi prins cum funcţioneaza logica mea de ceva vreme. Există aşadar trei categorii de oameni pe care îi incearcă marea curiozitate legată de urmaşi: Părinţii. Dar nu orice fel de părinţi, ci fix cei pe care îi doare ulterior undeva de cum îi creşti după ce i-ai livrat. Bunicii implicaţi ştiu ...
Citește mai mult »

Întrebări de baraj

Prima întrebare mi-a fost adresată de cel mic, pe când ne jucam cu maşinuţele: “-Ce eşti tu, mama?” Chiar aşa, ce naiba sunt? Femeie rareori, bucătaresă mai des, uneori şi menajeră. Ce mai sunt în afară de “mama”? Grea dilemă… A doua mi-a fost pusă de o doamnă onorabilă, într-un demers politicos, dar teribil de încuietor pentru mine: “-Cu ce vă mai lăudaţi?” Cu ce mă laud?!? Am scotocit mult în cotloanele memoriei şi din m-am speriat: în ultima vreme nu prea găsesc motive de fală. Am de lucru aşadar, pentru că trebuie să aflu ce sunt şi cu ce mă laud.
Citește mai mult »

Mediocritatea omului politic

Am urmarit spectacolul facerii noului guvern. Prima listă propusă mi-a ajuns la urechi în maşină şi am fost frapată de abundenţa calităţilor candidaţilor şi lipsa de vulnerabilităţi. Cei care au lucrat într-un departament de recrutare ştiu că acesta este fie un semn că îţi scapă ceva, fie că sunt prea multe puncte slabe şi nu are sens sa le mai expui. Pare că viitorul prim-ministru le-a bifat pe ambele. Până la urmă de unde alţii mai buni? Tehnocraţi sau nu, respectivii vor face în primul rând politică odată ce devin capi de ministere. Iar omul care face politică nu poate fi decât mediocru. Dacă ar excela într-un domeniu, nu şi-ar periclita capitalul de imagine şi poziţia câştigată ca să intre într-o binecunoscută albie a mamiferelor cu rât. Pentru că, în primul rând, omul politic este intens înjurat, indiferent de meritele lui. Dacă este creştin, îl înjură ateii, dacă este stelist, îl înjură dinamoviştii, dacă are amantă, îl înjură familiştii, dacă este familist îl înjură libertinii. Din start, dincolo de orice intenţie profesională, a fi om politic vine la pachet cu un cor perpetuu de înjurături. Apoi, a fi om politic înseamnă ...
Citește mai mult »

În mod surprinzător, Bucureşti nu este Londra

Ştiu că devine deja enervantă redundanţa ştirii: Robbie Williams a fost la Bucureşti şi a adus cu el SECETA. Imposibilitatea spectatorilor de a-si procura de-ale hidratării a generat situaţii enervante până la pericol, dar la fel de insuportabilă este şi avalanşa de idioţenii care se debitează acum online. Se discută atât de mult şi de prost, încât mi-am adus aminte că am un credit in franci elvetieni… Şi pentru că am fost acolo, am dreptul să scriu un top 3 idioţeniilor naivităţilor: Naivitatea nr. 1: Ca să nu ne ofilim acolo, trebuia sa bem apă înainte de concert. Înţeleg astfel că sunt persoane care beau apă multă dimineaţa şi au toată ziua asigurată. Că aşa este omul, văr cu maimuţa şi frate cu cămila. Naivitatea este atât de naivă, încât nu merită alte detalii. Naivitatea nr. 2: Mamă, ce concerte fac ăia pe afară şi noi suntem varză! Ultima oară când am verificat, în România media manifestărilor de anvergură era de un concert mare pe an. La Londra, Roma, Paris şi alte capitale europene, media este de 5-6 ori mai mare. În plus, la ei sunt frecvent peste 100.000 de spectatori, iar noi ...
Citește mai mult »