Nimic nou sub soare

România văzută de departe

Cât am fost departe de țară (m-am plimbat un pic vara asta) mi s-a părut nedrept că suntem mereu la coada clasamentelor europene. În definitiv nici alții nu-s mai breji, bifează și ei la nivel individual nesimțirea, tânțenia sau stupiditatea. Am văzut deșeuri aruncate pe plajă, copii spălați de nisip în piscină, dușul fiind la 1m de ea, șezlonguri învârtite după soare până în coasta vecinului. Și am stat la hoteluri pricopsite. Cozi pe autostradă, țânțari, hoarde de oameni mergând haotic pe stradă. Vuittoane false vândute agresiv și doamne asiatice care făceau “masaghi” cu un ulei care arăta mai mult decât îndoielnic. Și, culmea, se găseau clienți. Nu sunt nici alții mai breji. Corupția sistemică și nesimțirea individuală se regăsesc probabil în orice colț de lume. Totuși când te întorci în țară de pe meleaguri în care apa caldă curge la robinet și în vârf de munte, îți dai seama unde este hiba. Acel “las-o că merge așa” se traduce în patru indicatori mari și măsurabili: 1. Lipsa de respect pentru reguli. Dacă există un semn mare, care interzice ceva, orice, ...
Citește mai mult »

Oportunitatea ascunsă în criză

Săptămânile trecute un vechi coleg de revistă (*) m-a tras de urechi că n-am mai participat de mult la uzualele conferințe formale de afaceri. Este adevărat, în ultima vreme lucrurile mi s-au părut neinteresante, iar mie mi se pare aiurea să mă duc la evenimente care au totuși alte scopuri, doar ca să cunosc oameni. În plus, atunci când discuțiile sunt plictisitoare, parcă nici networking-ul nu-i chiar spumos, ca să nu mai zic că n-ai loc pe acolo de atâția consultanți, unul mai plin de know-how ca altul. Nu-i de mirare că în ultima vreme cele mai interesante lucruri din zona de HR au fost niște neașteptate confirmări venite din cu totul alte industrii și domenii de expertiză. Dar mi s-a arătat un eveniment interesant și având deja critica interiorizată, am confirmat rapid prezența. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare care a oferit finanțare într-unul dintre cele mai provocatoare proiecte de consultanță în care am fost implicată până acum, și-a lansat astfel noul program de investiții împreună cu noi parteneri de finanțare. Un moment bun să ...
Citește mai mult »

Atenție, urmează un text trist!

Sâmbătă a fost zi de parastas. Nu sunt un mare fan al evenimentelor în cauză pentru că din păcate am organizat prea multe și prea devreme. Fiind prea nepregătită și prea nevindecată. De câteva pomeni încoace mă încearcă un gând care mi le face și mai urâte: religia noastră este de fapt una discriminatorie. Practic dacă ai fost toată viața sărac și amărât, locul cu verdeață va fi și el mai veștejit pentru că nu-ți face nimeni colivă, colaci, sarmale. Și nu dă nimeni paturi, vase, lenjerii și haine pe lumea asta ca să le si tu pe cealaltă. Deci binele veșnic se bazează tot pe statut social, cotizații, urmași duși la biserică și abur de mâncare. Adică exact ce n-ai avut nici în viața de aici. Grozav gând, liniștitor… Recunosc că pentru cei vii respectivele evenimente sunt benefice. Au rol economic (se cumpără chestii), social (lumea vine și ajută, discută) și psihologic (detaliile organizatorice mută focusul din zona tragediei în detalii superficiale, ceea ce poate fi benefic pentru cei încercați). Totuși, în ciuda beneficiilor evidente, viața de ...
Citește mai mult »

Cât timp am zăcut

Zilele astea m-a încercat o viroză urâtă, fiind al doilea an consecutiv în care sunt scoasă din circuit de niște din ăștia mici. Continui să cred așadar că dacă vrei să pornești un război biologic este suficient să pui victimele să lingă niște creioane colorate din grădinițe. Am urmărit deci știrile și Social Media, ce să fac altceva împăiată fiind? Mai ales două subiecte de mare interes: Primul este cazul băiatului din Cluj scos de la ore pentru că avea părul prea lung. Moțul Pittiș s-a răsucit în mormânt de indignare, dar oamenii invocă regulamentul școlar. Nu mi-e clar cum descrie acela conceptul de păr lung și mai ales consecințele acțiunii de a-l purta așa, cert este că multor români de-ai noștri li s-a părut justificată reacția conducerii școlii. Bravo lor, Ceaușescu exultă de acolo din cazanul cu smoală! Egalitatea de șanse în educație, demnitatea umană sunt doar niște tâmpenii. Trăiască litera și spiritul regulamentului! Al doilea este amploarea fenomenului #metoo. Pentru cei care nu știu, apariția acestui hashtag este legată de unul dintre scandalurile recente de hărțuire ...
Citește mai mult »

Binele învinge. Sau nu chiar

Zilele trecute am postat pe LinkedIn un text în care explicam de ce lipsesc salariile din anunțurile de angajare. Nu reiau tema, oricum nu contează pentru că oricine știe mai bine ca mine și are o opinie pe tema asta. Că oamenii întreabă, poate mai agresiv ca de obicei, că emit opinii greșite și apoi le schimbă când înțeleg, mi se pare natural. Șocul meu a fost totuși altul: inepțiile, aberațiile evidente câștigă rapid susținători. Like-uri, comentarii admirative, aplauze virtuale cu toptanul și în toată avalanșa lor argumentele normale își pierd vizibilitatea și, automat, validitatea. Practic am trăit pe pielea mea cum un mesaj devine rapid viral, dar în ciuda corectitudinii lui, cele care rămân în memoria colectivă riscă să fie argumentele invalide contra sa. Este deja celebru cazul vaccinării care a fost legată de autism printr-o eroare de percepție pe care nimeni nu o mai schimbă acum în mintea unora. Aveam așadar șanse să bag în capul tuturor că deși Codul Muncii spune că salariul este confidențial, acest lucru este neadevărat, fals și neavenit, pentru că așa ...
Citește mai mult »

Ce ne lipsește?

Dacă vrei să creezi o isterie online, spune-i românului (*) că lucrează prost. Vei fi linșat, omorât cu pietre, nu înainte de a fi dat prin catran, fulgi, praf și, la final, aruncat într-o fosă mai puțin septică. Am fost acolo, am trecut prin asta, deci nu aveți contraargumente în acest caz, credeți-mă! Cu toate astea, să ne ferească soarta de instalatori! Majoritatea băilor din România sunt cimitir de neuroni și idei. Dacă aveți nevoie de zugrav, treceți mai întâi pe la psihiatru pentru tratament. Mașina autohtonă mergea până la globalizare cu ciorapi de damă pe post de curea de transmisie și cu indicatorul de viteze având un sistem propriu de măsurare aproximativă. Ciocolata noastră însemna ceva între ceară și plastilină, mare păcat că au venit străinii să ne-o strice! Oricât am juca stupida carte a mândriei naționale, dacă stăm strâmb și judecăm drept, puține lucruri de excepție Made in Romania au ieșit pe poarta fabricii. Iar acestea din urmă se datorează exclusiv unor oameni, extrem de puțini și ei, nicidecum unui uragan de geniu și profesionalism care ...
Citește mai mult »

Ciudățenii

N-am avut timp anul ăsta de festivism, în plus MC este deja licean, iar cel mic absentează de la grădiniță. Poate tocmai pentru că am fost departe mental și afectiv de începerea școlii am privit altfel “ostilitățile” de ieri. Așadar, deși școala românească este sub asediul criticilor de ani buni, aglomerația de părinți, abundența de flori și poze aruncate online te determină să crezi că ai nimerit în alt film. Înjurăm profesorii, dar îi umplem de flori, zicem vârtos și de politicieni, dar le aplaudăm frenetic discursurile sforăitoare, criticăm religia, dar plecăm pios capul în bătaia apei sfințite împrăștiată cu generozitate la festivitățile începutului de an școlar. Și pentru că tot am ajuns aici, România ține de ani buni topul sarcinilor nedorite la adolescenți și pre-adolescenți. Este poate cea mai bună dovadă că prioritățile educației prezentului sunt altele decât cele de pe vremea lui Creangă. Dar fiecare an școlar este cu slujba religioasă la purtător, astfel încât nici corijențele să nu lovească și nici examenele să nu fie supuse ratării. Apoi înțeleg că elevii de clasa a cincea ...
Citește mai mult »

Cum ar fi o lume a bărbaților?

Nu-mi plac statisticile privitoare la diferențele de gen pentru că mi se par inutile spre periculoase. Dar soarta m-a aruncat într-o lume preponderent masculină și nu pot să nu observ că suntem construiți diferit. Totuși educația și contextul modifică mult construcția inițială, iar eu sunt cel mai bun exemplu, pentru că dintr-o mimoză autentică am devenit o creatură mixtă, in soi de cerber cu sclipici în păr și volan roz la gât. Așadar dincolo de judecăți de valoare sau pretenție de universalitate (*) iată cum cred eu că ar fi o lume în care ar exista doar bărbați: – Un loc tern, de unde a fugit răsfățul și tandrețea. Bărbații sunt preocupați de bunăstare, dar nu prea iau în calcul partea estetică. Într-o lume a lor nu ar exista decorațiuni (o piață de câteva miliarde altminteri, parol!), accesorii sau alte culori în afară de marouri, griuri, albastruri. Răsfățul ar fi interzis în dicționar, sinonimele permise fiind siguranță și confort. – Ținuta ar fi compusă din chiloți vara și chiloți + hanorac iarna. Eu am senzația că noi, complexatele ...
Citește mai mult »

Despre șomeri

La începutul precedentei crize, când șomajul ajunsese la cote îngrijorătoare, mi-am propus ca în toate proiectele de recrutare și selectie în care sunt implicată să ofer prioritate celor fără job. Am cunoscut atunci șomeri de toate vârstele și profesiile, de prin toate industriile. Și recunosc că nu am reușit să angajez nici măcar unul. Mai mult, mi-a fost greu să trimit măcar câteva CV-uri către clienți. De ce? Pentru că în ciuda faptului că aveau nevoie de un job, nu îl căutau activ: așteptau să fie curtați, invitați, periați, rugați. Să li se ofere prezumția de victimă a sistemului, să li se ofere umeri pe care să plângă și timp să-și lingă rănile. Ori lucrurile nu funcționează așa: când cei din mediul privat externalizează recrutarea și selecția chiar contează să fii cel mai bun profesional, să ai o motivație corectă, să mimezi măcar normalitatea psihică. Recruiterul nu este psihanalist, angajatorul nu este ONG. Mesajele pe care le-am primit post-feedback mi-au întărit ideea că oamenii nu pot fi ajutați dacă ei înșiși nu învață să se ajute: “oricum era un ...
Citește mai mult »

Eu sunt mare

Nu cred că a existat în istoria omenirii un copil care să nu vrea a fi mare. Să poată avea drepturi de adult, puteri de adult, relații sau lucruri de adult. Așa că în lipsa acestora încearcă din răsputeri comportamentele specifice: fetele poartă hainele sau tocurile mamei, băieții se joacă de-a șoferul, cu toții simulează meserii, căsătorii, probleme sau rezolvări “de om mare”. Cât sunt foarte mici, lucrurile par sub control. Vine însă o vârstă ingrată în care copiii chiar încep să arate a oameni mari, deși legal, biologic și psihologic nu au atins încă acest prag. Iar căutarea obsesivă a maturității devine riscantă, cu experimente, lucruri, comportamente, relații potențial dăunătoare. Totuși a fi adult nu aduce cu sine nimic special, grozav, minunat care să merite vreun sacrificiu sau accelerator de timp: doar numeroase responsabilități și așteptări de bifat, plus multă lepădare de sine în favoarea altora. Părinții sunt adulți, cu toate astea nu cred că atunci când suntem copii ne încumetăm să facem schimbul, măcar mental, de roluri cu ei. Ba mai mult, vrem sau nu toți ajungem acolo ...
Citește mai mult »