Nimic nou sub soare

Prinţesele şi coliviile lor

Întreaga planetă a fost cuprinsă zilele trecute de isteria nunţii regale engleze. Prinţul cu numărul 2 şi aleasa inimii sale, o cunoscută vedetă de cinema, au fost omniprezenţi, chiar obsedant de expuşi în media clasică şi online. Hainele, reacţiile, paşii, rudele, grimasele, ridul din frunte dispărut al miresei, buchetul, maşina, nasturii, barba, totul a fost analizat temeinic, de parcă întreaga fericire a omenirii ar fi depins de succesul unei cununii religioase. Dar uite aşa Marea Britanie a uitat pentru câteva zile de iminentul şi criticul Brexit. SUA, de eşecul răsunător numit Trump. Iar România a făcut multiple exerciţii de imagine (*) şi s-a visat nobilă, curată, elegantă, lipsită de zorzoane obositoare şi de gafele aferente. Când eşti în reverie, nu-ţi mai vine să înjuri guverne şi politici, plus că mai durează ceva până te încarci la loc. Iată că dincolo de rolul lor social, poveştile cu prinţi şi prinţese ne captivează încă. Mai mult, în zilele noastre sunt reale, ba chiar oricine le poate trăi, nu mai este obligatorie lingurinţa de argint la naştere. Mireasa regală, venită din ţara tuturor posibilităţilor, a devenit astfel un simbol al accesului nelimitat al omenirii la oportunităţi inimaginabile. Dar înainte ...
Citește mai mult »

Părințeală în vremea părerologilor- Episodul 1352

Noul refren agasant în parenting pare a fi vindecarea părinților întru binele copiilor. Este dovedit (pseudo)științific că suntem defecți tocmai pentru că părinții noștri, oameni ocupați și defecți la rândul lor, ne-au făcut așa. Și practic orice problemă a copilului ține, de fapt, de ale noastre. E agitat? Trist? Cu dificultăți de adaptare? Este vina ta, părinte, că nu-ți repari defecțiunile! Aparent specialiștii care promovează astfel de idei uită (voit sper) un lucru esențial: dacă am fi toți perfecți, copii și părinți, s-ar cheama că suntem în Rai. Dificultățile, defectele, trăirile negative, eșecul, fac parte din devenirea noastră în egală măsură, sau chiar mai mult, decât partea luminoasă, fericită, împlinită. Viața este un drum lung și sinuos, cu multe neprevăzute și surprize de tot felul. Inconfortabile cu duiumul. Iar când avem copii nu devenim superoameni. Nu căpătăm puteri speciale și mantii care ne apără de belele. Devenim doar părinți, având aceleași bune și rele din dotarea anterioară. Nu putem așadar să fim perfecți, fără greșeli și ocolișuri neprevăzute. Și nu este normal să încercăm a părea astfel în fața copiilor ...
Citește mai mult »

Mindfulness cu alarmă de incendiu

Zilele astea ni le-am petrecut la Gura Portiței (Jurilovca), un loc tare frumos care mi-a schimbat cumva percepția despre atractivitatea turistică a României (*). Merită să mergeți, căutați totuși perioade cu încărcătură mică, pentru că Raiul acela fierbând de oameni nu poate decât să devină un veritabil iad. Dincolo de splendoarea naturii, experiența turistică este 100% autohtonă. Avem stilul nostru de a face afaceri cu ospitalitatea, transformând-o oarecum în ostilitate în ciuda eforturilor vizibile de a fi amabili. Nu ne iese nici măcar partea banală cu mobilatul unei camere: am căutat un cuier până m-am lăsat păgubașă, pentru a-l găsi apoi deasupra patului, un dulap generos care m-a umplut de speranța unei logistici ca la carte a maldărului de bagaje abia de avea două rafturi și acelea la o înălțime inaccesibilă mie, iar alarma de incendiu a fost strategic plasată după ușa de la intrare, inevitabilul întâmplându-se într-o noapte la întoarcerea în cameră: a fost pocnită, pornită și a urlat în voie până ce domnul însărcinat cu administrativele i-a dat de cap. Nici el nefiind chiar ușor ...
Citește mai mult »

Narcise și atât

Pe o bucată de pământ din curte stă, din vara trecută, o mochetă de plastic care găzduiește, în lunile caniculare, o piscină mică. În lipsa minusculului bazin, Dor, marele câine al curții, trage enervant de covorul numai bun de ros. Iar sub el păreau a se iți niște frunze gălbejite și rupte de lupta cu plasticul verde. Zilele trecute cineva a strans toată mocheta și a așezat-o frumos pe un gard. Sub ea stăteau chinuite și frumos aliniate niște narcise de care uitasem toți. Florile au îmbobocit, iar frunzele au înverzit, chiar dacă au crescut așa, retezate și gălbejite la vârf. Vor înflori curând. Știu că a fost tata. Mi-l închipui descoperind plantele atavice și încercând resuscitarea. Am în spatele casei un fragment de tuia salvat dintr-un ghiveci, pe care îl udă încă cu sfințenie, deși nu pare a avea mari șanse de reabilitare. Mi-am amintit cum prin noiembrie mi-a adus supărat cele trei ghivece din camera lui. Le uda atât de des încât erau aproape putrezite, le mergea la fel rău precum miroseau și nu știa ce să ...
Citește mai mult »

O poveste cu un șoarece

Să fie cam o lună de când în magazia care-l găzduiește iarna pe Tocăniță, zis Trifoi, zis Iepurilă, zis Bag P€&@ în El de Iepure (*) se auzeau zgomote ciudate. Ba chiar am găsit punga de mâncare a sus numitului roasă la un colț. Mi-a fost clar că am mai căpătat niște nedorite animale de companie, dar eram totuși în faza de negare: atât timp cât nu le vedeam, practic nu existau. Până într-o seară când, ridicând capacul garsonierei lui Trifoi, am văzut că avea un vizitator: un șoricel mititel, care m-a speriat de moarte în ciuda faptului că nu arăta deloc amenințător. Am țipat de au ieșit ai mei îngrijorați (sau plini de speranță) pe la ferestre și timp de două zile am vizitat iepurele doar în compania soțului. Sătulă de mișteauxuri, în a treia am luat cu mine câinii. Care furau din magazie chestii și le mutau în curte prin puncte diametral opuse, așa că am renunțat și la protecția lor. În vederea preîntâmpinării unei noi întâlniri față în față cu infama creatură, mi-am făcut așadar ...
Citește mai mult »

Salvați pârșii!

Încă nu mă prind dacă Social Media ne ajută cumva sau este un instrument 100% util involuției noastre ca specie. Probabil când am să o fac, îmi voi șterge profilele de acolo definitiv. Așadar prezentul cod portocaliu venit după cele 19 grade cu plus din trecutul weekend a prins pe picior greșit vegetația de primăvară și fauna aferentă. Includ aici berzele, care au apucat să se întoarcă din țările calde și au dat de viscol. În ciuda sfaturilor date prompt de specialiști încă dinainte de reinstalarea iernii, pe Facebook s-au viralizat imagini cu ruși și bulgari care salvează berze. Păi ce, românii sunt mai fraieri?!? Deloc, așa că au purces la apeluri disperate de a salva păsările cu pricina, chiar dacă ele par a gestiona bine situația până acum. Nu stau să număr de câte ori mi-au apărut în feed imagini cu berze autohtone în pericol doar pentru că stau țanțoșe în zăpadă. Nici câte anunțuri panicarde au apărut pe grupul de discuții al comunei. Toată lumea vrea să salveze berzele Domneștiului și ale României! Aparent confrații noștri uită ...
Citește mai mult »

Incompetenţa are moarte sigură

Am văzut de prea multe ori să nu pot generaliza: oriunde ar fi, la stat sau la privat, afară sau în ţară, în firme mari sau mici, incompetenţa este într-un final devoalată. Este arătată cu degetul, îndepărtată şi păstrată în istorie ca atare: o anomalie, o eroare de selecţie, o problemă lungă şi dureroasă. Am văzut comploturi și ştiu cum arată: uneori oameni nevinovați pică victime fără apărare. Dar mai ştiu că profesioniştii, oricât de ciufuliţi ies din astfel de lupte, se ridică şi merg mai departe. Îi vedem apoi crescând în carieră, plecând în organizaţii mai puternice sau având propriile lor afaceri de succes. Incompetenţii însă sfârşesc adesea zbătându-se în poziţii inferioare, adică acolo unde le este locul. În politică este la fel: indiferent cât de bine le-a mers cât au fost în funcţie, greşelile făcute din reavoinţă şi incompetenţă au costat. De aceea nu avem o clasă politică matură: pentru că cei noi copiază reţetele de eşec ale înaintaşilor intraţi deja în istorie ca imorali, incompetenţi, incompatibili profesional cu funcţiile lor. Problema este că toată această incompetenţă costă ...
Citește mai mult »

Despre dragoste și alte năbădăi

În adolescența mea exista o inflație a cântecelor de dragoste. Toți artiștii sufereau de diverse neîmpliniri amoroase, iar noi, convinși că așa stă treaba, le țineam isonul. Tot atunci Anna Karenina mi-a demonstrat că bărbații sunt porci, demonstrație care nu mai stă astăzi în picioare, prizându-mă ulterior că și ea a fost un fel de găină. Și porcii trebuie să stea cu purcelele, iar găina cu al său cocoș, pentru că așa zice legea firii. Astăzi pe LinkedIn (observați saltul uriaș în timp și spațiu!) un domn declară ferm, comentând la o poză cu inimioare, că dragostea nu există, fiind un concept inventat de om pentru a-și îmbrăca frumos instinctul animalic de perpetuare a speciei. Ce e iubirea? Unicorn alb sau sentiment 100% real? Dincolo de inimioare roz, fluturi în stomac sau programarea biologică de a ne înmulți, iubirea este, în primul rând, o nevoie primordială. Copiii crescuți în orfelinatele groazei din vremuri apuse, lipsiți fiind de afecțiunea umană, se alienau. Căpătau retard în dezvoltarea fizică și psihică, erau incapabili să socializeze, își provocau singuri răni. Aceiași copii ...
Citește mai mult »

Populism cu materialul clientului

Cea mai recentă acţiune forfecată de presă a actualei puteri este înfiinţarea de către Primăria capitalei noastre dragi a unui consorţiu/ holding/ mamut de firme care să gestioneze domeniile cheie: IT, sport, transport, pază şi securitate, salubrizare, etc. Care, ca orice agent economic, are nevoie de capital uman. Iar Primaria nu doar că vrea să angajeze în masă, dar o va face cu salarii competitive, și asta, zic specialiştii, ar putea da peste cap piaţa muncii. În plus, politica de angajare deloc transparentă, ar avantaja pe cei care au afinităti politice sau de sânge cu partidul aflat la conducere. Nu ştiu cât de bună sau proastă este ideea, ştiu doar că implementarea va fi oricum mediocră. Statul român are o deficiență în a face lucruri sclipitoare, este veşnic înapoia vremurilor şi logicii, are o inerţie păguboasă şi o birocraţie criminală, adică toate componentele din rețeta eșecului. Şi sunt de acord că este un demers populist, de imagine, înainte de a fi unul de eficientizare al unor procese de lucru sau fluxuri de bani. Dar dincolo de asta, ceea ce nu înțelege ...
Citește mai mult »

România văzută de departe

Cât am fost departe de țară (m-am plimbat un pic vara asta) mi s-a părut nedrept că suntem mereu la coada clasamentelor europene. În definitiv nici alții nu-s mai breji, bifează și ei la nivel individual nesimțirea, tânțenia sau stupiditatea. Am văzut deșeuri aruncate pe plajă, copii spălați de nisip în piscină, dușul fiind la 1m de ea, șezlonguri învârtite după soare până în coasta vecinului. Și am stat la hoteluri pricopsite. Cozi pe autostradă, țânțari, hoarde de oameni mergând haotic pe stradă. Vuittoane false vândute agresiv și doamne asiatice care făceau “masaghi” cu un ulei care arăta mai mult decât îndoielnic. Și, culmea, se găseau clienți. Nu sunt nici alții mai breji. Corupția sistemică și nesimțirea individuală se regăsesc probabil în orice colț de lume. Totuși când te întorci în țară de pe meleaguri în care apa caldă curge la robinet și în vârf de munte, îți dai seama unde este hiba. Acel “las-o că merge așa” se traduce în patru indicatori mari și măsurabili: 1. Lipsa de respect pentru reguli. Dacă există un semn mare, care interzice ceva, orice, ...
Citește mai mult »