Management

Din nou despre schimbare

Unul dintre cele mai invocate subiecte de dezvoltare personală și consultanță organizațională este schimbarea. Se vorbește despre ea ca despre un Sfânt Duh pământenesc și nu degeaba, cu siguranță este o constantă a existenței fiecăruia dintre noi. Dar nu se vorbește neapărat corect. Pentru că schimbarea voită, conștientă, este greu spre imposibil de implementat. Iar ceea ce noi numim schimbare se dovedește, de fapt, doar un proces adaptativ la modificările care apar în exteriorul nostru. În proiectele de consultanță, sunt extrem de vizibile aceste coordonate: atunci când îți propui să schimbi ceva reușești rareori și necesită eforturi supranaturale. Apoi inevitabil apar dezechilibre, modificări nedorite și greu de anticipat în alte zone care nu necesitau intervenții. Organizațiile sunt organisme complexe, greu de cunoscut în profunzimea lor, de aceea astfel de soluții trebuie privite cu mult scepticism. Ce poate face totuși un consultant? Niște mecanisme funcționale fără neapărat să le schimbe pe cele existente, identificarea verigilor slabe și, mai ales, a zonelor de potențială creștere. Nu poate intra totuși cu picamerul și demola în speranța unei reconstruiri durabile decât dacă ...
Citește mai mult »

Întrebarea vedetă a interviurilor post-izolare

Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine. Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă. O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)! CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal? Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea ...
Citește mai mult »

Câte ceva despre mâncarea livrată acasă

De când stăm la bază mâncăm, mâncăm, mâncăm. Proviziile sunt încă departe de a fi terminate, însă ideile de meniuri zilnice sunt tot mai puține. Așa că am încercat opțiunile online disponibile, ce-i drept mai rare în cazul nostru care petrecem de pandemie într-o localitate limitrofă Bucureștiului, nu în buricul târgului. Variantele sunt limitate, deși dacă stăm să calculăm corect, n-ar trebui. Dar cele pe care le avem se înscriu într-o traiectorie deja desenată de majoritatea livratorilor pe care îi știu de pe când aveam încă biroul+after în București. Și anume: 1. Bucătarul este furnizorul de congelate. Șnițelul e congelat, orezul asemenea, legumele, sarmalele, carnea din ciorbă, desertul. Și, așa cum este normal, găsești furnizorul ăsta și la alții. Aceleși gusturi așadar, texturi, mirosuri, diferă sarea scăpată la încălzit și prețul. Eu înțeleg cum stă treaba cu logistica din bucătărie, mai ales că gătesc intensiv. Dar tocmai că cel mai simplu mi-e și mie să trântesc conținutul unei pungi congelate în tigaie. Deci mă aștept să cumpăr de la unii care au un business bazat pe mâncare ceva ...
Citește mai mult »

Dincolo de statistici

Zilele acestea se numără morții, testații, bolnavii, tratații. Văd o pleiadă de “oameni de știință” al căror job e să vadă în paharul berzelius, că globul de cristal este pentru șarlatani, câți mai mor și cât va dura agonia. Am uitat să trec în lista cu doruri vremurile în care cercetătorii găseau soluții, nu făceau previziuni de tip Nostradamus, dar de rit nou, adică bazate pe algoritmi complecși și inteligență artificială. Dincolo de statisticile care ne sunt prezentate obsesiv, cine are ochi să vadă ce se întâmplă cu marile și micile companii, are ce învăța! Mai mult și mai bine ca din pleiada de webinarii organizate zilele acestea cu tema “cum să-ți salvezi afacerea în trei pași simpli”! Unora le-a sosit, așadar, vremea să scoată la înaintare proiecte în care au investit și au sperat că vor deveni cândva profitabile. BAT are o divizie de vaccinuri care speră să dea lovitura cu unul eficient împotriva noului virus. E bătălie mare între corporații, cine-l va găsi pe cel salvator va face istorie, întrucât pe viitor ne vom lupta ...
Citește mai mult »

Agilitate sau fragilitate?

Nu pot să nu scriu despre ce se întâmplă în piața muncii zilele acestea. Este evident există firme care au fost luate pe nepregătite de situația existentă. Cărora le-au picat proiecte, li s-a sugrumat cash-flow-ul, le-au dispărut clienți sau, poate, linii de business întregi. Și firme care, deși sunt pregătite, știu că nu pot susține pe o durată nedeterminată din fonduri proprii o armată de angajați înrolați în a aștepta vremuri mai bune. Primul meu sfat, pentru toți cei aflați într-o incipientă criză este să stea calmi, să încerce să analizeze la rece (aici consultanții ăia de-i huliți chiar pot ajuta, nefiind implicați emoțional în business-ul vostru) și, mai ales, să comunice. Cu angajații, cu clienții cheie, membrii board-ului între ei, cu piața. Uitați-vă la cei mari cum fac și încercați să scalați anumite reacții și comunicări. Al doilea sfat este să găsiți banii. Să calculați scenarii de dificultate diferită, să vedeți cât și cum ajung, de unde vin acum, de unde ar mai putea sosi (crizele aduc cu ele și oportunități, nu-i mit). Să găsiți găurile ...
Citește mai mult »

Trei motive păguboase de a porni un business

Poate mai mult de jumătate dintre companiile nou înfiinţate îşi dau obştescul sfârşit în primii patru ani de funcţionare. Este greu să te lupţi cu firme care au atras deja o masă relevantă de clienţi, comunică şi primesc feedback de la aceştia, le ştiu nevoile şi punctele vulnerabile. Este complicat şi cu natura umană, care schimbă destul de greu şi imprevizibil obiceiurile de consum. Dar poate cel mai greu este să reuşeşti să faci din micile eşecuri inerente trambuline spre dezvoltare, nu o perpetuă Vale a Plângerii. Dar unele jur că se nasc moarte! Oameni care ştiu doar să facă o ciorbă visează să conducă restaurante cu stele în frunte, neveste de patroni care cred că e suficient să ai capitalul iniţial își imaginează sclavi cu frunze de palmier lângă birou sau părinţi care au senzația că nevoile lor parentale sunt împărtăşite de mii de alţi oameni, astfel încât purced la a deschide afaceri în domeniul educaţiei, toți aceștia creează cronici ale unor morți anunțate. Care sunt aşadar cele mai naive motive să-ţi deschizi o (nouă) afacere? 1. ...
Citește mai mult »

Totuşi, ce facem cu toţi aceşti copii aflaţi în situaţii de risc?

Zilele trecute, noul ministru din fruntea Educaţiei, o doamnă stimabilă şi plină de intenţii bune, a inspectat însoţită de mulţi reporteri şi cameramani câteva şcoli din judeţul Ialomiţa. Aşa cum mă aşteptam, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de când, la rândul meu, îmi pierdeam pantofii prin noroaiele unor sate similare, tot din judeţul cu pricina: haznale în curtea şcolii, copii descălţaţi înainte de a intra în sala de clasă, cadre didactice nevoite să plătească din buzunarul propriu naveta, suflete ale căror şanse la educație permanentă dispar încă de când se nasc. Au trecut aproape 30 de ani în care satul românesc s-a degradat continuu, iar educaţia din mediul rural a fost la coada tuturor preocupărilor sociale, economice, politice, deşi există mulţi indicatori pe roşu acolo. Ştiu că pare exotic să te gândeşti la altceva decât bula ta sătulă şi care alege şcoala copiilor după criterii care mai de care mai elitiste. Dar jumătate din forţa de muncă a României se naşte acolo unde s-a născut și veșnicia. Dacă vrem o ţară ca afară, nu putem ...
Citește mai mult »

Episodul 1: Agonia

După cum vă spuneam, am intrat în anul nou cu pregătiri pentru prima vacanţă: o destinaţie din Austria potrivită pentru a iniţia copilul cel mic în ale sportului pe skiuri şi pentru a-l pune în mişcare şi pe cel mare, care a început la o vârstă mai fragedă să frecventeze pârtiile. Pe numele ei Zell am See, pare un loc frumos atât vara cât şi iarna, atât pentru cei cu copii cât şi pentru tineri liberi şi frumoşi, atât pentru cei cu bani cât şi pentru cei care au mai puţini bani, dar tot au ceva, că nu-i chiar ieftină 🙂 Şi da, se ajunge şi cu maşina, dar şi cu avionul, însă cititorii vechi ştiu deja că preferăm vacanţele pe patru roţi. Am pornit la drum ca de fiecare dată cu portbagajul burduşit de bagaje, ochii cârpiţi de somn, mâncare şi cafea la sufertaş/ cutie. Mi s-a reproşat că nu sunt o mamă responsabilă care să facă chiftele şi şniţele, că aşa se mănâncă în maşină, mă gândesc deci ca data viitoare să înlocuiesc cofeina cu ...
Citește mai mult »

Care este cel mai mare risc în afacerile de familie

Am auzit des de-a lungul timpului pe la interviurile de angajare despre cultura organizațională din firmele de familie autohtone: multe idei fixe, mentalitate de clan (“cine nu zice ca noi e împotriva noastră!”), acoperirea greșelilor proprii și critica perpetuă a celorlalți. Este adevărat, istoria noastră prea scurtă, deloc liniară în a construi afaceri încă ne dă bătăi de cap. Afacerile de familie au însă atât dezavantaje cât și avantaje și m-am gândit să le punctez azi, în speranța că ar putea ajuta cândva. Ce înseamnă o afacere de familie? Probabil este clar pentru toată lumea: vorbim despre organizații în care fondatorii/ echipa inițială are legături de rudenie. Multe dintre ele își păstrează “demografia” și astfel nu se pot dezvolta decât în limitele de mărime ale clanului respectiv, altele își mențin preponderent posturile de conducere, mergând apoi pe o diversitate a angajărilor. Ce avantaj au aceste afaceri? Marele avantaj este posibilitatea de a comunica mult mai direct, sincer, eficient. Îți este mai simplu și mai comod să-i spui fratelui sau copilului tău că planifică o prostie. Că nu crezi în proiectul ...
Citește mai mult »

Unde pot duce erorile?

Suntem obișnuiți să demonizăm greșelile. Motivele sunt evidente: dacă un funcționar greșește, am putea plăti o taxă mai mare. Dacă un șofer o dă în bară se pot ivi accidente cu urmări nu tocmai dezirabile. Ca medic, ai deseori chiar responsabilitatea vieții pacientului pe care îl tratezi. Percepția asupra greșelilor este așadar corelată strict cu efectele sale negative. Și totuși, din erori se pot întâmpla și lucruri bune. Multe rețete culinare de senzație sunt rezultatul unor banale nereușite. Ba chiar și tratamente medicale. Sau invenții care ne-au schimbat viața. De exemplu, poveştile spun că chipsurile şi-au început măreaţa carieră culinară atunci când un client nemulţumit a făcut retur la bucătărie unei poţii de cartofi prajiţi nu tocmai comestibili. Iar descoperirea penicilinei nu face nici ea tocmai cinste inventatorului, care a uitat să cureţe recipientele cu mostre de bacterii stafilococice pe care le folosea în cercetările sale şi astfel acestea au prins mucegai. Pentru un laborator de cercetare chestia asta nu-i tocmai o bravadă. Şi acum vine partea cu adevărat ciudată. Pentru că urmează să vă spun că trebuie ...
Citește mai mult »