Imposibil de categorisit

Înțelepciune în stare pură

Cu ceva timp în urmă citeam un text al unuia dintre autorii mei preferați despre cum se complică treburile pe măsură ce avansăm prin viață: apar tot mai multe responsabilități, apoi neputințe, practic devine tot mai greu să ne purtăm mizera existență. Și apoi murim într-un final apoteotic. Nu-i de mirare că articolul a dispărut rapid: deși respectivul este un pragmatic, cu soluții simple și funcționale în cele mai multe dintre cazuri, de data aceasta a reușit brusc să-și ducă cititorii într-o zonă atât de pesimistă, pentru care nimeni nu părea pregătit. Multă vreme m-a apăsat pe gânduri textul omului: cum să vă spun, lucrurile chiar devin mai grele! Când oamenii din jur încep să moară sau să devină dependenți de tine, când copiii cresc și schimbă dinamica familiei, când deciziile devin tot mai grele și efectele lor tot mai previzibile, numai ușor nu poți spune că e. Dar m-am prins la timp că acesta este drumul firesc. Și privind altfel lucrurile, deși situația devine mai complicată și noi suntem mai antrenați și căpătăm noi abilități de navigat ...
Citește mai mult »

A furat, dar a şi făcut ceva. A cântat bine, dar a şi abuzat.

Una dintre bipolarităţile poporului român (şi poate nu numai) este legată de profilul moral al politicienilor care îl conduce. De regulă, aceştia sunt persoane care se implică în bunăstarea comunităţilor doar în perioadele electorale şi doar în proiecte ale căror beneficii personale sunt suficient de tentante. Cum românul nu e prost, ştie că este furat, dar mai ştie şi că rareori are alte alternative, dă cu ştampila şi suduieşte! (*) Iar sintagma poate fi extrapolată şi în alte cazuri. Recent au apărut două documentare care au (re)aruncat în aer scena showbizului mondial. Unul este despre abuzurile lui R. Kelly asupra unei armate de minore şi altul despre cele ale lui Michael Jackson asupra unor minori (doi sunt cei care au ales să-și spună povestea). Ambii reprezintă personalităţi marcante ale industriei muzicale şi ambii au mai avut de înfruntat astfel de acuzaţii în trecut. Şi atât R. Kelly cât şi  M.J. au un istoric de victime ale abuzului. În primul caz agresorul a fost o femeie cu 10 ani mai în vârstă ca artistul, în cel de-al doilea chiar tatăl realmente ...
Citește mai mult »

De ce succesul poate fi mai greu ca eșecul?

În ultima vreme a început o adevărată apologie publică a eșecului: este bun, inevitabil, necesar. Ceea ce nu-i rău, nereușita reprezintă o constantă în viața celor curajoși. Iar modul în care gestionăm astfel de situații este definitoriu pentru calitatea vieții noastre și a celor din jur. Am fost printre primii care a scris despre eșec într-o țară obsedată de succes, mai ales că îi cunosc destul de bine gustul. O simplă căutare folosind cuvântul “eșec” în bara din dreapta sus a prezentului blog vă oferă cinci pagini de articole. Totuși, văzând oameni incredibil de talentați, care au reușit apoi să dea cu reușita lor de toate gardurile, am realizat că aceasta este incomparabil mai greu de dus. Și am încercat să-mi explic de ce se întâmplă așa. De ce artiști minunați sfârșesc în supradoze, afaceriști vizionari ajung în mizerie după decizii de care nu-i credeai capabili, de ce creatori de artă mor în condiții de-a dreptul halucinante. În primul rând, un lucru care îi leagă pe toți este geniul lor, un talent, o abilitate peste medie. Asta îi face ...
Citește mai mult »

Uneori e și așa

Mi-aș dori să pot scrie mereu optimist și amuzant, în note de Seninia, astfel încât să generez doar zâmbete și stare de bine. Dar viața nu este doar despre norișori pufoși, fluturași sau raze de soare. Este și despre zile întunecate, în care nimic nu pare a avea rezolvare, despre lovituri care te lasă fără aer, despre sâcâieli mai mari sau mai mici. Prietenii știu că marele copil, căruia în curând va trebui să-i spun pe numele din buletin din motive evidente, organizează de doi ani un târg de Crăciun în liceu, banii strânși fiind donați unor cauze umanitare. Este unul dintre motivele pentru care îmi place Colegiul Național pe care îl frecventează, are libertatea și mai ales sprijinul de a se implica în tot soiul de proiecte, iar aceste experiențe contează. Anul acesta au ales un caz greu: Vlăduț, un băiețel de 6 ani, diagnosticat recent cu o boală extrem de gravă, imposibil de tratat în România. Ieri banii donați au ajuns în posesia tatălui acestuia, care le-a făcut o vizită la liceu. Când mi-a spus de întâlnirea ...
Citește mai mult »

Inspirație și motivație

Am multe de spus la sfârșit de an, dar la acest început de săptămână cuvintele vin greu. Așa că am ales niște fotografii să vorbească pentru mine, să vă inspire și motiveze să găsiți soluții creative la problemele cotidiene. Toate vin de peste Ocean și au ca personaje celebrități. Păi dacă nici ele nu știu cu succesul, atunci cine? 🐯Prima imagine arată clar că nu trebuie să lăsăm complexele să ne macine, că trebuie să “îmbrățișăm”, chiar să celebrăm defectele. Ai o zi proastă, în care părul îți stă pe măsură? Sau poate nu mai ai chiar așa de mult cât să zici că e doar o zi. Nu te întrista, fă ca actorul Cuba Gooding Jr.: poartă o căciulă de blană la cămașă. Efect garantat, doamnele mai în vârstă vor presupune că este chiar părul tău, iar cele tinere te vor visa vânând un iepuraș, vorba cântecului de sezon. 👑A doua poză demonstrează fără dubiu că dacă aștepți suficient, orice haină sau trend va avea un moment de glorie. De exemplu, Katie Holmes a purtat zilele acestea un outfit ...
Citește mai mult »

E soare

Astăzi am vrut să scriu un text optimist. Sunt încărcată de inspirație, în ultima vreme chiar am avut muze bune. Dar navigând la cafea prin Social Media am aflat că o colegă de breaslă nu mai este printre noi. A pierdut un război lung cu boala sa necruțătoare, deși câștigase câteva lupte importante. Așa că nu sunt sigură că îmi iese. Nu am cunoscut-o personal, dar era acolo, una dintre noi. Ne intersectam prin reviste, pe la evenimente, prin proiectele de recrutare și selecție. Apoi s-a retras din activitate păstrând toate armele pentru boala ei. A lăsat HR-ul pentru artă, a început să trăiască altfel. Apoi a capitulat. Cu o moarte toți suntem datori, asta este clar. Dar ideal este să facem și din viață tot datoria noastră. Cumva prinși în făurirea propriului masterplan al succesului, sărim peste pauze, îi punem pe cei dragi în așteptare, îi învinovățim pentru nereușitele noastre, ne supărăm pentru tot soiul de bagatele, visăm la chestii care odată obținute ne seacă, nu ne împlinesc. Suntem țâfnoși, importanți, orgolioși. Ne ținem mintea ocupată cu ...
Citește mai mult »

Mimând

-Mama, ce conferi? Păcălici sau Mimatul cu cărți? m-a întrebat aseară cel mic arătându-mi cele două jocuri. De câteva ori, pentru că eram cu gândurile razna. M-am prins ce vrea abia după ce am realizat că încearcă să afle ce prefer. De când a început circul cu recentul plebiscit, dorm prost, visez tâmpenii, am migrene. Încercarea mea de a-i înțelege pe minoritarii votului mă seacă de energie și putere. Și cred că nu cunosc om zdravăn la minte care să poată sta calm sub asediul informațiilor absolut dezgustătoare care ni se prezintă. Nu poți vedea cerul senin, nu poți auzi păsărelele care cântă, nu te poți juca cu frunzele căzute, dacă ți se creionează un perpetuu iad. Desfrâu, dezmăț, decadență excesivă, comportamente extreme, pericole care sigur nu ne pasc pe noi ăștia de stăm mai mult în trafic decât sărind din zona de confort în noi situații sociale. Iar eu am doi sau trei cunoscuți cu astfel de abordări. Mi-e groază să mă gândesc ce este în bula lor! Întreb cu sinceritate: cum naiba trăiți? Cum vă duceți la culcare ...
Citește mai mult »

La mulți ani 2001!

În 1997, anul primului nostru eșec de aderare la NATO, România încă avea în vigoare legea care încrimina relațiile homosexuale consensuale. Este celebru cazul unei sportive abuzate și încriminate atunci pe motiv de lesbianism. Guvernul Văcăroiu încercase abrogarea în anii anteriori, la presiunea Consiliului Europei, dar nu a avut succes, Partidul Țărănist, aproape mort azi, dar încă viu în abordări similare, fiind atunci principalul motor politic al împotrivirii. Abia în 2001 legea cu pricina a dispărut, așa că în 2003 era deja anunțată integrarea noastră în UE, iar în 2004 ne-au primit în alianța nord-atlantică.  După dezincriminarea homosexualității ce să vezi? Nu am fost trăzniți de Dumnezeu, nu ne-au furat homosexualii copiii și nici nu ne-au agresat pe stradă, așa cum propovăduiau nemulțumiții vremurilor. Doar am crescut economic, ne-am mai civilizat, au venit mai multe dintre blamatele corporații, unele care susțin bine multe familii tradiționale, am mai renunțat la budele din fundul curții. Istoria recentă ne oferă așadar un exemplu grăitor: oricât de nefiresc pare unora, oricum societatea se va adapta trendului global. Când interesele geopoliticostrategicoeconomicoandshit o vor ...
Citește mai mult »

Viaţa online

Cu ceva timp în urmă, una dintre paginile de (pseudo)ştiinţă, pe care o urmaream pe Facebook, a publicat un articol despre ovarele polichistice. Au urmat sute de comentarii în care femei diverse ca naţionalitate şi locaţie pur şi simplu îşi tăguiau (*) prietene interesate de subiect. Adică alte femei la fel de diverse care s-au confruntat, într-un fel sau altul, cu această afecţiune. Aparent vremurile în care era aiurea să vorbeşti public despre boli care ţin de zona intimă au trecut. Ori că zici de un genunchi, ori că bagi detalii despre uter, e acum acelaşi lucru. Ceea ce e logic corect, până la urmă tot anatomie umană e, dar cumva deschide calea spre atrocităţi de comunicare ca cele de mai sus. De când administrez grupul de discuţii al comunei am avut multe bariere personale de înfruntat. Este mai greu decât pare, sunt oameni diferiţi si dificili care uneori îţi pun la încercare răbdarea şi nervii. Dar recunosc public că cel mai tare mă îngreţoşează, la propriu, anunţurile de tipul: “cine e disponibilă pentru o mani/ pedi cu semi în după amiaza asta?” sau varianta ...
Citește mai mult »

Noua ordine

Ieri a apărut în presă ştirea că Miss America, binecunoscutul concurs de frumuseţe, renunţă la proba costumelor de baie, aceasta fiind înlocuită cu interviuri care să arate personalitatea concurentelor, implicarea lor socială, influenţa pozitivă asupra lumii în care trăim. Anterior se renunţase şi la cea a rochiilor de seară, care a fost transformată în prezentarea unor vestimentaţii reprezentative pentru cele care participă. Avantaj asistentele medicale, menajerele și polițistele! (A se scuza gluma incorectă politic, mai ales într-un atfel de text moralizator.) Concursul în cauză mi se pare atât de demodat încât mă încearcă o sinceră admiraţie că a rezistat până acum. Frumuseţea feminină aste prezentată atât de multiplu, detaliat și pentru toate gusturile odată cu accesul la noile tehnologii, încât probabil doar nostalgicii şi sponsorii ciudați o mai caută în astfel de show-uri. (Ups, cred că am recidivat cu incorectitudinea!) Totuşi, dincolo de faptul că un produs muribund încearcă să se redefinească pentru a supravieţui, renunţarea la costumele de baie ne arată că trăim vremuri istorice. America, ţara tuturor posibilităţilor şi a imperiilor media, înţelege că vremea defilarilor în chiloţi pentru ...
Citește mai mult »