Management

Dincolo de statistici

Zilele acestea se numără morții, testații, bolnavii, tratații. Văd o pleiadă de “oameni de știință” al căror job e să vadă în paharul berzelius, că globul de cristal este pentru șarlatani, câți mai mor și cât va dura agonia. Am uitat să trec în lista cu doruri vremurile în care cercetătorii găseau soluții, nu făceau previziuni de tip Nostradamus, dar de rit nou, adică bazate pe algoritmi complecși și inteligență artificială. Dincolo de statisticile care ne sunt prezentate obsesiv, cine are ochi să vadă ce se întâmplă cu marile și micile companii, are ce învăța! Mai mult și mai bine ca din pleiada de webinarii organizate zilele acestea cu tema “cum să-ți salvezi afacerea în trei pași simpli”! Unora le-a sosit, așadar, vremea să scoată la înaintare proiecte în care au investit și au sperat că vor deveni cândva profitabile. BAT are o divizie de vaccinuri care speră să dea lovitura cu unul eficient împotriva noului virus. E bătălie mare între corporații, cine-l va găsi pe cel salvator va face istorie, întrucât pe viitor ne vom lupta ...
Citește mai mult »

Agilitate sau fragilitate?

Nu pot să nu scriu despre ce se întâmplă în piața muncii zilele acestea. Este evident există firme care au fost luate pe nepregătite de situația existentă. Cărora le-au picat proiecte, li s-a sugrumat cash-flow-ul, le-au dispărut clienți sau, poate, linii de business întregi. Și firme care, deși sunt pregătite, știu că nu pot susține pe o durată nedeterminată din fonduri proprii o armată de angajați înrolați în a aștepta vremuri mai bune. Primul meu sfat, pentru toți cei aflați într-o incipientă criză este să stea calmi, să încerce să analizeze la rece (aici consultanții ăia de-i huliți chiar pot ajuta, nefiind implicați emoțional în business-ul vostru) și, mai ales, să comunice. Cu angajații, cu clienții cheie, membrii board-ului între ei, cu piața. Uitați-vă la cei mari cum fac și încercați să scalați anumite reacții și comunicări. Al doilea sfat este să găsiți banii. Să calculați scenarii de dificultate diferită, să vedeți cât și cum ajung, de unde vin acum, de unde ar mai putea sosi (crizele aduc cu ele și oportunități, nu-i mit). Să găsiți găurile ...
Citește mai mult »

Trei motive păguboase de a porni un business

Poate mai mult de jumătate dintre companiile nou înfiinţate îşi dau obştescul sfârşit în primii patru ani de funcţionare. Este greu să te lupţi cu firme care au atras deja o masă relevantă de clienţi, comunică şi primesc feedback de la aceştia, le ştiu nevoile şi punctele vulnerabile. Este complicat şi cu natura umană, care schimbă destul de greu şi imprevizibil obiceiurile de consum. Dar poate cel mai greu este să reuşeşti să faci din micile eşecuri inerente trambuline spre dezvoltare, nu o perpetuă Vale a Plângerii. Dar unele jur că se nasc moarte! Oameni care ştiu doar să facă o ciorbă visează să conducă restaurante cu stele în frunte, neveste de patroni care cred că e suficient să ai capitalul iniţial își imaginează sclavi cu frunze de palmier lângă birou sau părinţi care au senzația că nevoile lor parentale sunt împărtăşite de mii de alţi oameni, astfel încât purced la a deschide afaceri în domeniul educaţiei, toți aceștia creează cronici ale unor morți anunțate. Care sunt aşadar cele mai naive motive să-ţi deschizi o (nouă) afacere? 1. ...
Citește mai mult »

Totuşi, ce facem cu toţi aceşti copii aflaţi în situaţii de risc?

Zilele trecute, noul ministru din fruntea Educaţiei, o doamnă stimabilă şi plină de intenţii bune, a inspectat însoţită de mulţi reporteri şi cameramani câteva şcoli din judeţul Ialomiţa. Aşa cum mă aşteptam, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de când, la rândul meu, îmi pierdeam pantofii prin noroaiele unor sate similare, tot din judeţul cu pricina: haznale în curtea şcolii, copii descălţaţi înainte de a intra în sala de clasă, cadre didactice nevoite să plătească din buzunarul propriu naveta, suflete ale căror şanse la educație permanentă dispar încă de când se nasc. Au trecut aproape 30 de ani în care satul românesc s-a degradat continuu, iar educaţia din mediul rural a fost la coada tuturor preocupărilor sociale, economice, politice, deşi există mulţi indicatori pe roşu acolo. Ştiu că pare exotic să te gândeşti la altceva decât bula ta sătulă şi care alege şcoala copiilor după criterii care mai de care mai elitiste. Dar jumătate din forţa de muncă a României se naşte acolo unde s-a născut și veșnicia. Dacă vrem o ţară ca afară, nu putem ...
Citește mai mult »

Episodul 1: Agonia

După cum vă spuneam, am intrat în anul nou cu pregătiri pentru prima vacanţă: o destinaţie din Austria potrivită pentru a iniţia copilul cel mic în ale sportului pe skiuri şi pentru a-l pune în mişcare şi pe cel mare, care a început la o vârstă mai fragedă să frecventeze pârtiile. Pe numele ei Zell am See, pare un loc frumos atât vara cât şi iarna, atât pentru cei cu copii cât şi pentru tineri liberi şi frumoşi, atât pentru cei cu bani cât şi pentru cei care au mai puţini bani, dar tot au ceva, că nu-i chiar ieftină 🙂 Şi da, se ajunge şi cu maşina, dar şi cu avionul, însă cititorii vechi ştiu deja că preferăm vacanţele pe patru roţi. Am pornit la drum ca de fiecare dată cu portbagajul burduşit de bagaje, ochii cârpiţi de somn, mâncare şi cafea la sufertaş/ cutie. Mi s-a reproşat că nu sunt o mamă responsabilă care să facă chiftele şi şniţele, că aşa se mănâncă în maşină, mă gândesc deci ca data viitoare să înlocuiesc cofeina cu ...
Citește mai mult »

Care este cel mai mare risc în afacerile de familie

Am auzit des de-a lungul timpului pe la interviurile de angajare despre cultura organizațională din firmele de familie autohtone: multe idei fixe, mentalitate de clan (“cine nu zice ca noi e împotriva noastră!”), acoperirea greșelilor proprii și critica perpetuă a celorlalți. Este adevărat, istoria noastră prea scurtă, deloc liniară în a construi afaceri încă ne dă bătăi de cap. Afacerile de familie au însă atât dezavantaje cât și avantaje și m-am gândit să le punctez azi, în speranța că ar putea ajuta cândva. Ce înseamnă o afacere de familie? Probabil este clar pentru toată lumea: vorbim despre organizații în care fondatorii/ echipa inițială are legături de rudenie. Multe dintre ele își păstrează “demografia” și astfel nu se pot dezvolta decât în limitele de mărime ale clanului respectiv, altele își mențin preponderent posturile de conducere, mergând apoi pe o diversitate a angajărilor. Ce avantaj au aceste afaceri? Marele avantaj este posibilitatea de a comunica mult mai direct, sincer, eficient. Îți este mai simplu și mai comod să-i spui fratelui sau copilului tău că planifică o prostie. Că nu crezi în proiectul ...
Citește mai mult »

Unde pot duce erorile?

Suntem obișnuiți să demonizăm greșelile. Motivele sunt evidente: dacă un funcționar greșește, am putea plăti o taxă mai mare. Dacă un șofer o dă în bară se pot ivi accidente cu urmări nu tocmai dezirabile. Ca medic, ai deseori chiar responsabilitatea vieții pacientului pe care îl tratezi. Percepția asupra greșelilor este așadar corelată strict cu efectele sale negative. Și totuși, din erori se pot întâmpla și lucruri bune. Multe rețete culinare de senzație sunt rezultatul unor banale nereușite. Ba chiar și tratamente medicale. Sau invenții care ne-au schimbat viața. De exemplu, poveştile spun că chipsurile şi-au început măreaţa carieră culinară atunci când un client nemulţumit a făcut retur la bucătărie unei poţii de cartofi prajiţi nu tocmai comestibili. Iar descoperirea penicilinei nu face nici ea tocmai cinste inventatorului, care a uitat să cureţe recipientele cu mostre de bacterii stafilococice pe care le folosea în cercetările sale şi astfel acestea au prins mucegai. Pentru un laborator de cercetare chestia asta nu-i tocmai o bravadă. Şi acum vine partea cu adevărat ciudată. Pentru că urmează să vă spun că trebuie ...
Citește mai mult »

Plus/ minus

În profesia mea, îmi dau seama despre dificultatea unor potențiale proiecte de recrutare după modul în care îmi sunt descrise: dacă cei din fața mea au multe cerințe pozitive (“candidatul să știe tehnologia x, să fie muncitor și comunicativ”) atunci vorbim despre proiecte noi. Dacă apar preponderent cerințe negative (“să nu întârzie, să nu aibă probleme de adaptare, să nu fie introvert”) atunci vorbim despre proiecte vechi, care au trecut deja prin câteva serii de insuccese. În viața personală este la fel. Veți observa că oamenii încercați de viață și greutăți, au tendința de a-și dori negații: ginerele să nu bea și să nu fie violent, copiii să nu aibă necazuri sau boli, în general să nu vină vremuri grele. Social stăm la fel: ne dorim politicieni care să nu fure și să nu fie proști. Ați zice că nu-i o mare problemă asta și că încerc să despic un fir invizibil în patru părți egale. În realitate lucrurile nu stau chiar așa. Profesional vorbind, eu știu că proiectele care tind să fie definite negativ eșuează în marea lor ...
Citește mai mult »

Dictatura ne-angajabililor

În urmă cu ceva timp exista un refren al managerilor toxici în piaţa muncii autohtone. În ştiţi: “nu am neapărată nevoie de tine ca angajat, aşteaptă oricum încă zece mai buni la uşă”. Era unul neproductiv şi oricum fals, pentru că în istoria recentă n-a fost niciodată coadă la porţile firmelor româneşti, iar motivele nu ţin neapărat de factori economici sau sociali, cum se speculează. După cum se bagă de seamă, cozile mari sunt mereu la ghişeele care eliberează paşapoarte. Acum, după ce ziarele şi emisiunile de ştiri au bătut apa în piuă cu criza de personal, s-a schimbat kalimera: candidaţii toxici atuncă spre departamentele de recrutare un soi de “la noi e puterea, noi dictăm regulile”. Ceea ce este tot fals, că până la urmă atât candidatul cât şi firma au propriile procese de selecţie, dar dacă stăm să ne gândim, fără joburi, nu sunt nici oferte de selectat. În schimb dacă nu există candidaţi, apar procese automatizate sau comasate, redesign de departamente şi multiple alte artificii organizaţionale. Şi da, există apoi alte arii geografice ...
Citește mai mult »

Disconfortul și învățarea

Mulți dintre noi, adulții, au uitat poate, dar pentru a învăța să scrie, au avut nevoie de multă răbdare și exercițiu. Uneori mușchii mici ai mâinii se blocau sub presiunea efortului depus, alteori deveneau dureroși zile în șir. Nu a fost ușor și dacă n-ar fi existat motivația de a trece peste disconfort, am fi rămas probabil nealfabetizați. Acum scriem la foc automat, fără să mai conștientizăm fiecare literă, legătură, algoritm. Și practicarea unui sport ne învață câte ceva despre disconfortul din învățare. La început abia miști, abia pricepi reguli, abia ce poți imita niște mișcări ale antrenorului. Punctul maxim de frustrare apare atunci când ajungi să te doară fiecare părticică din corp și, cu toate acestea, trebuie să te antrenezi în continuare. Dincolo de el începe creșterea și perfecționarea. Orice abilitate se dobândește greu. Uneori cu dificultăți fizice, alteori mentale, dar cel mai frecvent schimbarea veritabilă și performanța “dor”, mai ales la început, pe toate planurile. Lucrând cu copiii, am realizat că noi, oamenii, venim deja pe lume echipați pentru a face față disconfortului din învățare. Piticii ...
Citește mai mult »