Haz de necaz

Karma

Merg în graba la un supermarket să cumpăr diverse. Ca să nu vă pun pe gânduri am început a o mie una cură de slăbire şi trebuie totuşi să mănânc ceva ce-mi place, iar azi poftesc la nişte ardei iuţi umpluţi cu ceva ce pare a fi brânză. De la Auchan. Evident că în cele 10 minute destinate cumparăturilor am mai înşfăcat diverse de pe rafturi. Ajung la casă, pun produsele pe bandă, iar în spatele meu apare un bunic cam de-un leat cu tata care face şi el acelaşi lucru. Scot portofelul şi constat că sacoşa mea intens refolosibilă lipseşte din poşetă. Mă întorc spre domnul în vârstă şi-l rog să-mi dea o sacoşă de plastic din spatele său. Omul, de o amabilitate contondentă, se întoarce,  scuipă vârtos pe degete, apucă o sacoşă din teanc şi mi-o oferă galant (conform standardelor din pușcării). Am avut un moment de panică, dar mi-a fost frică să protestez. Oricum îmi pare rău că nu ne-a filmat cineva: reacţia mea și a casierei la manipularea infamei pungi de plastic a ...
Citește mai mult »

Pauza de apă

Prin vară am fost la o petrecere de pitici. Ca oricare alta, distractivă pentru copii şi generatoare de migrene pentru adulţi. Şi petrecerea asta avea un animator. Tinerel, energic şi cel mai sigur cu probleme în amor, pentru că se conversa înflăcărat pe messenger-ul de la Facebook, iar anumite replici îl deranjau teribil şi vizibil. Iar când avea nevoie de concentrare pentru a răspunde îi trimitea pe micii petrecăreţi în pauză de apă. Abia ce începea jocul că auzeai: – Gata, pauză de apă! Şi de voie, de nevoie, mai târâş, mai grăpiş, copiii se executau. Mai ales că se ştie ce mult le place lor apa. Zilele astea ştiu exact cum se simţeau piticii când erau trimişi la hidratare. Orice mă apuc să fac, cineva îmi serveşte o binemeritata pauză de apă. Am o tonă de lucruri în agendă (inclusiv o iminentă vacanţă), am idei şi chef de ele, dar apar brusc întreruperi neprevăzute. Şi este enervant, frustrant, agasant, şi îmi vine să mă cert cu animatorul. Dar apoi îmi recapăt optimismul şi-mi reamintesc ce hidratată voi fi. Hai cu nişte gânduri bune si pumni strânşi spre mine! ...
Citește mai mult »

Luate de pe Facebook

Cele mai spumoase, comentate și share-uite chestii de pe Facebook sunt cele autentic românești. Nu doar că ne-am născut cu o hâtrie aparte, dar și locurile în care trăim s-au îmbibat zdravăn în ea. Și care ar fi cel mai autentic și perpetuu concept decât coada? La ANAF – coadă, la Permise – coadă, în trafic – coadă, noi reușim și în Drumul Taberei, unde sunt 10 supermarketuri la 5 locuitori, să ne îmbulzim la coadă când ne cumpărăm cele trebuincioase. Dar românul s-a născut nu doar glumeț și generator de îmbulzeli, ci și antreprenor. Astfel, am văzut pe Facebook trei idei de afaceri îndrăznețe și profitabile. Le-am furat și le-am pus aici cu creditul de rigoare pentru ingeniozitetea celor care le-au gândit: Comercializarea kit-ului de coadă la instituțiile statului. Acesta trebuie să conțină: scăunel, carte de citit, baterie externa pentru telefonul mobil, termos și cafea, net nelimitat, haleală, copii xerox la orice act. Și, aș adăuga eu, neapărat un dosar cu șină. Kit-ul “trafic de coșmar”. Nu mai știu ce propunea autorul, eu zic că ar merge ceai/ cafea ...
Citește mai mult »

Comuniunea om-natură

În prima zi cu vreme autentică de toamnă, cel mic a început gradiniţa. Toate frământările şi îndoielile lui (plus ale noastre) au fost trăite simultan de natură: frunze căzând, nori plumburii, ploaie molcomă. Asta ca să o dau ca la balada Mioriţa, că şi aşa soarta ne este pecetluită şi trebuie să o acceptăm ca atare 🙂 Ca orice început este inimaginabil de greu. Şi nu exagerez când zic aşa, chiar nu mi-am imaginat chinurile prin care vom trece. De ce a început grădiniţa? Pentru că era momentul, fiind pregătit cu toate cele. Vorbeşte inteligibil (pe cât posibil la vârsta lui), este dornic să petreacă timp cu alţi copii, se descurcă cu îmbrăcatul, mâncatul şi partea de igienă, este foarte independent, refuzând adesea ajutorul nostru. În plus şi-a manifestat deseori dorinţa de a merge şi el la şcoală ca fratele mai mare, de a avea colegi, prieteni noi, de a face teme (asta-i partea frumoasă la cei care au un model). De ce nu-i place grădiniţa? Pentru că este ceva nou. Locul, regulile, persoanele sunt diferite faţă de rutina lui zilnică. Dacă acasă este singurul copil mic, care are ...
Citește mai mult »

Cum faci poze – varianta 40+

Vine şi vârsta la care trebuie să faci alegeri dificile pentru a te trage în poză cumsecade, arătându-ţi vârsta cu o marja de eroare de maxim 5 ani şi rămânând totusi recognoscibilă pentru grupul social căruia aparţii. Carevasăzică: Mai întâi alegi zilele şi orele menite sesiunilor foto. Trebuie să fi dormit nici bine, nici rău, să fi trecut cel puţin 4 ore de la trezire, să nu fie nici cald, nici frig şi să ai o dispoziţie nici prea temperamentală, nici prea catatonică, întrucât extremele dăunează grav fotogeniei. În ciuda somnului nici prea prea, nici foarte foarte, va trebui să faci o altă alegere: să-ţi arăţi cearcănele şi ochii umflaţi sau ridurile şi laba gâştei? Dacă alegi prima variantă, se purcede la a arăta o moacă bolundă, o privire fixă, fără grimasă. Garantat se văd urmele pufoase cafenii, dar nici o liniuţă. În cea de-a doua, se trage un rânjet cu toată faţa, mai dihai ca în filmele de groază, care garantat va ascunde dunga umflată şi colorată de sub ochi, dar va arăta în toată minunăţia ei harta hidrografică a feţei. Apoi, va trebui să alegi între guşă şi ...
Citește mai mult »

Momente (fără schiţe)

În cinstea gândirii pozitive pe care o antrenez de ceva vreme, vă zic că mă aflu într-o perioadă bună din viaţă. Învăţ atâtea chestii, câte nu am învăţat în primii 40 de ani: primul ajutor în caz de insolaţie cu arsuri solare severe şi cum să aplici tehnicile fără să strângi de gât (aproape) adolescentul din dotare, noţiuni de neurologie şi ghidul 40 de modalităţi în care să-ţi verşi nervii fără ca cineva să fie rănit. Azi, plină de atâta know-how, am purces la cele uzuale. Cel mic, nebăgat în seamă, decide că ar fi bine să-şi raşcheteze puţin un deget de la mână. Dă-i cu nişte apă la şoricei, bagă un plasture, treci iar la joacă. Şi cum altfel, dat fiind contextul, decât de-a doctorul: – Bună ziua, Doctor Fan (*), mi se adresează. Acesta este degetul care mă doare! Şi-mi arată degetul proaspăt oblojit. – Dar ce aţi păţit? întreb eu în mod profesionist. – Am căzut pe lemn, răspunde sobru pacientul. – Şi aţi dat cu ceva? continui eu diagnoza, în încercarea de a mai atenua rezistenţa lui notorie la orice fel de tratament medical. – Da, ...
Citește mai mult »

Mostre de gândire pozitivă

Am ascultat cu mare încredere îndemnurile universale de a gândi pozitiv, aşa că de ceva timp încoace văd numai partea plina a paharului. Vă dau şi câteva exemple, inspiraţionale, poate pozitivismul ăsta devine boală contagioasă şi uite aşa scade consumul de ciocolată şi pantofi. Fiind dovedit stiinţific că unde-i nu-i cu supărare, conţinutul portofelulului rezistă mai mult. Aşadar: Exemplul 1: Imunitatea mea trece printr-o criză adolescentină, făcându-mi tot soiul de şicane. Totul a culminat cu şocul unei dimineţi în care m-am trezit cu buza de sus mai dihai ca a unui luptator profesionist de K1 la final de meci. Nu-i vorbă, m-ar fi încântat noul volum obţinut gratis şi peste noapte, dacă nu venea la pachet cu o durere infernală. Dar există şi o parte bună. Nu pot trăi fără un ruj extrem de hidratant. Adică nu pot vorbi, mânca şi dormi de durere. Deci cine doarme rujată? JE! MOI! Chiar eu! Şi nu doar că dorm, partea frumoasă e când mă trezesc şi dau cu ochii de mine în oglindă. Exemplul 2: Mă lasa memoria teribil. Uit detalii, uit chestii esenţiale, uit ce promit şi, din fericire pentru toată lumea, uit ceea ...
Citește mai mult »

Cum faci duş – versiunea 40+

Nu mai ştiu ce doamnă celebră (parcă) zicea că după o anumită etate trebuie să-ţi muţi oglinda în cel mai întunecat colţ al iatacului. Sunt cu totul de acord şi pentru că mai am una plasată strategic exact în faţa căzii, iar de la 40 de ani creşte riscul de infarct, m-am gândit la un adevărat ritual menit să mă scutească de posibile şocuri în timpul igienizării. Iată aşadar paşii de urmat: Pasul 1: Se dă drumul la apa foarte fierbinte din cadă şi se lasă la curs până ce oglinda cu pricina se abureşte temeinic. Calitatea realizării acestui pas poate fi uşor evaluată în numarul de împiedicări cauzate de lipsa vizibilității de la uşa băii până la duş (optim ar fi cam două pe un metru liniar). Pasul 2: Este cunoscut că apa fierbinte deshidratează pielea, aşa că se purcede la a face duş cu apă călâie. Nu prea mult, că nu rezistă aburul. Pasul 3: Cu oglinda încă inutilizabilă, se iese din duş şi se dă cu cremă pe faţă. Maglavaisul poate fi de orice fel: de mâini, picioare, de protecţie pentru fund rămasă din bebeluşia copiilor, de gălbenele, aloe, salivă de privighetoare roz sau extract de melc ...
Citește mai mult »