Imposibil de categorisit

Lecții de viață

Noi, oamenii, avem senzația că suntem foarte speciali. Cei mai deștepți. Superiori oricum altor specii, din toate punctele de vedere. Puternici. Motivați de chestii adevărate, nu superficiale precum masa și caca casa. Este clar că nu e chiar așa, dar insistăm să credem asta. Aud încă prea des că urmașii noștri vin pe lume să ne dea lecții. Nu să perpetuăm specia ca animalele de rând. Ci să evoluăm spiritual. Să învățăm chestii despre noi. Să creștem în sine precum aluatul frământat cu drojdia aia de nu se prea găsește. Mai nou și crizele vin pe lume să ne dea nouă lecții. În caz că nu știați pandemia asta n-are drept cauză un virus și niște autorități comuniste care l-au scăpat de sub control. Ci întreaga umanitate care merita un reset! Că prea ne ticăloșisem și o luasem razna. Uite așa ne trimite destinul global niște materii noi să le băgăm la cap și să trecem testele. Mamă, și ce-o să mai învățăm din ele! Cum am învățat, de altfel, din toate celelalte. Trăim un an doi sub ...
Citește mai mult »

Atenţie, adolescent în cuşcă!

Cu siguranţă că aşa cum îmi amintesc eu Revoluţia, aşa îşi vor aminti copiii mei actuala pandemie. Doar că eu vedeam trasoarele pe fereastră, ei văd virusul în poze frumos colorate. Eu am petrecut într-un apartament ceauşist, de trei camere, în care căldura uita să apară şi apa caldă părea un lux. Ei într-o casă destul de spaţioasă, cu o curte în care-şi pot dezmorţi ţurloaiele şi consuma din prea multele calorii consumate. În rest aceeaşi teamă, incertitudine, izolare la domiciliu şi circ televizat. Despre cel mic am tot povestit. Are norocul să-l fi prins vacanţa asta impusă în clasa pregătitoare, chestiile relevante le va repeta oricum în anul ce vine. Îi e din ce în ce mai greu sa stea fără prieteni, îmi e din ce în ce mai greu să-i structurez un program, mai ales că peste personalitatea destul de vijelioasă vine zilele acestea o agresivitate dobândită din prea multele frustrări. Nici cu cel mare nu-i uşor. Viaţa lui era haotic de dinamică, mergea la şcoală apoi la radio, era permanent cu prieteni sau colegi ...
Citește mai mult »

O primăvară de povestit nepoților

Ieri am ieșit din casă după 10 zile de izolare auto-impusă. Din păcate nu-i o idee bună să petreci de pandemie cu un ciobănesc mioritic care mănâncă cât o balenă, plus colega lui de padoc, deloc anorexică și ea. În plus am calculat greșit stocul de cafea, am uitat că sunt încă două guri care consumă, deși n-ar trebui, una având vârsta minoră și alta fiind de hipertensiv. M-am echipat așadar corespunzător, cu haine de scandal pe care ulterior le-am abandonat spre decontaminare, păr strâns în coadă și prins sub glugă, mască + mănuși de unică folosință și am mers la magazinul din cadrul unui centru comercial, pentru că ale noastre din sat sunt suprapopulate și se stă la coadă să le frecventezi. Pe șosele părea o zi obișnuită: aglomerație ca la balamuc. În parcare însă, numărai pe degetele de la o mână mașinile. Ajunsă în centrul comercial m-am simțit ca aterizată pe platoul de filmare a unui film apocaliptic. Vitrinele păreau închise în grabă, aproape abandonate, insulele cu produse acoperite neglijent, lumini stinse, pâlpâia un neon, pustiu ...
Citește mai mult »

Ghid de supraviețuire la cap

Ieri mă plângeam prietenilor virtuali că gătesc continuu, dar oalele se golesc în mod miraculos, deși nu ne omorâm cu munca zilele acestea să avem o justificare logică pentru apetitul crescut brusc. Uitându-mă prin Social Media am constatat că n-aș fi singura care a trecut la meniu zilnic de nuntă, tradițional. Clătite, tocănițe, gogoși, friptane, lumea mănâncă oameni buni! Cum ni s-a schimbat așadar comportamentul și de ce ne purtăm altfel acum? Păi, pentru că… anxietate. E o situația atipică și încercăm să-i facem față prin clasicele metode: 1. Să ne ținem ocupați fizic: și gătitul, curățenia, aranjatul, mutatul sunt aproape instinctuale. Eu sunt o persoană mai degrabă comodă, dar zilele astea am o energie ceva de speriat. 2. Să ne ținem mintea ocupată și aici miile de informații care ne asaltează se cer procesate, decantate, transformate în potențiale soluții. Dacă vedeți așadar persoane preocupate brusc de teorii stupide ale conspirației, să știți că doar încearcă să rămână conectați. Problema e că nici mâncatul, nici cititul obsesiv despre virusologie prin feed-ul Facebook nu ne ajută. Ce ne ajută în schimb? Rutina: mersul la ...
Citește mai mult »

Cum ai crescut, așa ești

Mă uit la copiii mei cei obligați să stea în casă și mă gândesc că nu există pedeapsă mai mare pentru ei. Celui mic îi lipsește rigoarea programului și antrenamentele care-i mai potoleau din imensa energie. Celui mare îi lipsesc prietenii, socializarea, munca. Sunt ca niște lei în cușcă, gata oricând să sară la beregata cui le intră în spațiul personal. Și asta deși încă pot ieși în curte, au console de tot soiul, filme, jocuri, cărți, activități. Mie, pe de altă parte, nu îmi este deloc greu. Am realizat că cel mai tare mă obosea și enerva timpul mort petrecut pe drumuri, deloc puțin. Și faptul că trebuia să gestionez logistica în două locații. Așa, cu o singură bucătărie și cel puțin 3-4 ore câștigate zilnic, lucrurile îmi par mult mai simple. Dar dincolo de asta, mi-am amintit de copilăria mea, în care nu aveam televizor (adică aveam, dar era degeaba), console, jocuri, jucării, activități structurate de adulții din viața mea. Vacanțele erau doar cu ceva cărți și mult timp liber. Și prietenii sau rudele, asta dacă ...
Citește mai mult »

Skincare – goliciuni de prin dulap

Știu că țara arde, dar, așa cum spuneam pe Facebook, m-am gândit că o babă care se piaptănă ne mai scapă de anxietăți. Pentru a uita puțin de subiectul zilei, astăzi vă scriu despre goliciunile din dulapul cu vaxuri, că așa-i în criză, cumperi pe o parte și rămâi cu rafturi goale pe alta. Ținând cont că nu-i o perioadă prea bună de achiziții, fie ele și online, vă voi spune și ce folosesc în locul celor care au ajuns la tomberon. Iată așadar produsele de care m-am despărțit zilele acestea: 1. La Roche Posay Toleriane Ultra 8 Mist (concentrat hidratant pentru ten intolerant) Eu îl folosesc pe post de toner, mi se pare singura opțiune care face diferența găsită până acum. Este foarte light, pare un puf cu apă termală. A fost prima achiziție, dar cu siguranță o voi recumpăra când trece nebunia. Ca înlocuitor am un mist hidratant de la Benton, cu tea tree, care își face binișor treaba. 2. Benton Fermentation Essence Îl folosesc ca al doilea pas al rutinei de seară. Are galactomyces, unul dintre ingredientele mele preferate, ...
Citește mai mult »

Dacă relațiile ar avea viață veșnică

La începutul săptămânii, printre provocările alinierii defectuoase a planetelor, s-a numărat una cu adevărat nouă pentru mine. Am văzut așadar cu ochii mei cum arată infidelitatea, din fericire a altora. Adică am dat nas în nas cu o persoană pe care o știu ca făcând parte dintr-o familie mai mult decât tradițională, plimbându-se tandru și romantic cu altcineva decât perechea oficială. Penibilul momentului pe o scară de la 0 la 100 a fost de 1 000 000. Dar ca orice chestie care mă întoarce, răscolește, intrigă, nervozează, s-a dovedit a fi un nou episod din seria “Dezvoltare personală pe bune!”. Fie vorba între noi, lucrurile se prezintă exact așa cum nu ne închipuim. Există o grămadă de stereotipii cu privire la chestia asta urâtă, care sunt bune, pentru că ne ajută să trecem mai ușor peste un astfel de episod, în cazul în care ne nimerim de partea cealaltă a situației. Realitatea este că oamenii ăștia erau senini și fericiți. Se simțeau bine, se bucurau de moment. Inițial m-am pus în papucii persoanei traduse conform hărții pe care ...
Citește mai mult »

Ce fac de “coronavirus”?

Am trecut deja de multe epidemii de gripă sezonieră, aviară și porcină. Pe aceasta din urmă am văzut-o cu ochii mei la copilul cel mare, care a pescuit-o dintr-o vacanță de iarnă la Predeal. Față de o altă viroză, de-a noastră neaoșă căpătată la Sovata, care m-a doborât și pe mine la pat, a fost mult mai ușor de dus. Știu așadar că între ceea ce vedem la televizor sau citim în presă și ceea ce se întâmplă în viața reală sunt diferențe uneori uriașe. Și mai știu, din experiența de mamă, că sunt prea multe virusuri și bacterii al căror nume ne este încă necunoscut, dar care pot deveni oricând noua vedetă a spitalelor, laboratoarelor și programelor de știri. Ce fac așadar în perioada asta de semi-isterie? Nimic special. Oricum de când am copii mi-am format reflexul de a mă spăla pe mâini exagerat. Motiv pentru care, mai ales în anotimpul rece, am mâinile uscate, crăpate, îmbătrânite prematur. Încerc să evit spațiile închise și aglomerațiile. Lucru aproape imposibil de altfel, asta este viața omului modern, umăr în umăr cu ...
Citește mai mult »

Marea ipocrizie națională

De câteva zile problema numărul 1 în România pare a fi alegerea Irinei Rimes ca ambasador al manifestărilor culturale închinate lui Constantin Brâncuși. Unii zic că n-ar fi persoana potrivită. Ca și cum ar fi fost cineva. Oricare dintre idolii tinerei generații, de la Smiley până la Selly ar fi trecut prin același linșaj mediatic în acest context. Alții că i-ar fi fost bun un script de PR atunci când a ieșit în fața presei. Ca și cum discursurile false și sforăitoare fabricate în malaxoarele agențiilor sunt preferatele generației pe care o reprezintă proaspăta ambasadoare. Eu zic că asistăm la un nou episod al dramei: Marea ipocrizie națională. Iar Brâncuși, bietul de el, a fost protagonistul multora, atât în timpul vieții cât și în prezent. Înainte de a ne întreba dacă Irina Rimes merită mult dezbătutul statut, ar trebui să ne întrebăm altceva: – Ce și cât învață copiii noștri despre Brâncuși în anii obligatorii de școală? – Dacă există, cum arată și cât de accesibilă este turistului de rând o Casă Memorială Brâncuși? – Câte muzee din România au, nu neapărat ...
Citește mai mult »

90-60-90

Decenii întregi brandurile comerciale au folosit modele perfecte pentru a-și promova produsele. Fete superbe, tinere, perfecte, bărbați bronzați, cu mușchii la vedere, imagini ireale și intangibile. Evident că hainele, mașinile sau produsele cosmetice par mai dezirabile într-o asemenea companie. “Dacă îmi cumpăr telefonul ăsta, sunt cu un pas mai aproape de a arăta ca tânărul asta bine clădit!” ar trebui să gândească consumatorul de rând. Dar perfecțiunea nu traversează strada la fiecare semafor. Și după o perioadă lungă în care am plătit tânjind degeaba după ea, ne-am cam dat seama că nu mai interesează aşa de mult. Pentru că da: decenii la rând femeile trecute de 30 de ani au fost excluse din preocupările publicitarilor. Nu mai zic despre femeile care nu se apropiau idealului de frumuseţe stabilit Dumnezeu ştie prin ce algoritm, celebrul 90-60-90. Decenii la rând nu am văzut pe afișe riduri, celulită, vergeturi. Sunt rușinoase, trebuie ascunse. Doar că aproape toate suratele mele au câte ceva de pe această listă neagră! Și iată că au venit vremurile pe care le profeţeam: consumatorul s-a săturat de ...
Citește mai mult »