Nimic nou sub soare

Ce trebuie (neapărat) să ştim despre alegerile de duminică

Datorită numărului considerabil de ghiocei prinşi în buchetul vieţii, am votat de multe ori până acum şi, mai ales, am urmărit numeroase campanii electorale care au mers de la naivitate, greţoşenie până la virtuozitate în ale marketingului politic. Cred aşadar că sunt la fel de îndreptăţită ca toţi vectorii de comunicare poziţionaţi pro sau contra unui partid să-mi spun parerea. Care va fi, cel mai probabil, pe placul nimănui. Aşadar, iată ce trebuie neapărat să ştiți despre alegerile de duminică: 1. De luni viaţa noastră va fi exact la fel ca cea de azi. Parlamentul European este un colos birocratic, în care lucrurile se întâmplă într-un ritm propriu, urgenţele României rămânând aşadar probleme interne pe care va trebui să le rezolvăm noi, aici. Singurii câştigaţi vor fi, ca de obicei aleşii, pe care îi aşteaptă o carieră lină şi profitabilă şi partidele, care capătă astfel reperele campaniilor viitoare. Pentru noi va fi la fel şi oricine vă zice altceva, o face dintr-un pur interes politic sau personal. 2. Avem dreptul de a alege pe cine dorim! Serios, PSD, PNL, Alianţa USR – Plus sau, poate, ...
Citește mai mult »

Întrebări de meteosensibilă

Vara trecută mi-am luat o pereche de ghete din magazinul meu preferat de pe litoralul altora. Am crezut că sunt de moft, dar s-au dovedit nesperat de călduroase și chiar waterproof. Le-am încălțat prima oară la început de septembrie. E jumătatea lui mai și încă le port cu sârg. Oare am șanse să renunț la ele pâna la viitorul septembrie? Centrala termică merge cu spor cam tot din ziua în care am pus ghetele noi în picioare. Oare apucăm să vedem anul ăsta factura la gaze cu sume care nu necesită Aspacardin la deschidere? Prin martie, păcălită de o nesperată și scurtă încălzire a vremii, mi-am comandat sandale noi. Din acelea cu elastice ca în anii ‘90. Oare apuc să le port până se demodează iar? Din cauza ploilor, curtea noastră arată pe alocuri ca o junglă amazoniană, mă aștept să apară oricând niște anaconda printre ierburile înalte cât mine și mai dese decât meșele lui JLo. Oare are sens să intram cu maceta în ea sau e mai înțelept să lăsăm lucrurile așa cum le aranjează natura? Tot ...
Citește mai mult »

Discriminarea este doar pentru aleșii sorții

Nu știu dacă vă mai amintiți scandalul primăverii trecute, provocat de o mamă singură aflată în război cu un cinematograf bucureștean. A invocat arunci discriminarea: nu a avut acces la un pachet Family pentru că era singură cu copiii, divorțată fiind, iar refrenul “moarte pe rug netrebnicilor” și a găsit un neașteptat suport din partea tuturor, inclusiv al presei. Subiectul s-a viralizat rapid pentru că o mamă care-și crește singură copiii, merge la cinema și scrie pe blog, își găsește rapid suporteri online. Pe fondul discuțiilor aberante despre definirea familiei și a ceea ce este acceptat social și legal, oamenii educați care populează bula corporatistă au picat în păcatul de a crucifica în Social Media un brand pentru niște erori clare de comunicare, dar poate și din cauza unor frustrări personale neasumate ale respectivei mame singure. În același timp, în aceeași bulă, două nebune încearcau să ajute niște copii vulnerabili, dar oacheși. Și evident că nu-i nimic de viralizat în asta. Ce poate fi cool, cum te poți asocia cu niște copii bătuți de soartă, negricioși, murdari, ...
Citește mai mult »

Moisescu este vaccinat

Zilele trecute citeam că fiul ilustrului Andrei Pleșu este suspect într-un dosar penal: trafic de droguri mai exact. Evident că în astfel de cazuri nu te poți abține de la asocieri și te întrebi, deși fiul se apropie de cinci decenii de viață, ce fel de tată/ părinți a avut. Nu știu cum mi-a patinat mintea apoi spre celebrul cuplu Steer-Moisescu, altă sursă constantă de asocieri. Nu sunt singura cu astfel de nelămuriri și nu o dată m-am întrebat dacă cei doi funcționează împreună conform principiului “cine se aseamănă, se adună” sau a celui fizic care susține că polii opuși se atrag. Cum nu-mi permit să mă grăbesc cu concluziile, deși am mai făcut-o până acum, aș analiza puțin situația celor doi, pentru că ajută mult la a demitiza această instituție socială deloc magică numită căsătorie. În primul rând, bărbații nu caută să se însoare cu genii. Vor femei obișnuite, preferabil frumușele, capabile să facă o ciorbă (luați-o metaforic) și să țină un cămin. Cu siguranță nici vedeta la care fac eu referire n-a dat nevestei un test ...
Citește mai mult »

Duhul blândeții

Nu-mi dau seama dacă este de vină sărăcia, lipsa de educație sau un ADN colectiv care ne bântuie încă, dar oriunde ai merge pe la noi ai șanse să dai peste nevrozați, isterici, turbați. Prin firme mă mir că n-au apărut primele crime colective, precum în școlile americane. La spital ai mari șanse să dai peste vreun nedormit care-și varsă oboseala pe tine. Prin instituțiile de învățământ daca nu-i depresie, e burnout. Într-o plimbare de 5 minute pe stradă aud mai multe înjurături ca într-un întreg sezon de meciuri în copilărie. Apoi mă uit la formatorii de opinie. Dan Negru scrie pe LinkedIn, citez: “i-aș pedepsi pe copiii care-și aruncă părinții în aziluri de bătrâni”. Să-i pedepsim și noi, zic, că pe unii îi pedepsește suficient soarta să îngrijească peste puterile lor de bolnavi incurabili, fără ajutor și fără soluții. Mutându-ne în politică, Ludovic Orban declară despre nunta în post a unor rivali politici: “Nici atei nu sunt ăştia, mai degrabă sunt păgâni şi nu mai au voie să conducă România”. Deci există o scară a valorilor umane, ...
Citește mai mult »

A furat, dar a şi făcut ceva. A cântat bine, dar a şi abuzat.

Una dintre bipolarităţile poporului român (şi poate nu numai) este legată de profilul moral al politicienilor care îl conduce. De regulă, aceştia sunt persoane care se implică în bunăstarea comunităţilor doar în perioadele electorale şi doar în proiecte ale căror beneficii personale sunt suficient de tentante. Cum românul nu e prost, ştie că este furat, dar mai ştie şi că rareori are alte alternative, dă cu ştampila şi suduieşte! (*) Iar sintagma poate fi extrapolată şi în alte cazuri. Recent au apărut două documentare care au (re)aruncat în aer scena showbizului mondial. Unul este despre abuzurile lui R. Kelly asupra unei armate de minore şi altul despre cele ale lui Michael Jackson asupra unor minori (doi sunt cei care au ales să-și spună povestea). Ambii reprezintă personalităţi marcante ale industriei muzicale şi ambii au mai avut de înfruntat astfel de acuzaţii în trecut. Şi atât R. Kelly cât şi  M.J. au un istoric de victime ale abuzului. În primul caz agresorul a fost o femeie cu 10 ani mai în vârstă ca artistul, în cel de-al doilea chiar tatăl realmente ...
Citește mai mult »

Bio, eco, natural, eprubetă sau furnal?

Am mai povestit pe aici despre încercarea mea de a trece la o rutină de îngrijire a tenului bazata pe chestii naturale. La început au fost măştile făcute din chestii găsite prin bucătărie. Numa’ bunătăţi, chiar mi-a fost mâncată una prematur, pentru că arăta bine şi avea un gust demenţial. Cineva a văzut un amestec de iaurt, miere, lăptişor de matcă şi alte minunăţii şi nu a compilat că din frigider ar trebui să ajungă pe faţa cuiva, nu în stomac! Oricum, m-au ajutat spre deloc, ca să nu spun că mai rău m-au încurcat. Apoi au fost uleiurile/ unturile naturale, presate la rece, care mai eco, care mai bio. De la ele m-am pricopsit cu o acnee urâtă, în plus a trebuit să schimb toate feţele de pernă. Am trecut la creme. Toate din ingrediente date de natură, scumpe, că de, natura îţi dă, dar nici cheltuielile de marketing nu-s tocmai mici! Şi în câteva zile am ajuns la oftalmolog pentru că… dureri oculare care nu aveau sens, cauză şi rezolvare. Abia după ce mi-a zis doctorul ca n-am motive de îngrijorare, pentru că stau bine cu ochii, am realizat ...
Citește mai mult »

Despre modele

Zilele trecute am citit articolul apărut în Decât o Revistă despre Sally şi cumva despre noul val de idoli ai foarte tinerelor generaţii. Care, evident, a fost primit cu reticenţă şi ceva hatereală de intelectualnicii trecuți, educaţi cu Kafka şi Chopin. Selly este doar bomboana de pe coliva generoasă a artiştilor din noul val. Nici nu ştii cum să-i denumeşti, sunt vloggeri, dar cântă sau fac un soi de umor YouTube-ist, adică un amalgam de chestii din care nimic nu pare a fi făcut cu talent, dar care isterizează mase. Sunt frumuşei şi frumuşele, dau bine pe cameră, dar s-au văzut şi mai bine de atât. Conţinutul este şocant de simplist, un soi de manea mai englezită şi mai de mall, nu de nuntă. Este normal să te uiţi cruciş. După mine Unplugged-ul Nirvana ar putea fi cea mai tare chestie ever, normal să mă întreb ce ar putea face copiii ăştia, de exemplu, la Arenele Romane într-un concert? (pe bune, chiar vor concerta pe 1 Iunie și e sold out) Dar să privim lucrurile cu alti ochi. Citiţi articolul ...
Citește mai mult »

A fi sau a nu fi. În cuşcă :)

Ieri Cezar a decis că vrea un porcuşor de Guineea. Roy Wasabi (nu pun link, vă las să descoperiţi personajul) are unul pe care îl cheamă Pumpkin, ce-i drept un grăsun drăguţ, aşa că de ce n-am avea şi noi unul? Evident că am luat-o cu argumentele contra pe calea raţiunii. Avem oricum cam multe animale. În plus trei dintre ele sunt pisici, iar în curte mai tranzitează încă 5-6 surate de-ale lor. Mă gândesc că o rozătoare nu ar fi tocmai în siguranţă în acest mediu ostil. – Îl punem într-o cuşcă! Nu mai iese niciodată de acolo, aşa că pisicile nu-l mănâncă! vine repede soluţia copilului. – Păi ţie ţi-ar conveni să stai într-o cuşcă? Să te mişti doar puţin, să nu poti explora. – Sigur! Doar să am lumină că nu-mi place întunericul. Multă mâncare şi apă de băut. O toaletă şi o chiuvetă cu apă caldă. De ce să nu stau acolo? Şi tableta, aş adăuga eu. I-am admirat pragmatismul. Altminteri nu asta facem toţi? Ne construim cuşti minunate, cu toalete şi chiuvete, în care avem mâncare în exces şi apă ...
Citește mai mult »

Ce ar trebui să învățăm din baladele populare?

Comentariile pe baza textelor date reprezintă, cu certitudine, cea mai urâtă activitate din școală. Interpretezi metaforele și epitetele deseori spontane și neintenționate în fel și chip, îți închipui ce a fost în mintea autorilor, deși unii au recunoscut deja că arta poate fi un proces chimic, te scremi să pui în pagină numărul necesar de cuvinte, măsori versuri, încrucișezi rime și neuroni, cauți intriga sau trăsătura de bază a personalității autorului. Pentru mine cele mai cumplite au fost baladele populare românești. În parte pentru că mi se par sadice, dar și pentru că simțeam că turbez dacă mai auzeam o dată de comuniunea om-natură. Dar să vă spun o treabă, acum că am ajuns să pricep mai bine cum stau lucrurile: comuniunea asta nu e deloc bullshit. Este o treabă 100% reală, iar ignorarea ei, tot mai prezentă în vremurile moderne, costă mai mult decât ne imaginăm. Dincolo de faptul că suntem niște făpturi divine, unice și capabile să comunicăm printr-un limbaj complex, omul este un animal. Unul care nu mai vânează pe câmpii, ci prin birouri, nu ...
Citește mai mult »