Management

Perspectiva noastră

Cu ceva timp în urmă, dezamăgită de ceea ce se întâmplă în domeniul meu de activitate am început să urmăresc cum este la alții, tocmai ca să mă lămuresc dacă vorbim despre o problemă globală sau una punctuală, localizată geografic în grădina noastră carpatică. M-am minunat așadar să văd că panelurile de discuții ale altora sunt mult mai concrete, pragmatice și că soluțiile tehnice au progresat extraordinar, semn că în afară HR-ul este o industrie întreagă, bugetată corect, urmărită și măsurată, nu doar o retorică superficială despre oameni, respect, fericire și compatibilitate. Nu spun că afară este totul un râu de lapte și miere. Și acolo sunt probleme, multe similare cu cele de la noi. Lipsa talentelor este una globală, iar metodele de selecție rămân frustrante, agonizante chiar pentru candidați. Dar este clar că există o preocupare perpetuă de a transforma managementul HR nu doar în ceva funcțional, util, ci și măsurabil, cuantificabil. Și este evident că oamenii sunt dispuși să plătească pentru inovație și, mai ales, că sunt interesați continuu de a îmbunătăți, optimiza. A fost ...
Citește mai mult »

Temă de weekend

Ca o reminiscenţă din scurta perioadă petrecută în învăţământul de stat rural autohton, pe când scriam cu stiloul pe 25 de caiete litere, cifre şi alte semne grafice, las aici o lista de articole de citit în weekend cafea sau în caz de plictiseală (pentru că la radio se anunţă ploi). Sunt clasice şi pot fi parcurse oricând, nefiind fixate în nişte indici temporari sau spaţiali care să le influenţeze sensul. Eu am ajuns la un număr impresionant de link-uri salvate pentru ca sunt multe titluri care îmi plac şi puţin timp să le citesc, iar asta mă ajută în (extrem de rarele) momente de plictis. Aşadar: Dosarul “Mama mea” publicat în Dilema Veche. O serie de poveşti cu şi despre mame spuse de copii ajunşi adulţi. Unele triste, altele voiase, unele cu tâlc, altele doar frumoase, dar toate pline de nostalgie şi ceva regrete. Articolul care ne dă speranţă: în vremuri în care antibioticele tind a deveni inutile, iată că cineva găseşte o nouă utilitate, neasteptată a doxicilinei. Nu m-aş fi gândit niciodată, dat tocmai aici e ...
Citește mai mult »

Schimbarea năravului

Cu ceva vreme în urmă (multă, fie vorba între noi) am lucrat la o firmă autohtonă aflată în plin avânt economic şi de angajări. Ca orice firmă autohtonă de atunci, suferea de organizare naivă şi cultură organizaţională cu ceva disfuncţionalităţi. Din motive diverse managementul a decis să iniţieze un vast proces de rebranding: organizaţia urma să-şi schimbe numele, identitatea vizuală şi totodată întreaga percepţie a pieţei şi angajaţilor asupra sa. Practic urma o transformare totală, iar într-un timp nefiresc de scurt urma să vedem ceva nou, durabil, bazat pe valori reale, autentice. Problema pe care o vedeam eu, novice în ale schimbării organizaţionale, era aceea că în ciuda eforturilor uriașe de marketing, resursa umană avea acelaşi statut clasic de execuție a ordinelor venite de sus. Implicarea angajaților în proces a fost minimă, doar elitele, personajele cheie ale companiei au fost introduse în ostilități, iar la final toată lumea a avut sarcina de a aplauda într-un eveniment fastuos rezultatele mirobolante ale partidului echipei de management. Firma respectivă s-a schimbat în punctele esenţiale (cele de imagine), dar a rămas la fel în profunzimea ei. ...
Citește mai mult »

Trei concepte utile în management și parenting

Fără altă introducere, le enumăr și analizez sumar mai jos: 1. Curba efortului: Există niște motive pentru care legislația muncii în vigoare are prevederi stricte privitoare la timpul de lucru și cel de odihnă. Oamenii nu au capacitatea unui robot de a performa constant, egal, necondiționat, modul în care își fac treaba fiind direct dependent de o multitudine de factori, printre care și oboseala. Curba efortului este un arc de cerc care începe de la cel mai coborât punct în prima zi a săptămânii sau zilei, urcând până la un maximum la jumătatea intervalului de timp, pentru ca apoi să își urmeze traiectoria descendentă spre final. De aceea este bine de știut că lunea și vinerea sunt zile mai puțin productive, așa cum sunt și primele ore ale dimineții. Există și excepții (persoane care contrazic statistica având poate un zig-zag al efortului), după cum există și situații speciale (examene, proiecte cu temene limită foarte strânse) în care putem performa altfel decât în mod obișnuit. Dar a “robotiza” angajații sau copiii, a ignora tendința lor naturală de a-și conserva uneori energia ...
Citește mai mult »

Zilele noastre și cele care vor veni

Am debutat în carieră la începutul anilor 2000. Dădeam anunțuri în România Liberă și răspundeam la telefoanele candidaților. Am trăit atunci vremuri interesante, în care selecția era mult mai facilă și motivația oamenilor de a se angaja mult mai onestă. Mi se pare ireal să-mi amintesc de tineri absolvenți de Automatică veniți spontan la poarta unei firme de IT, cu CV-ul în mână, în căutare de job. Și de momentul în care am cerut șefului meu buget pentru recrutarea online, iar el m-a privit ca pe un extraterestru. Una la mână: ceream bani mulți pentru ceva ce costa o nimica toată, a doua, ceva-ul ăla era de-a dreptul absurdo-fantastic. De atunci paradigma s-a schimbat serios și constant. Piața muncii este acum extrem de dinamică și, pentru cei neexperimentați sau obtuzi, imprevizibilă. Nu exagerez când spun că vorbim acum despre o criză de talente. Indiferent de nivel ierarhic, domeniu de activitate sau chiar localizare geografică, companiile au dificultăți în a găsi angajații potriviți. Iar situația va deveni și mai provocatoare. Recrutarea este deja o luptă pentru a atrage candidați ...
Citește mai mult »

Cum arată o firmă muribundă?

Printr-un concurs de împrejurări, am ajuns la începutul iernii să-mi petrec niște timp într-o firmă românească mare, din buricul târgului. Jur că parcă auzeam imnul vechi, ba parcă și umbra tablourilor cu răposatul Ceaușescu se zărea prin birouri! Ceea ce m-a făcut să pariez cu mine însămi că mult nu o mai duce, mai ales că nimeni de acolo nu părea a-și dori schimbări în ciuda semnalelor financiare clare primite constant de câțiva ani. Care sunt așadar indiciile vizibile oricui că o firmă este muribundă? Sunt simple și, oricât de superficiale ar părea, au logică: Traiul în evul mediu tehnologic, unde cea mai recentă descoperire este centrala telefonică și interioarele aferente, faxul și imprimanta. Mail-ul este generator de paranoia, teancul de hârtii de pe birou fiind însă indicator de performanță. Oamenii blazați, cu zâmbetul pierit de mult și entuziasmul pus în cuierul de la intrare. Te uiți la fețele angajaților și vezi iminentul bocet, îl simt și ei că vine, dar puțini au curajul să-și schimbe povestea. Și nu doar fețele spun asta – firmele muribunde au oamenii îmbrăcați urât. Nu ...
Citește mai mult »

Un sfat de parenting şi management (Dacă îl citiţi îmi datoraţi 50 de euro)

Ieri am început ziua discutând cu o veche şi dragă colegă şi destul de proaspătă mămică despre efectele abundenţei de specialişti şi sfaturi în parenting care au ajuns să-i bulverseze, să-i sperie şi chiar să-i determine pe cei mai naivi dintre noi să ia decizii proaste. Este a patra astfel de discuţie pe care o am anul acesta cu prietene devenite mame, deci tind să cred că situaţia este una serioasă. Eu balansez între distracţie şi stupoare atunci când citesc bloguri de parenting. Dar le iau ca atare, ca pe ştirile politice sau economice. Nimic educativ, doar informaţie inutilă. Cu toate astea, mă apucă groaza atunci când realizez câtă influenţă au niste vorbe care sună profi chiar dacă ascund mari hibe logice, doar pentru că sunt slobozite în online. Am să dau şi două exemple spre a înţelege mai bine sfatul contra cost. Într-o frumoasă zi de vară, o mamă de un copil ne-a oferit dovada supremă de empatie şi puternică simţire în relaţia cu acesta, povestindu-ne cum la refuzul copilului de a urca în maşină întru deplasarea la o destinaţie, l-a aşteptat 30 de minute sa se hotărască. Deci doi părinţi au stat jumătate de oră pe lângă maşină, până ...
Citește mai mult »

Nostalgie pragmatică de toamnă

Încă din februarie mă gândesc la noul site ITEX.ro. Atunci era doar nevoia de schimbare, de a reîmprospăta imaginea şi de a comunica mai bine ceea ce este ITEX. Acum a devenit o necesitate, cel vechi devenind încet, dar sigur, nefuncţional. Ar fi a treia variantă de site, dar pentru prima oară îmi este cumplit de greu. Şi ceva vreme nu m-am prins de ce. Dar tot căutând înainte si înapoi cum ar trebui să se întâmple lucrurile de această dată, am dat de acest comunicat, apărut la scurt timp după ce am lansat primul itex.ro. Şi citez: Valentina Neacsu, Senior Consultant al ITex, ne da argumentul infiintarii acestui serviciu: “In contextul in care “batalia” pentru specialistii IT&C a devenit acerba, iar solutiile de a externaliza recrutarea unei companii care cunoaste specificul industriei lipsesc, aparitia ITex nu poate fi decat benefica. Avem know-how-ul in testarea abilitatilor tehnice a candidatilor, specificul organizatiilor din aceasta industrie ne este extrem de familiar si aceasta ne creeaza avantajul competitiv.” Dincolo de faptul că m-am priceput întotdeauna la vorbe (*), în spatele lor stătea atunci o realitate simplă: cunoşteam extrem de bine avantajul competitiv pe care-l aveam, pentru ...
Citește mai mult »

Diferenţe

Într-unul dintre proiectele de consultanţă organizaţională, am întâlnit o situaţie de-a dreptul inedită, dacă nu ar fi fost chiar dramatică. Unul dintre angajaţii firmei, care activa într-un punct de lucru îndepărtat geografic (şi nu numai) de sediul principal, s-a prezentat la discuţia cu mine aproape prăbuşit fizic şi psihic. Nu era o situaţie punctuală sau o noapte precedentă cu note insomniace, omul era de-a dreptul afectat de sindromul suprasolicitării profesionale. Lucra enorm, într-un ritm infernal, dar din cauza proastelor proceduri de raportare, nimeni nu realiza asta. În plus, fiind departe, deci invizibil, percepţia managerilor era că oricum nu prea are treabă şi stă la şuete toată ziulica. Nimeni nu s-a gândit să-i facă o vizită sau să-l invite la o discuţie serioasă, iar omul devenise ţinta unei atitudini generale zeflemitoare din partea colegilor. Cum ar veni şi bătut si cu banii luaţi. Când le-am spus managerilor că este suprasolicitat, au glumit. Când am adus argumente clare si măsurabile, au tăcut. Angajatul în cauză chiar muncea până la epuizare, dar din cauza unui management defectuos, rezultatele nu se regăseau în încasări. În viaţa personală văd adesea ...
Citește mai mult »

Management defectuos – 3 exemple din retail

Ziceam la un moment dat că 90% dintre magazinele românești ar trebui să-și concedieze angajații. Roboții ar fi mai amabili, mai empatici și ar ține minte mai ușor toate categoriile de produse. Am realizat apoi că problema este mult mai punctuală: 90% dintre magazinele românești ar trebui să-și concedieze de fapt managerii. Deţin vagi cunoştinţe şi abilităţi în ale şefiei, de aceea nici restul angajaţilor nu au habar de cum ar trebui să-şi trateze clienţii sau să organizeze produsele la raft. Iată cele trei exemple promise în titlu, toate culese dintr-un mall bucureştean. Primul: Intru în magazin ştiind clar ce caut şi dau să întreb pe cineva întru scurtarea procesului. Produsele sunt înşirate pe umeraşe într-o clasificare ilogică pentru mine, iar cele trei agente comerciale (vorba nomenclatorului de meserii) stau strâns şi iremediabil grupate la o bârfă ad-hoc. Nimeni nu se sinchiseşte de mine, aşa că încerc să sparg gaşca. În acelaşi timp sună şi telefonul de la casă. Una din vânzătoare se duce să răspundă. Mă uit cu speranţă la cele două rămase. – Doar şefa vă poate ajuta! mi se adresează una dintre ele. Deci avem un spaţiu comercial de 4 m pătraţi şi ...
Citește mai mult »