Nimic nou sub soare

Salvați pârșii!

Încă nu mă prind dacă Social Media ne ajută cumva sau este un instrument 100% util involuției noastre ca specie. Probabil când am să o fac, îmi voi șterge profilele de acolo definitiv. Așadar prezentul cod portocaliu venit după cele 19 grade cu plus din trecutul weekend a prins pe picior greșit vegetația de primăvară și fauna aferentă. Includ aici berzele, care au apucat să se întoarcă din țările calde și au dat de viscol. În ciuda sfaturilor date prompt de specialiști încă dinainte de reinstalarea iernii, pe Facebook s-au viralizat imagini cu ruși și bulgari care salvează berze. Păi ce, românii sunt mai fraieri?!? Deloc, așa că au purces la apeluri disperate de a salva păsările cu pricina, chiar dacă ele par a gestiona bine situația până acum. Nu stau să număr de câte ori mi-au apărut în feed imagini cu berze autohtone în pericol doar pentru că stau țanțoșe în zăpadă. Nici câte anunțuri panicarde au apărut pe grupul de discuții al comunei. Toată lumea vrea să salveze berzele Domneștiului și ale României! Aparent confrații noștri uită ...
Citește mai mult »

Incompetenţa are moarte sigură

Am văzut de prea multe ori să nu pot generaliza: oriunde ar fi, la stat sau la privat, afară sau în ţară, în firme mari sau mici, incompetenţa este într-un final devoalată. Este arătată cu degetul, îndepărtată şi păstrată în istorie ca atare: o anomalie, o eroare de selecţie, o problemă lungă şi dureroasă. Am văzut comploturi și ştiu cum arată: uneori oameni nevinovați pică victime fără apărare. Dar mai ştiu că profesioniştii, oricât de ciufuliţi ies din astfel de lupte, se ridică şi merg mai departe. Îi vedem apoi crescând în carieră, plecând în organizaţii mai puternice sau având propriile lor afaceri de succes. Incompetenţii însă sfârşesc adesea zbătându-se în poziţii inferioare, adică acolo unde le este locul. În politică este la fel: indiferent cât de bine le-a mers cât au fost în funcţie, greşelile făcute din reavoinţă şi incompetenţă au costat. De aceea nu avem o clasă politică matură: pentru că cei noi copiază reţetele de eşec ale înaintaşilor intraţi deja în istorie ca imorali, incompetenţi, incompatibili profesional cu funcţiile lor. Problema este că toată această incompetenţă costă ...
Citește mai mult »

Despre dragoste și alte năbădăi

În adolescența mea exista o inflație a cântecelor de dragoste. Toți artiștii sufereau de diverse neîmpliniri amoroase, iar noi, convinși că așa stă treaba, le țineam isonul. Tot atunci Anna Karenina mi-a demonstrat că bărbații sunt porci, demonstrație care nu mai stă astăzi în picioare, prizându-mă ulterior că și ea a fost un fel de găină. Și porcii trebuie să stea cu purcelele, iar găina cu al său cocoș, pentru că așa zice legea firii. Astăzi pe LinkedIn (observați saltul uriaș în timp și spațiu!) un domn declară ferm, comentând la o poză cu inimioare, că dragostea nu există, fiind un concept inventat de om pentru a-și îmbrăca frumos instinctul animalic de perpetuare a speciei. Ce e iubirea? Unicorn alb sau sentiment 100% real? Dincolo de inimioare roz, fluturi în stomac sau programarea biologică de a ne înmulți, iubirea este, în primul rând, o nevoie primordială. Copiii crescuți în orfelinatele groazei din vremuri apuse, lipsiți fiind de afecțiunea umană, se alienau. Căpătau retard în dezvoltarea fizică și psihică, erau incapabili să socializeze, își provocau singuri răni. Aceiași copii ...
Citește mai mult »

Populism cu materialul clientului

Cea mai recentă acţiune forfecată de presă a actualei puteri este înfiinţarea de către Primăria capitalei noastre dragi a unui consorţiu/ holding/ mamut de firme care să gestioneze domeniile cheie: IT, sport, transport, pază şi securitate, salubrizare, etc. Care, ca orice agent economic, are nevoie de capital uman. Iar Primaria nu doar că vrea să angajeze în masă, dar o va face cu salarii competitive, și asta, zic specialiştii, ar putea da peste cap piaţa muncii. În plus, politica de angajare deloc transparentă, ar avantaja pe cei care au afinităti politice sau de sânge cu partidul aflat la conducere. Nu ştiu cât de bună sau proastă este ideea, ştiu doar că implementarea va fi oricum mediocră. Statul român are o deficiență în a face lucruri sclipitoare, este veşnic înapoia vremurilor şi logicii, are o inerţie păguboasă şi o birocraţie criminală, adică toate componentele din rețeta eșecului. Şi sunt de acord că este un demers populist, de imagine, înainte de a fi unul de eficientizare al unor procese de lucru sau fluxuri de bani. Dar dincolo de asta, ceea ce nu înțelege ...
Citește mai mult »

România văzută de departe

Cât am fost departe de țară (m-am plimbat un pic vara asta) mi s-a părut nedrept că suntem mereu la coada clasamentelor europene. În definitiv nici alții nu-s mai breji, bifează și ei la nivel individual nesimțirea, tânțenia sau stupiditatea. Am văzut deșeuri aruncate pe plajă, copii spălați de nisip în piscină, dușul fiind la 1m de ea, șezlonguri învârtite după soare până în coasta vecinului. Și am stat la hoteluri pricopsite. Cozi pe autostradă, țânțari, hoarde de oameni mergând haotic pe stradă. Vuittoane false vândute agresiv și doamne asiatice care făceau “masaghi” cu un ulei care arăta mai mult decât îndoielnic. Și, culmea, se găseau clienți. Nu sunt nici alții mai breji. Corupția sistemică și nesimțirea individuală se regăsesc probabil în orice colț de lume. Totuși când te întorci în țară de pe meleaguri în care apa caldă curge la robinet și în vârf de munte, îți dai seama unde este hiba. Acel “las-o că merge așa” se traduce în patru indicatori mari și măsurabili: 1. Lipsa de respect pentru reguli. Dacă există un semn mare, care interzice ceva, orice, ...
Citește mai mult »

Oportunitatea ascunsă în criză

Săptămânile trecute un vechi coleg de revistă (*) m-a tras de urechi că n-am mai participat de mult la uzualele conferințe formale de afaceri. Este adevărat, în ultima vreme lucrurile mi s-au părut neinteresante, iar mie mi se pare aiurea să mă duc la evenimente care au totuși alte scopuri, doar ca să cunosc oameni. În plus, atunci când discuțiile sunt plictisitoare, parcă nici networking-ul nu-i chiar spumos, ca să nu mai zic că n-ai loc pe acolo de atâția consultanți, unul mai plin de know-how ca altul. Nu-i de mirare că în ultima vreme cele mai interesante lucruri din zona de HR au fost niște neașteptate confirmări venite din cu totul alte industrii și domenii de expertiză. Dar mi s-a arătat un eveniment interesant și având deja critica interiorizată, am confirmat rapid prezența. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare care a oferit finanțare într-unul dintre cele mai provocatoare proiecte de consultanță în care am fost implicată până acum, și-a lansat astfel noul program de investiții împreună cu noi parteneri de finanțare. Un moment bun să ...
Citește mai mult »

Atenție, urmează un text trist!

Sâmbătă a fost zi de parastas. Nu sunt un mare fan al evenimentelor în cauză pentru că din păcate am organizat prea multe și prea devreme. Fiind prea nepregătită și prea nevindecată. De câteva pomeni încoace mă încearcă un gând care mi le face și mai urâte: religia noastră este de fapt una discriminatorie. Practic dacă ai fost toată viața sărac și amărât, locul cu verdeață va fi și el mai veștejit pentru că nu-ți face nimeni colivă, colaci, sarmale. Și nu dă nimeni paturi, vase, lenjerii și haine pe lumea asta ca să le si tu pe cealaltă. Deci binele veșnic se bazează tot pe statut social, cotizații, urmași duși la biserică și abur de mâncare. Adică exact ce n-ai avut nici în viața de aici. Grozav gând, liniștitor… Recunosc că pentru cei vii respectivele evenimente sunt benefice. Au rol economic (se cumpără chestii), social (lumea vine și ajută, discută) și psihologic (detaliile organizatorice mută focusul din zona tragediei în detalii superficiale, ceea ce poate fi benefic pentru cei încercați). Totuși, în ciuda beneficiilor evidente, viața de ...
Citește mai mult »

Cât timp am zăcut

Zilele astea m-a încercat o viroză urâtă, fiind al doilea an consecutiv în care sunt scoasă din circuit de niște din ăștia mici. Continui să cred așadar că dacă vrei să pornești un război biologic este suficient să pui victimele să lingă niște creioane colorate din grădinițe. Am urmărit deci știrile și Social Media, ce să fac altceva împăiată fiind? Mai ales două subiecte de mare interes: Primul este cazul băiatului din Cluj scos de la ore pentru că avea părul prea lung. Moțul Pittiș s-a răsucit în mormânt de indignare, dar oamenii invocă regulamentul școlar. Nu mi-e clar cum descrie acela conceptul de păr lung și mai ales consecințele acțiunii de a-l purta așa, cert este că multor români de-ai noștri li s-a părut justificată reacția conducerii școlii. Bravo lor, Ceaușescu exultă de acolo din cazanul cu smoală! Egalitatea de șanse în educație, demnitatea umană sunt doar niște tâmpenii. Trăiască litera și spiritul regulamentului! Al doilea este amploarea fenomenului #metoo. Pentru cei care nu știu, apariția acestui hashtag este legată de unul dintre scandalurile recente de hărțuire ...
Citește mai mult »

Binele învinge. Sau nu chiar

Zilele trecute am postat pe LinkedIn un text în care explicam de ce lipsesc salariile din anunțurile de angajare. Nu reiau tema, oricum nu contează pentru că oricine știe mai bine ca mine și are o opinie pe tema asta. Că oamenii întreabă, poate mai agresiv ca de obicei, că emit opinii greșite și apoi le schimbă când înțeleg, mi se pare natural. Șocul meu a fost totuși altul: inepțiile, aberațiile evidente câștigă rapid susținători. Like-uri, comentarii admirative, aplauze virtuale cu toptanul și în toată avalanșa lor argumentele normale își pierd vizibilitatea și, automat, validitatea. Practic am trăit pe pielea mea cum un mesaj devine rapid viral, dar în ciuda corectitudinii lui, cele care rămân în memoria colectivă riscă să fie argumentele invalide contra sa. Este deja celebru cazul vaccinării care a fost legată de autism printr-o eroare de percepție pe care nimeni nu o mai schimbă acum în mintea unora. Aveam așadar șanse să bag în capul tuturor că deși Codul Muncii spune că salariul este confidențial, acest lucru este neadevărat, fals și neavenit, pentru că așa ...
Citește mai mult »

Ce ne lipsește?

Dacă vrei să creezi o isterie online, spune-i românului (*) că lucrează prost. Vei fi linșat, omorât cu pietre, nu înainte de a fi dat prin catran, fulgi, praf și, la final, aruncat într-o fosă mai puțin septică. Am fost acolo, am trecut prin asta, deci nu aveți contraargumente în acest caz, credeți-mă! Cu toate astea, să ne ferească soarta de instalatori! Majoritatea băilor din România sunt cimitir de neuroni și idei. Dacă aveți nevoie de zugrav, treceți mai întâi pe la psihiatru pentru tratament. Mașina autohtonă mergea până la globalizare cu ciorapi de damă pe post de curea de transmisie și cu indicatorul de viteze având un sistem propriu de măsurare aproximativă. Ciocolata noastră însemna ceva între ceară și plastilină, mare păcat că au venit străinii să ne-o strice! Oricât am juca stupida carte a mândriei naționale, dacă stăm strâmb și judecăm drept, puține lucruri de excepție Made in Romania au ieșit pe poarta fabricii. Iar acestea din urmă se datorează exclusiv unor oameni, extrem de puțini și ei, nicidecum unui uragan de geniu și profesionalism care ...
Citește mai mult »