fun

Zewa poate strica relații. Sau nu

Săptămâna trecută a fost una cu planete aliniate defectuos. Catastrofal aproape. Devorator de nervi. Execrabil. Exasperant. Pur și simplu nasol. Având deja experiență știu că există două opțiuni: să îngreunez lucrurile, enervându-mă temeinic sau să aștept cuminte ca lucrurile să se așeze. Ceea ce am și încercat. După a doua noapte nedormită, când deja vedeam ca printr-ul caleidoscop de oboseală și stres, vine momentul în care ne reunim cu toții să o luăm spre casă. Îmi pup omul de bun venit și nasul meu de soacră cu două nurori în devenire se activează: – Îți miroase barba a frezii, remarc buimacă. Barba, fața… – Am un parfum nou la birou, încearcă omul să justifice izul floral. – Și miroase a frezii? -Nu cred…, bate în retragere. Urcăm în mașină, eu tăcând suspect (jur că de la oboseală), el evident încurcat de barba înfreziată. Om cu experiență în căznicie fiind, știe că unde nu se spun cuvinte se țes scenarii cu potențial periculos. Așa că încearcă să lămurească treaba. Și-a amintit de un Glade de la birou. Apoi de un alt parfum. Nimic cu frezii. Clar că ...
Citește mai mult »

E plin drumul de papagali…

“Uite, mamă, domnul acela are un papagal uriaş!” încerc eu niște conversaţie pentru a opri foiala din tricicletă. Mai e mult până în parc şi pare tot mai greu de ajuns. “Nenea ăla e un papagal?” urla copilul, ca să fie sigur că a auzit toată lumea. Numai că domnul cu papagalul imens și o colivie pe măsură a intrat de mult într-o scară de bloc, iar un altul, abia coborât din mașină, îmi aruncă priviri oțelite. Are 2 ani și 7 luni, dar mi se spune că pare de grădiniță. Asta nu-mi oferă prea multe avantaje, mai ales în astfel de situații… A ţinut-o așa până în parc, astfel că toţi domnii care ne-au ieşit în cale au auzit retorica cu pasărea. Unii amuzaţi, alţii cu o moacă perplexă, din fericire vuietul străzii blocând urechile câtorva. Abia în parc, pe o alee aprope goală, s-a încumetat să mă întrebe: “Mama, da’ ce-i ăla papagal?’
Citește mai mult »

PROVERBE, ZICALE, CIMILITURI PE ÎNŢELESUL TUTUROR

Înţelepciunea populară veche este cea mai bună colecţie de teorii psihologice moderne. Dacă nu mă credeţi, iată câteva zicale interpretate dintr-o astfel de perspectivă: “Cine se aseamănă, se adună”. Este un soi de Legea atractiei universale, gândită de străbunii noştri cu mult timp în urmă: atragi ceea ce eşti. Aşadar nu doar că Tarzan a fost român, dar şi Esther şi Jerry Hicks au un văr de-al doilea român, care zicea mereu această vorbă. Aşa a apărut cartea “Legea atracţiei – Învaţăturile lui Abraham“, una dintre cărţile de căpătâi în domeniu. “Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.” Probabil că înaintaşii noştri au observat empiric că trezindu-se mai devreme, nu-i apucă noaptea pe drum, putând astfel parcurge distanţe mai mari. Astăzi este dovedit statistic ca persoanele de succes sunt din categoria celor foarte matinale. “Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou!” Aici am greşit, în prezent credem în reabilitarea infractorilor. Continuăm: “Baba nu aude, dar le potriveste!” Vorbim clar despre un caz de integralitate a percepţiei, în care, deşi mesajul auzit este incomplet, experienţa anterioară ne ajută să-l completăm cu ceea ce lipseşte. “Câinele ...
Citește mai mult »