Nimic nou sub soare

Copiii cresc oricum

Mă fascinează puzderia de articole despre puericultură și educație aruncate online: primul caca la oliță – precoce sau tardiv, laptele matern – superaliment vs blamatul lapte praf, purtarea în sistem în brațe sau în cârcă, oriunde numai în landou nu, fesul potrivit – lână sau bumbac, diversificarea – la 6,8,10,12,24 de luni și lista poate continua la infinit. Am doi copii, vă jur că evitam și discuțiile din parc pe temele de mai sus pentru că mă plictiseau teribil. Am alăptat, i-am purtat, i-am pus și în landou, folosesc ambii cu succes buda, Slavă Domnului!, sunt sănătoși deși cu siguranță n-am respectat toate recomandările OMS, NATO, ONU, Hertei Căpraru, Jack Newman și ale celei mai cunoscute bloggerițe autohtone. Văd o gămadă de energie risipită pe vinovății închipuite. Ai născut prin cezariană? Copilul tău va fi bolnăvicios. Îi dai lapte praf? Îl faci obez și plin de carii. Landou? Depresie, nene! Și mi se pare trist, neconstructiv, absurd. Fiecare copil vine pe lume într-un context unic. Financiar, familial, medical, personal suntem extrem de diferiți. Iar natura a avut grijă ...
Citește mai mult »

Copii, câini, pantofi puţin uzaţi

După cum ştim a apărut o nouă categorie de vedete: cele ale online-ului, cumva cartonate întrucât nu știu neapărat să facă ceva anume, dar le iese de minune să pară că ştiu. Una dintre acestea, o ilustră necunoscută la noi, Myka Stauffer, este prinsă în această perioadă într-un scandal deloc uşor de digerat. Practic youtubăriţa respectivă, mamă de patru copii, care a mai adoptat între timp un al cincilea, a anunţat că renunţă la procesul de adopţie din cauza cerinţelor speciale pe care le necesită respectivul copil. Vorbim despre un băiat de 4 ani şi jumătate suferind de autism. Deloc simplu de crescut aşadar, când în casa ta mai sunt alti patru pitici, unul dintre ei abia născut. Dar cumva profitabil ţinând cont că femeia făcea bani din a-şi etala frumoasa familie în Social Media. Opinia publică se revoltă si pe bună dreptate. Dincolo de dificultăţile pe care le induce îngrijirea unui copil autist, acesta nu este totuşi o bucată de mobilă pe care să o muţi de colo-colo, singurul care ar putea păţi ceva fiind parchetul. ...
Citește mai mult »

Pauză

Statul forțat în casă ne-a costat din punct de vedere psihologic mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem. Se vede cu ochiul liber: numărul opiniilor bizare și cu potențial extremist a crescut, s-au viralizat subiecte care aveau un minim risc de vătămare, iar tensiunile cresc de parcă dă cineva constant focul puțin mai tare. Că tot am ajuns aici, pentru celor care ridică în slăvi munca de acasă, le recomand să urmărească două-trei calupuri publicitare televizate. Scenariile făcute din și post-izolare sunt idioate de-a dreptul, premiul întâi cu coroniță luându-l și de data asta un falnic producător de bere care ne explică cum a venit, în sfârșit, vremea bărbaților, după atâta răsfăț feminin. Bravo, mă, genial, exact așa a fost: noi am făcut cumpărături online și am melițat prostii, iar ei au suportat cu stoicism. Merită o bere proastă pentru asta! Oricum, multe dintre cele care ne intrigă acum se vor dovedi exact ce sunt: fumigene, prostii, pierdere de vreme. Vorbe aruncate anapoda, fapte prezentate distorsionat, aberații spuse cam prea convingător. Care se vor pierde în negura ...
Citește mai mult »

Copiii din ziua de azi

Unii cred despre copiii noștri că sunt cyborgi. Niște creaturi născute cu tableta într-o mână și un controller de consolă în alta. Nu sunt departe de adevăr 🙂 Generațiile actuale vin pe lume nativi digital. Intră în lumea virtuală precoce, au idoli de pe YouTube și TikTok. Se îmbracă în “mărciuri” ale vloggerilor și visează să câștige ca și ei din maimuțăreală online. Dar este lumea în care trăiesc și dacă stau prea departe de toate acestea riscă să devină inadaptați. Totuși, copiii noștri sunt, în sine, așa cum au fost și copiii părinților noștri. Au multă energie care se cere consumată și preocupări specifice vârstei lor, se joacă, aleargă, socializează. Preferă oricând materiale naturale jucăriilor sofisticate. Își fac puști din lemne, baze prin copaci sau șanțuri, proiectile din pietre. Se dau cu bicicleta, bat mingea, povestesc câte în Lună și în stele. Colecționează bețe, cartonașe, bucăți nereciclabile. Își asumă roluri, sunt când polițiști, când vânzători, când afaceriști. Evident, fac toate astea în parcuri sau în curți. Dacă sunt captivi în apartamente înguste și plimbați mai puțin decât câinii pensionarilor, ...
Citește mai mult »

Despre costuri emoționale

Ca orice perioadă grea, prezenta pandemie poate fi categorisită drept cauzatoare de traumă globală. A venit, a lovit, nu știm când trece, ne-a dat peste cap viețile într-un mod greu de anticipat, va lăsa în urmă amintiri și deprinderi atașate. Unii și-au pierdut sau își vor pierde joburile. Alții sunt în doliu. Unii vor divorța, poate, după ce au fost nevoiți să-și consume relația atât de intens. Alții vor își vor regăsi aparenta putere în slăbiciunea unei dependențe. Pe de altă parte unii se vor îmbogății. Alții au devenit din oportuniști/ șpăgari, niște eroi. Unii vor realiza că au petrecut izolarea alături de persoana cu care și-ar trăi întreaga viață. Alții se vor trezi din somnul personal și își vor rearanja prioritățile. De fapt, dacă stăm să gândim retrospectiv, viața în totalitatea ei este un șir de întâmplări cu potențial traumatic. Ca și prezenta perioadă, nu știi niciodată ce îți aduce și ce îți ia. Oamenii de lângă tine te pot părăsi, voit sau nu, joburile pot să dispară, sănătatea ne este fragilă, banii perpetuu insuficienți. Cu toate acestea, ...
Citește mai mult »

Întrebarea vedetă a interviurilor post-izolare

Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine. Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă. O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)! CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal? Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea ...
Citește mai mult »

Câte ceva despre mâncarea livrată acasă

De când stăm la bază mâncăm, mâncăm, mâncăm. Proviziile sunt încă departe de a fi terminate, însă ideile de meniuri zilnice sunt tot mai puține. Așa că am încercat opțiunile online disponibile, ce-i drept mai rare în cazul nostru care petrecem de pandemie într-o localitate limitrofă Bucureștiului, nu în buricul târgului. Variantele sunt limitate, deși dacă stăm să calculăm corect, n-ar trebui. Dar cele pe care le avem se înscriu într-o traiectorie deja desenată de majoritatea livratorilor pe care îi știu de pe când aveam încă biroul+after în București. Și anume: 1. Bucătarul este furnizorul de congelate. Șnițelul e congelat, orezul asemenea, legumele, sarmalele, carnea din ciorbă, desertul. Și, așa cum este normal, găsești furnizorul ăsta și la alții. Aceleși gusturi așadar, texturi, mirosuri, diferă sarea scăpată la încălzit și prețul. Eu înțeleg cum stă treaba cu logistica din bucătărie, mai ales că gătesc intensiv. Dar tocmai că cel mai simplu mi-e și mie să trântesc conținutul unei pungi congelate în tigaie. Deci mă aștept să cumpăr de la unii care au un business bazat pe mâncare ceva ...
Citește mai mult »

Cum va fi când nu va mai fi?

O lume întreagă așteaptă vești pozitive. Speră că totul se va încheia și viețile noastre își vor relua cursul normal. Totuși semnele bune întârzie să apară. Cel puțin în mesajele oficiale. Și oricât de optimiști am fi, devine tot mai clar că virusul ăsta nu dispare curând și va trebui să trăim o vreme cu el așa cum trăim cu multe alte molime pe care le ignorăm: obezitatea, poluarea, HPV-ul pentru care există vaccin, dar îl refuzăm sistematic și câte altele or mai fi. Totuși distanțarea socială se va sfârși în momentul în care economia dă semne să moară și ea virusată. Analiștii zic că în România 70% din business merge încă, deja pe forumuri după nebunia intrării în șomaj tehnic, apar tot mai multe mesaje care solicită detalii despre procedura de ieșire. Branduri mari din industria auto anunță reluarea activității. Avem deja povești de succes cu învingătorii vremurilor. Așa că mă gândesc că n-ar strica un exercițiu de vizualizare. Nu vreau să(-mi) creez așteptări, oricum văd că importanța lor este exacerbată de când cu tonele de ...
Citește mai mult »

Dincolo de statistici

Zilele acestea se numără morții, testații, bolnavii, tratații. Văd o pleiadă de “oameni de știință” al căror job e să vadă în paharul berzelius, că globul de cristal este pentru șarlatani, câți mai mor și cât va dura agonia. Am uitat să trec în lista cu doruri vremurile în care cercetătorii găseau soluții, nu făceau previziuni de tip Nostradamus, dar de rit nou, adică bazate pe algoritmi complecși și inteligență artificială. Dincolo de statisticile care ne sunt prezentate obsesiv, cine are ochi să vadă ce se întâmplă cu marile și micile companii, are ce învăța! Mai mult și mai bine ca din pleiada de webinarii organizate zilele acestea cu tema “cum să-ți salvezi afacerea în trei pași simpli”! Unora le-a sosit, așadar, vremea să scoată la înaintare proiecte în care au investit și au sperat că vor deveni cândva profitabile. BAT are o divizie de vaccinuri care speră să dea lovitura cu unul eficient împotriva noului virus. E bătălie mare între corporații, cine-l va găsi pe cel salvator va face istorie, întrucât pe viitor ne vom lupta ...
Citește mai mult »

Lecții de viață

Noi, oamenii, avem senzația că suntem foarte speciali. Cei mai deștepți. Superiori oricum altor specii, din toate punctele de vedere. Puternici. Motivați de chestii adevărate, nu superficiale precum masa și caca casa. Este clar că nu e chiar așa, dar insistăm să credem asta. Aud încă prea des că urmașii noștri vin pe lume să ne dea lecții. Nu să perpetuăm specia ca animalele de rând. Ci să evoluăm spiritual. Să învățăm chestii despre noi. Să creștem în sine precum aluatul frământat cu drojdia aia de nu se prea găsește. Mai nou și crizele vin pe lume să ne dea nouă lecții. În caz că nu știați pandemia asta n-are drept cauză un virus și niște autorități comuniste care l-au scăpat de sub control. Ci întreaga umanitate care merita un reset! Că prea ne ticăloșisem și o luasem razna. Uite așa ne trimite destinul global niște materii noi să le băgăm la cap și să trecem testele. Mamă, și ce-o să mai învățăm din ele! Cum am învățat, de altfel, din toate celelalte. Trăim un an doi sub ...
Citește mai mult »