Imposibil de categorisit

Generația MTV

Așa cum copiii mei au YouTube sau Spotify, noi am avut MTV. Apărut “pe cablu” la scurt timp după Revoluție, respectivul post de televiziune era nu doar motivul pentru care uitam uneori să-mi fac temele, dar și o puternică sursă de influență vestimentară și chiar culturală. Am crescut așadar cu muzica și versurile celor de la Nirvana, U2, Depeche Mode, The Cure, Bush, Garbage. Dar și cu hituri de o vară sau cu muzică de care mi-e cam jenă să-mi amintesc. Plus piesele pe care dansam, pentru că rupem ringurile. Să zic și de Beavis și Butt-head, cei care mi-au corupt cumva simțul umorului? Doar că pentru noi lumea asta era intangibilă. Astăzi putem merge oriunde în lume să vedem un concert. Atunci am umblat prin multe ambasade doar să putem vedea Parisul. În afară de MJ, nimeni nu se înghesuia să concerteze într-o țară ciudată, înapoia timpurilor, care tocmai își împușcase conducătorul, iar inflația ar fi putut adăuga prețului biletelor multe zerouri în timp real. Azi găsim hainele lor oriunde. Atunci mergeam la croitoreasă cu speranța că-i reușește ...
Citește mai mult »

Simt că Seninia nu mai poate fi în România

O cunoștință mi-a povestit că are datorii uriașe după ce și-a îngropat o rudă apropiată. Comunitatea a servit din plin pomana, încurajată cu spor de BOR care profită la rându-i de practicile medievale, serviciile auxiliare au costat și ele, aparent a devenit un cumplit lux să mori în România. Iar în viața cea veșnică este, conform bisericii ortodoxe, ca și în cea tracătoare: ai, o duci bine, n-ai, e vai de capul tău! Un antreprenor povestea cu fală cum angajații lui au stat șase luni neplătiți. 6! Omul era mândru de fidelitatea lor, fără să observe că cei mai prost plătiți sunt și cei mai vulnerabili. Unde s-ar fi dus? Sute de familii s-au chinuit cel puțin jumătate de an. Cum să te cocoșești la așa realizare? Am văzut de curând o corporație. Să vă spun că nu a investit nimic în România, doar ceva salarii, în rest oamenii lucrează într-o organizare de tip junglă. Ce soluții informatice n-are statul, să fi văzut acolo! Că tot am ajuns la stat, mă chinui să găsesc răspunsuri de la o instituție ...
Citește mai mult »

Iubirea în vremuri moderne

Ca și în părințeală, am descoperit destul de repede și pe calea cea grea că există o diferență uriașă între ceea ce ne spune literatura, presa, plus gura lumii și ceea ce se petrece de obicei într-o relație romantică. Pentru că iubirea nu este cu inimioare, vorbe dulci și suspine, ci are trăsături mult mai complexe, profunde și diferite. Practic toate modelele de iubire năbădăioasă pe care le citim, le vedem în filme sau ajung prin ziare sunt toxice. Nu-i ok ca în numele unui sentiment așa de frumos să suferi ca un câine, să te cerți nebunește sau să nu-ți mai priască nimic în viață. Este ok să te doară lipsa, este normal să simți săgeți uneori, este firesc să existe un malaxor de sentimente contradictorii. Dar nu să trăiești în milioane de îndoieli sau să te cerți întruna din toate banalitățile cotidiene, nici să privești relația ca pe un lanț invizibil sau să simți nevoia permanentă de a-l chinui pe celălalt. Dar nu doar modelele sociale sunt idealizate nefericit, astfel încât să ne afecteze propriile relații. Cele pe ...
Citește mai mult »

Reflecții despre deodorant, orientare turistică și prezent

Suntem plecați prin lume, vă povestesc pe îndelete unde și de ce, când voi avea cum! 🙂 Am prins o zi din canicula ucigătoare, dar acum vremea este blândă și prietenoasă. Totuși, ca niciodată, în zonele turistice mirosul de transpirație ne urmărește constant. În magazine, la cozi,  prin autobuze, trăznește a subțiori nemângâiate de apă și săpun de te ustură ochii și îți cade părul din nas. Care-i treaba? Se poartă natural? S-a dovedit științific că deodorantul dăunează grav sănătății? În vacanță nu e timp de mofturi cu igiena? Sau moda aceea feminină cu pisicile sub umeri s-a generalizat și aduce noi provocări olfactive? Nu că pe la noi nu se întâmplă, dar parcă nu așa grav ca aici. Mi se pare că pe meleagurile noastre sunt șanse mai mari să intuiești potențialii suspecți de emanații, spre deosebire de partea asta de lume în care mirosul te învăluie de unde nu te aștepți. Dincolo de aceste minore inconveniente, în pelegrinările noastre am constatat un lucru interesant: copilul cel mare are un stil de orientare spectaculos. Un hibrid între cel clasic, ...
Citește mai mult »

Binele învinge

Dacă îmi spunea cineva că mă voi uita la meciurile europenelor din vara asta, ale naționalei de fotbal Under 21, m-aș fi amuzat. Dacă îmi spunea că, mai mult decât atât, le voi aștepta mai ceva ca pe Familia Guldenburg pe vremuri, m-aș fi prăpădit de râs. Campionatul intern de fotbal mi se pare o bizarerie tristă. Cu Becali purtător perpetuu de cuvânt, care privește un business ca pe o fundație religioasă și nu ezită să se proclame un soi de Dumnezeu, cu multiple cazuri de corupție dovedite și câte or mai fi uitate de justiție, cu puține figuri autentice și multe personaje dubioase, spectacolul fotbalistic s-a mutat de pe teren la știri, acolo unde ar trebui să fie doar rezultatele. Dar chiar și pentru o neavizată ca mine, o simplă privire la jocul copiilor ajunși la Euro și calificați deja în semifinale pe locul întâi dintr-o grupă deloc facilă și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost suficientă să-mi dau seama că văd altceva. Alt aluat, sportivi compleți, pregătiți pe toate palierele, altă mentalitate, deloc ...
Citește mai mult »

Ce face bebe?

Cea mai grea perioadă a maternității este, cu siguranță, lăuzia, adică perioada aceea care urmează imediat după naștere. Fizic, situația este dezastroasă. În ceea ce mă privește, dacă prima oară arătam și mă simțeam gripată, a doua am jurat că sunt călcată de TIR. Bio-chimic, furtunoasă. Hormonii ăia există, nu sunt mituri! Psihologic catastrofală. Ca proaspete mame, natura ne încarcă cu ceva rezerve de anxietate, doar pentru a se asigura că nu punem specia în pericol. La tot acest cocktail Molotov se adaugă chiauneala celor din jur. Nu este ușor pentru nimeni să primească un suflet nou, sosit în ambalaj fragil, în viața sa! De cele mai multe ori bebelușii trezesc în cei din jur nu doar o iubire imensă, ci și frici, neîmpliniri, tristeți asociate propriilor nașteri. Toate acestea răbufnesc ca o bombă de emoții, provocând periculoase reacții în lanț. Comparând cele două experiențe avute de mine, am realizat totuși ceva. Lucrurile devin mai simple când cei din jur sunt atenți la nevoile biologice și emoționale ale mamei, când aceasta este privită nu doar ca un livrator de ...
Citește mai mult »

Calendarul traumelor

Luni am avut o zi ciudată. Am fost lipsită de energie, apatică, dar cu un soi de agitație interioară inexplicabilă. M-am târât prin timp, am funcționat, dar mi-a fost greu să-mi explic ce am. Seara, copilul cel mare m-a anunțat că au trecut doi ani de la accidentul lui. Unul care ne-a cam pus pe jar la momentul respectiv. Pentru că în preajma banchetului din clasa a opta, fiind la o petrecere aniversară, s-a lovit destul de serios la piciorul drept, ajungând de urgență cu ambulanța la spital. Unde a fost cusut mai ceva ca o plapumă, având în prezent o uriașă cicatrice pe picior. Trebuia să îmi fi dat seama. Cumva pozele de la banchet care inundă Social Media în perioada asta mă fac să mă simt ciudat și știu că de atunci mi se trage. Dar n-am ținut minte ziua exactă, n-am imortalizat-o, n-am notat nicăieri. Am destule care mă bântuie și așa. De fapt toată perioada asta a începutului de iunie îmi este grea. Să vorbesc cu el la telefon în sunetul ambulanței a fost doar ...
Citește mai mult »

Poate bunătatea să devină virală?

Scriam cu ceva timp în urmă, sătulă de agresivitatea din spațiul public și frustrată de modelele “turbate” pe care alegem să le urmăm, că blândețea autentică nu vinde, nu ține prima pagină, nu se viralizează. Doar vindecă, discret și frumos. Zilele acestea am avut senzația că m-am înșelat. Vizita actualului Papă în România a fost nu doar un contra-argument al vorbelor mele, ci și o dovadă clară că și în Biserică tot omul sfințește locul. Din păcate nu am putut fi pe stradă, așa cum mi-am dorit. “Omul își propune, dar Dumnezeu dispune” este una dintre vorbele de duh preferate ale tatălui meu. De data asta eu mi-am propus, dar s-a dispus altceva. Am fost însă la precedenta vizită papală. Și am văzut același regal: un om care își depășește limitele firești de putere, energie și bunătate. Un sfânt în viață. Mi-a plăcut valul de solidaritate, marea de oameni diverși unită acolo de un singur chip și o singură doctrină: blândețea. Mi-au plăcut discursurile, gesturile, smerenia, chipurile celor care îl însoțeau. Dar cel mai mult mi-a plăcut să văd cum religia se ...
Citește mai mult »

Țelul suprem

Mi-am dat seama de ce sunt săracă! Financiar vorbind, cu duhul încă mai duc. Și vreau să rezolv chestia asta ASAP. Am aflat așadar din articolele de dezvoltare profesională că toți oamenii care s-au îmbogățit și-au dorit obsesiv câte ceva. Unii case, alții limuzine, bijuterii scumpe sau lucrări de artă inestimabile. Eu nu îmi doresc chestii din astea. De exemplu, nu visez la case megalomanice cu domenii uriașe pentru că mi se par bătăi de cap. Știți câți angajați îți trebuie să le întreții? Păi eu fug de acasă când îmi vine ajutorul la curățenie, să-mi mișune mereu prin prajmă tot soiul de persoane, care cu mopul, care cu ceaiul, care cu lustruitul oglinzilor, mi se pare coșmar. Mașină scumpă? Avem una nici prea prea, nici foarte foarte. Oricum eu nu șofez, că stau pe bancheta unui Bugatti, BMW sau Renault, dacă nu mă dor părțile moi, nu mă înghesuie nimeni la drum lung și supraviețuiesc onorabil în caz de Doamne fere’! e perfect. Bijuterii? Nu mă topesc după accesorii, sunt activă, alerg de regulă pe scări, n-aș ...
Citește mai mult »

Dumnezeu nu este dictator

În 1966, pe când comunismul lua amploare și conceptul omului nou, muncitor și iubitor de partid devenea din ce în ce mai palpabil, un conducător iubit a decis nu doar că natalitatea trebuie să sporească precum planul la hectar, dar și moralitatea membrilor societății trebuie să fie fără de cusur. Convins fiind că un decret dat cu un deceniu în urma sa, care legaliza avorturile, îmbie la decadență, prostituție și relații pasagere, Ceaușescu a decis să dea un altul care să-l readucă în ilegalitate: fatidicul 770 din 1966. A fost urmat de încă unul (779/ 1966) care îngreuna divorțul, pentru că doar așa, cu sac și cu petec poți însăila o nouă ordine socială perfectă. Rezultatele sunt deja istorie dramatică: femei, familii și copii mutilați pe viață, apariția unei piețe negre a serviciilor medicale de acest tip și a omului nou turnător, detractor, căutător în fundul şi burta colegelor, vecinelor sau rudelor. În imensa lui nebunie, decretul avea totuși portițele lui de scăpare. Partidul nu putea omorî femei de dragul unui făt nenăscut, deși putea pedepsi sarcini nedovedite. Generația noastră ...
Citește mai mult »