Imposibil de categorisit

Sunt ca un tank

În caz că nu suntem prieteni de Social Media, trebuie să vă mărturisesc că sâmbătă am fost la concert 5Gang. Și nu oriunde, ci la Craiova, orașul natal al lui Selly. Motivul: copilul cel mic este mare fan și pentru că în general el n-a prea primit tratamente preferențiale, ne-am gândit să-i facem acest hatâr. Inițial am vrut să mergem la Brașov, și astfel bifam și o ieșire mai amplă în familie, dar ar fi însemnat să lipsească o zi de la școală și nu era tocmai un semnal pe care să ne dorim să i-l transmitem. Prima întrebare pe care am primit-o de la cunoscuți atunci când ne-am anunțat intenția de participare a fost “nu-i cam mic să meargă la concert?” Ce să zic, pe vremea celui mare, Cleopatra Stratan umplea săli cu prichindei de 3-5 ani. Acum 5Gang are un public de 5-10 ani. Astea sunt trendurile, ne aliniem măcar la unul în speranța că debifăm multe altele. A doua: dar nu ți se par mesajele lor periculoase? Copiii noștri cresc înconjurați de mesaje de tot soiul. Nu ...
Citește mai mult »

#Branding

În dimineaţa asta, aflându-mă iar în traficul motivant şi dătător de boli ale minţii din zona Bragadiru-Prelungirea Ghencea, am constatat ce bine se pricepe românu’ nu doar la politică, fotbal, resurse umane, mai nou chiar matematică, dar şi la marketing. Dau doar trei exemple, pentru simetria scrierii, dar vă aştept şi pe voi cu altele în comentarii. Poate iau notițe americanii! Primăria Capitalei care este ea gospodină şi implicată în toate, a decis ca pe toate autobuzele STB să scrie mare numele său dimpreună cu cel al consiliului general care înţeleg că e mai aparte şi merită menţionat ca atare. Şi când zic mare, e uriaş, probabil că a fost chiar testat dacă se vede din Spațiu. Cu siguranţă că există un motiv bine întemeiat ca ferestrele autobuzelor să aibă acest minunat însemn, cert este că în dimineţile răcoroase de toamnă, când sticla lor este aburită şi oamenii stau înghesuiţi ca în conservă, nici că se poate crea o imagine mai reprezentativă pentru instituţiile ale căror nume se iţesc mândre printre şiroaiele de apă. În aceeaşi zonă, în ...
Citește mai mult »

Viața merge înainte

Zilele acestea am auzit multe promisiuni și lecții învățate din partea celor apropiați. “Să mă bucur de viață”, “să nu mai amân”, “să fiu mai bun”. Sunt firești, momentele de criză – și doliul este unul zdravăn – predispun la creșteri exponențiale de motivație. Dar schimbarea autentică cere mai mult decât atât și de aceea cele multe astfel de propuneri mor și ele, încă din fașă. Doliul are trei lecții mari și late, evidente pentru toți și ignorate în mod generalizat. 1. La nivel macro suntem insignifianți, importanța și valoarea noastră este dată de micul nostru univers familial și social. Că mai suntem sau nu, soarele răsare zilnic, plouă sau e soare, copacii cresc, se nasc copii, proiecte, relații, sentimente. Dacă am conștientiza asta, multe dintre orgolii nu și-ar mai găsi obiectul, iar prioritățile personale ar urma ordinea firească. 2. Luăm cu noi un rând de haine și un soi de dulap cu mânere. Iar tot ce rămâne în urmă are o regulă evidentă: cu cât este mai mult, cu atât învrăjbește și desparte mai tare. 3. Viața nu îți ...
Citește mai mult »

Câteva întrebări cu răspunsuri incomode

Dacă v-aș invita la proteste pe tema educației? Care pare iremediabil defectă, bazată pe norocul copiilor și nu pe o strategie națională? Pentru că este o loterie a avea profesori buni chiar și în școli de renume, a nu-ți cădea tavanul în cap sau a nu-i veni idei te miri cui să schimbe procedurile de examinare cu două luni înaintea Bacalaureatului. Loterie care a construit o industrie nedreaptă a meditațiilor, șansele egale la educație devenind nu o utopie, ci o glumă proastă. Cel mai probabil aș participa eu și două-trei colege de liceu sau facultate. Ceilalți s-ar uita la noi ca la Circul Globus. Educația ca subiect public este interesantă pe bloguri de prințese. Îndividual fiecare se descurcă: plătește școli private sau și meditatori, găsește o sursă de influență, fentează sistemul pentru binele odraslei. Dacă v-aș invita să nu mai dați șpagă, indiferent de context sau de loc: spital, școală, administrație publică, poliție? Cel mai probabil veți spune că e ok, oricum nu dați. Și la prima întâmplare care vă scoate din zona de confort, scoateți și portofelul ca să ...
Citește mai mult »

Generația MTV

Așa cum copiii mei au YouTube sau Spotify, noi am avut MTV. Apărut “pe cablu” la scurt timp după Revoluție, respectivul post de televiziune era nu doar motivul pentru care uitam uneori să-mi fac temele, dar și o puternică sursă de influență vestimentară și chiar culturală. Am crescut așadar cu muzica și versurile celor de la Nirvana, U2, Depeche Mode, The Cure, Bush, Garbage. Dar și cu hituri de o vară sau cu muzică de care mi-e cam jenă să-mi amintesc. Plus piesele pe care dansam, pentru că rupem ringurile. Să zic și de Beavis și Butt-head, cei care mi-au corupt cumva simțul umorului? Doar că pentru noi lumea asta era intangibilă. Astăzi putem merge oriunde în lume să vedem un concert. Atunci am umblat prin multe ambasade doar să putem vedea Parisul. În afară de MJ, nimeni nu se înghesuia să concerteze într-o țară ciudată, înapoia timpurilor, care tocmai își împușcase conducătorul, iar inflația ar fi putut adăuga prețului biletelor multe zerouri în timp real. Azi găsim hainele lor oriunde. Atunci mergeam la croitoreasă cu speranța că-i reușește ...
Citește mai mult »

Simt că Seninia nu mai poate fi în România

O cunoștință mi-a povestit că are datorii uriașe după ce și-a îngropat o rudă apropiată. Comunitatea a servit din plin pomana, încurajată cu spor de BOR care profită la rându-i de practicile medievale, serviciile auxiliare au costat și ele, aparent a devenit un cumplit lux să mori în România. Iar în viața cea veșnică este, conform bisericii ortodoxe, ca și în cea tracătoare: ai, o duci bine, n-ai, e vai de capul tău! Un antreprenor povestea cu fală cum angajații lui au stat șase luni neplătiți. 6! Omul era mândru de fidelitatea lor, fără să observe că cei mai prost plătiți sunt și cei mai vulnerabili. Unde s-ar fi dus? Sute de familii s-au chinuit cel puțin jumătate de an. Cum să te cocoșești la așa realizare? Am văzut de curând o corporație. Să vă spun că nu a investit nimic în România, doar ceva salarii, în rest oamenii lucrează într-o organizare de tip junglă. Ce soluții informatice n-are statul, să fi văzut acolo! Că tot am ajuns la stat, mă chinui să găsesc răspunsuri de la o instituție ...
Citește mai mult »

Iubirea în vremuri moderne

Ca și în părințeală, am descoperit destul de repede și pe calea cea grea că există o diferență uriașă între ceea ce ne spune literatura, presa, plus gura lumii și ceea ce se petrece de obicei într-o relație romantică. Pentru că iubirea nu este cu inimioare, vorbe dulci și suspine, ci are trăsături mult mai complexe, profunde și diferite. Practic toate modelele de iubire năbădăioasă pe care le citim, le vedem în filme sau ajung prin ziare sunt toxice. Nu-i ok ca în numele unui sentiment așa de frumos să suferi ca un câine, să te cerți nebunește sau să nu-ți mai priască nimic în viață. Este ok să te doară lipsa, este normal să simți săgeți uneori, este firesc să existe un malaxor de sentimente contradictorii. Dar nu să trăiești în milioane de îndoieli sau să te cerți întruna din toate banalitățile cotidiene, nici să privești relația ca pe un lanț invizibil sau să simți nevoia permanentă de a-l chinui pe celălalt. Dar nu doar modelele sociale sunt idealizate nefericit, astfel încât să ne afecteze propriile relații. Cele pe ...
Citește mai mult »

Reflecții despre deodorant, orientare turistică și prezent

Suntem plecați prin lume, vă povestesc pe îndelete unde și de ce, când voi avea cum! 🙂 Am prins o zi din canicula ucigătoare, dar acum vremea este blândă și prietenoasă. Totuși, ca niciodată, în zonele turistice mirosul de transpirație ne urmărește constant. În magazine, la cozi,  prin autobuze, trăznește a subțiori nemângâiate de apă și săpun de te ustură ochii și îți cade părul din nas. Care-i treaba? Se poartă natural? S-a dovedit științific că deodorantul dăunează grav sănătății? În vacanță nu e timp de mofturi cu igiena? Sau moda aceea feminină cu pisicile sub umeri s-a generalizat și aduce noi provocări olfactive? Nu că pe la noi nu se întâmplă, dar parcă nu așa grav ca aici. Mi se pare că pe meleagurile noastre sunt șanse mai mari să intuiești potențialii suspecți de emanații, spre deosebire de partea asta de lume în care mirosul te învăluie de unde nu te aștepți. Dincolo de aceste minore inconveniente, în pelegrinările noastre am constatat un lucru interesant: copilul cel mare are un stil de orientare spectaculos. Un hibrid între cel clasic, ...
Citește mai mult »

Binele învinge

Dacă îmi spunea cineva că mă voi uita la meciurile europenelor din vara asta, ale naționalei de fotbal Under 21, m-aș fi amuzat. Dacă îmi spunea că, mai mult decât atât, le voi aștepta mai ceva ca pe Familia Guldenburg pe vremuri, m-aș fi prăpădit de râs. Campionatul intern de fotbal mi se pare o bizarerie tristă. Cu Becali purtător perpetuu de cuvânt, care privește un business ca pe o fundație religioasă și nu ezită să se proclame un soi de Dumnezeu, cu multiple cazuri de corupție dovedite și câte or mai fi uitate de justiție, cu puține figuri autentice și multe personaje dubioase, spectacolul fotbalistic s-a mutat de pe teren la știri, acolo unde ar trebui să fie doar rezultatele. Dar chiar și pentru o neavizată ca mine, o simplă privire la jocul copiilor ajunși la Euro și calificați deja în semifinale pe locul întâi dintr-o grupă deloc facilă și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost suficientă să-mi dau seama că văd altceva. Alt aluat, sportivi compleți, pregătiți pe toate palierele, altă mentalitate, deloc ...
Citește mai mult »

Ce face bebe?

Cea mai grea perioadă a maternității este, cu siguranță, lăuzia, adică perioada aceea care urmează imediat după naștere. Fizic, situația este dezastroasă. În ceea ce mă privește, dacă prima oară arătam și mă simțeam gripată, a doua am jurat că sunt călcată de TIR. Bio-chimic, furtunoasă. Hormonii ăia există, nu sunt mituri! Psihologic catastrofală. Ca proaspete mame, natura ne încarcă cu ceva rezerve de anxietate, doar pentru a se asigura că nu punem specia în pericol. La tot acest cocktail Molotov se adaugă chiauneala celor din jur. Nu este ușor pentru nimeni să primească un suflet nou, sosit în ambalaj fragil, în viața sa! De cele mai multe ori bebelușii trezesc în cei din jur nu doar o iubire imensă, ci și frici, neîmpliniri, tristeți asociate propriilor nașteri. Toate acestea răbufnesc ca o bombă de emoții, provocând periculoase reacții în lanț. Comparând cele două experiențe avute de mine, am realizat totuși ceva. Lucrurile devin mai simple când cei din jur sunt atenți la nevoile biologice și emoționale ale mamei, când aceasta este privită nu doar ca un livrator de ...
Citește mai mult »