Nimic nou sub soare

A furat, dar a şi făcut ceva. A cântat bine, dar a şi abuzat.

Una dintre bipolarităţile poporului român (şi poate nu numai) este legată de profilul moral al politicienilor care îl conduce. De regulă, aceştia sunt persoane care se implică în bunăstarea comunităţilor doar în perioadele electorale şi doar în proiecte ale căror beneficii personale sunt suficient de tentante. Cum românul nu e prost, ştie că este furat, dar mai ştie şi că rareori are alte alternative, dă cu ştampila şi suduieşte! (*) Iar sintagma poate fi extrapolată şi în alte cazuri. Recent au apărut două documentare care au (re)aruncat în aer scena showbizului mondial. Unul este despre abuzurile lui R. Kelly asupra unei armate de minore şi altul despre cele ale lui Michael Jackson asupra unor minori (doi sunt cei care au ales să-și spună povestea). Ambii reprezintă personalităţi marcante ale industriei muzicale şi ambii au mai avut de înfruntat astfel de acuzaţii în trecut. Şi atât R. Kelly cât şi  M.J. au un istoric de victime ale abuzului. În primul caz agresorul a fost o femeie cu 10 ani mai în vârstă ca artistul, în cel de-al doilea chiar tatăl realmente ...
Citește mai mult »

Bio, eco, natural, eprubetă sau furnal?

Am mai povestit pe aici despre încercarea mea de a trece la o rutină de îngrijire a tenului bazata pe chestii naturale. La început au fost măştile făcute din chestii găsite prin bucătărie. Numa’ bunătăţi, chiar mi-a fost mâncată una prematur, pentru că arăta bine şi avea un gust demenţial. Cineva a văzut un amestec de iaurt, miere, lăptişor de matcă şi alte minunăţii şi nu a compilat că din frigider ar trebui să ajungă pe faţa cuiva, nu în stomac! Oricum, m-au ajutat spre deloc, ca să nu spun că mai rău m-au încurcat. Apoi au fost uleiurile/ unturile naturale, presate la rece, care mai eco, care mai bio. De la ele m-am pricopsit cu o acnee urâtă, în plus a trebuit să schimb toate feţele de pernă. Am trecut la creme. Toate din ingrediente date de natură, scumpe, că de, natura îţi dă, dar nici cheltuielile de marketing nu-s tocmai mici! Şi în câteva zile am ajuns la oftalmolog pentru că… dureri oculare care nu aveau sens, cauză şi rezolvare. Abia după ce mi-a zis doctorul ca n-am motive de îngrijorare, pentru că stau bine cu ochii, am realizat ...
Citește mai mult »

Despre modele

Zilele trecute am citit articolul apărut în Decât o Revistă despre Sally şi cumva despre noul val de idoli ai foarte tinerelor generaţii. Care, evident, a fost primit cu reticenţă şi ceva hatereală de intelectualnicii trecuți, educaţi cu Kafka şi Chopin. Selly este doar bomboana de pe coliva generoasă a artiştilor din noul val. Nici nu ştii cum să-i denumeşti, sunt vloggeri, dar cântă sau fac un soi de umor YouTube-ist, adică un amalgam de chestii din care nimic nu pare a fi făcut cu talent, dar care isterizează mase. Sunt frumuşei şi frumuşele, dau bine pe cameră, dar s-au văzut şi mai bine de atât. Conţinutul este şocant de simplist, un soi de manea mai englezită şi mai de mall, nu de nuntă. Este normal să te uiţi cruciş. După mine Unplugged-ul Nirvana ar putea fi cea mai tare chestie ever, normal să mă întreb ce ar putea face copiii ăştia, de exemplu, la Arenele Romane într-un concert? (pe bune, chiar vor concerta pe 1 Iunie și e sold out) Dar să privim lucrurile cu alti ochi. Citiţi articolul ...
Citește mai mult »

A fi sau a nu fi. În cuşcă :)

Ieri Cezar a decis că vrea un porcuşor de Guineea. Roy Wasabi (nu pun link, vă las să descoperiţi personajul) are unul pe care îl cheamă Pumpkin, ce-i drept un grăsun drăguţ, aşa că de ce n-am avea şi noi unul? Evident că am luat-o cu argumentele contra pe calea raţiunii. Avem oricum cam multe animale. În plus trei dintre ele sunt pisici, iar în curte mai tranzitează încă 5-6 surate de-ale lor. Mă gândesc că o rozătoare nu ar fi tocmai în siguranţă în acest mediu ostil. – Îl punem într-o cuşcă! Nu mai iese niciodată de acolo, aşa că pisicile nu-l mănâncă! vine repede soluţia copilului. – Păi ţie ţi-ar conveni să stai într-o cuşcă? Să te mişti doar puţin, să nu poti explora. – Sigur! Doar să am lumină că nu-mi place întunericul. Multă mâncare şi apă de băut. O toaletă şi o chiuvetă cu apă caldă. De ce să nu stau acolo? Şi tableta, aş adăuga eu. I-am admirat pragmatismul. Altminteri nu asta facem toţi? Ne construim cuşti minunate, cu toalete şi chiuvete, în care avem mâncare în exces şi apă ...
Citește mai mult »

Ce ar trebui să învățăm din baladele populare?

Comentariile pe baza textelor date reprezintă, cu certitudine, cea mai urâtă activitate din școală. Interpretezi metaforele și epitetele deseori spontane și neintenționate în fel și chip, îți închipui ce a fost în mintea autorilor, deși unii au recunoscut deja că arta poate fi un proces chimic, te scremi să pui în pagină numărul necesar de cuvinte, măsori versuri, încrucișezi rime și neuroni, cauți intriga sau trăsătura de bază a personalității autorului. Pentru mine cele mai cumplite au fost baladele populare românești. În parte pentru că mi se par sadice, dar și pentru că simțeam că turbez dacă mai auzeam o dată de comuniunea om-natură. Dar să vă spun o treabă, acum că am ajuns să pricep mai bine cum stau lucrurile: comuniunea asta nu e deloc bullshit. Este o treabă 100% reală, iar ignorarea ei, tot mai prezentă în vremurile moderne, costă mai mult decât ne imaginăm. Dincolo de faptul că suntem niște făpturi divine, unice și capabile să comunicăm printr-un limbaj complex, omul este un animal. Unul care nu mai vânează pe câmpii, ci prin birouri, nu ...
Citește mai mult »

Cristiano Ronaldo ar putea juca la Domnești!

Fără altă introducere, vă anunț că la acest moment situația patrupedelor din curte arată astfel: În echipa canină îi avem pe Amy, botezată așa după răposata Amy Winehouse, pentru că de mică a demonstrat același talent la dans, și pe Dor, mioriticul cu nume autentic românesc. În echipa felină joacă aceeași Albița, pisica mamă, și Albul, care pe vremuri se numea Mr. Bean, din motive evidente, dar acum îi spunem simplu, asortat cu mama lui. Și din vară am cules din intersecția apropiată o mâță abandonată, care părea un înger de pisică, dar s-a dovedit a fi doar leșinată de foame. Odată restabilit nivelul glicemiei, individa și-a arătat adevărata față, deloc serafimică. Ei bine pisica asta încă are multe nume și asta înseamnă că nu are, de fapt, unul anume. Copii din vecini îi spun Miss Fulgișor și Mișa, motiv pentru care și Cezar îi spune așa. Eu îi spun Cleo, pentru că are la ochi ceva care-mi amintește de machiajul celebrei Cleopatra. Tata îi zice Pisa Mică, pentru că este cea mai mică. Se folosesc și alte apelative ...
Citește mai mult »

Ghid de supraviețuire urbană

Michelle Obama descria în cartea sa iernile întunecate și reci din Chicago. Păi ce să zic, o invit la București, supremul urâțeniei hibernale, urmat apoi de coșmarul fierberii creierelor sub soarele aspru de câmpie. Nu cred că există lucru mai deprimant ca iarna în Capitală. O chestie gri, rece, umedă, în care toate bucuriile acestui anotimp se transformă imediat în noi belele. Dacă ninge o zi, urmează 3 săptămâni de fleșcăială și un an de reminiscențe negricioase calcifiate pe asfalt. Ceața este mai frecventă ca fulgii de zăpadă, iar soarele iese neapărat înainte de îngheț ca să fie producția de țurțuri bună. Oamenii tind să se camufleze în decorul bacovian: haine groase de culoare incertă și bocanci multifuncționali – antiderapanți, waterproof, anti călcat în STB și comozi că nu se știe când o iei pe jos. Eu mă mir că suntem așa rezilienți. Las totuși niște sfaturi pentru cei care au de gând să se aclimatizeze pe aici. Ce ajută? – Lumină multă, preferabil galbenă, în interior. Măcar așa să ne mai păcălim mintea că e soare. – Căldură, dar nu ...
Citește mai mult »

Gândire pozitivă: episodul 13

Nu mai știu exact a câta monstră de gândire pozitivă de pe acest blog este, dar pentru că mă simt într-o pasă mai puțin norocoasă am ales în mod firesc numărul asociat pisicii negre. Prezentul episod, relatat în plin sezon al virozelor, mucilor, sinuzitelor și antiinflamatoarelor, nu poate fi decât despre boală. Mai exact despre beneficiile acesteia, pentru că sigur nu v-ați gândit că ar exista ceva bun în ea. (*) Carevasăzică ce foloase ne dau nouă afecțiunile de sezon? Mai multe decât am crede: În primul rând ne învață să punem pauză, abilitate pe cale de dispariție în zilele noastre. Alergăm bezmetici, tragem de noi, și când simțim că nu mai putem tot mai stoarcem puțin, așa că dacă nu de voie, atunci de nevoie și tot ne oprim. Ia, om bun, o febră, o durere cumplită de cap, plus valuri de şerveţele utilizate şi învaţă că lumea nu se termină odată cu puterea de a munci, iar firma nu falimentează odată cu nevoia de a lipsi! În al doilea rând ne obligă să avem grijă de noi. Să fim atenți la nevoile ...
Citește mai mult »

De prin lume adunate

Ne-am săturat de ai noștri, așa că m-am gândit să vă mai zic și de la alții. Răsfoind (virtual) presa din alte țări de soare pline, am ales strategic trei titluri: Primul vine din modă, via CNN: Dolce&Gabanna își anulează show-ul din China după acuzații rasiste. Acești Pic și Poc ai fashionului au reușit așadar să-și pună în cap clienții din piața asiatică după ce au încercat promovarea evenimentului de lansare a noii lor colecții cu o serie de glume ciudățele, care au agitat serios spiritele. Ce-i drept să lansezi în China o colecție inspirată de China, este o mișcare atât de genială, că puțini ar avea curajul să o facă. Este aproape imposibil să-ți iasă fără să lezezi fie gusturi, fie mentalități, fie sensibilități. Găsiți povestea detaliată aici. Dincolo de faptul că Social Media pune paie pe foc acolo unde chiar nu te aștepți, ideea creatorilor mi se pare naivă și pe alocuri kitschoasă. Poate că ar fi momentul ca moda de podium să se întoarcă la creație vestimentară originală, că deja e inflație de influențe și ...
Citește mai mult »

Stadii

Oricât de evident le pare unora și oricât de surprinzător altora, devenirea umană nu se petrece brusc, într-un big bang psihologic şi biologic, ci în etape, stadial. Astfel, nu putem trece la stadiul următor dacă nu l-am bifat pe cel precedent. De exemplu, nu putem scrie până când muşchii mâinii nu sunt pregătiţi și nu se coordonează cu ochii, nu putem memora poezii până când creierul nostru nu este capabil să reţină pe termen mediu şi lung, nu putem merge până când coloana vertebrală nu este pregătită să ne susţină la rândul ei. Fiecare achiziţie, că este o abilitate sau o informaţie, se bazează pe nişte “date tehnice”. Este inutil de precizat că orice încercare de a le impune înainte ca sistemul să fie pregătit este fie stresantă şi inutilă, fie chiar cu potențial periculos. Şi este la fel de evident că omul nu iese dintr-o linie de fabricaţie standard. Unii se dezvoltă mai repede, alţii mai încet, unii achiziţionează liniar, alţii haotic, unii rapid, alţii cu paşi mici, unii cu pauze, alții constant, fiecare după cum îi ...
Citește mai mult »