De-ale oamenilor mari

Şoc şi groază

La această ora, America şi-a votat preşedintele. Scorul este încă strâns, dar deja presa de peste ocean îl da învingător pe excentricul afacerist cu păr portocaliu. Pentru mine este o uriaşă surpriză. Văzând mulţimea de vedete care a susţinut-o pe Clinton am fost convinsă că turma va lua urma şi urna. Dar aparent nici la ei revistele lucioase nu fac mai mult decât hârtia pe care sunt tipărite, iar mizeria campaniei dusă de doamna în cauză, care a contrastat prea mult cu prezenta ei elevată şi elegantă, şi-a spus cuvântul. Evident că au început scenariile apocaliptice. Noul potenţial preşedinte este văzut ca un Hitler 2, care va extermina mexicanii, arabii şi în general bărbaţii frumoşi care i-ar putea concura. Ceea ce uită toţi este ca omul este în primul rând un personaj. Ştie să provoace, îl doare la bascheţi de corectitudinea politică, are un curaj nebun. Dar dincolo de abaterile sale de la normă stă un om calculat, care ştie să respecte regulile jocului. Poate fi şarmant (şi nu în sensul acela rău), ştie să vândă scump şi este puţin paradigmat ...
Citește mai mult »

Snobismul social

Traiul nostru cotidian pe meleagurile Social Media, adică Facebook, Twitter, LinkedIn sau altele asemenea, demonstrează o nouă formă de snobism. Dacă mâncarea, cultura, stilul de viață erau deja atinse, acum, mai mult ca oricând este destul de vizibil și cel al relațiilor. Vă prezint așadar snobismul social: practic pentru prietenii noştri virtuali nu mai suntem caractere, temperamente, cu bunele și cu relele noastre, ci am devenit altceva – un tot unitar cu cei carora le dăm “like”, “love”, “share”. Ai un prieten care-l place pe Poptămaș? Nasol, oricât de mult îl placi nu-i poți aprecia postările de pe Facebook. Nu se face, nu dă bine! Chiar dacă nu-s despre artistul umoristico-motivațional. Ai o prietena care pune citate siropoase? O mutăm în folder-ul “de evitat” și uităm de ea. Vecina de la trei cu gif-uri sclipicioase? Creăm folder-ul “penibili”, mai rău pe scara vieții virtuale decât cei “de evitat”. Ai zis cineva de bine pentru PSD? Unfriend si block direct. Moarte Iliescu! O colegă a pus poze cu o cămașă luată din piață? Nasol, nu acceptăm decât checkinurile de la ...
Citește mai mult »

Zona de confort

Săptămâna trecută am bolit teribil fapt ce mi-a adus aminte de un cuplu monden autohton care şi-a promis cu ocazia căsătoriei să-şi păstreze relaţia în afara zonei de confort. Pe înţelesul tuturor, să nu apară unul în faţa celuilalt în izmene, cu părul vâlvoi sau cu gura mirosind altfel decât a primăvară. M-a amuzat vag gândul că prima gripă îi trimite direct la tribunal, pentru că rareori am văzut oameni arătoşi în concediu medical. Eu una am evitat temeinic oglinda, având motive mai mult decât întemeiate. Dar este adevărat, există o zonă de confort atât în cuplu cât şi în viaţa profesională care este periculoasă. Doar că nu este cea pe care ne-o prezintă superficial revistele de bârfă şi sfaturile consilierilor în carieră. Să o luăm cu căznicia. Ni se spune că trebuie să păstrăm misterul, să nu ne pierdem energia, să ne surprindem partenerul constant, să fim proaspeţi ca florile de primăvară indiferent de context. Doar că orice cuplu cu acte vechi vă va spune că este imposibil: există momente în care misterul dispare complet, surprizele sunt imposibile, iar prospeţimea se rezumă la ...
Citește mai mult »

Un sfat de parenting şi management (Dacă îl citiţi îmi datoraţi 50 de euro)

Ieri am început ziua discutând cu o veche şi dragă colegă şi destul de proaspătă mămică despre efectele abundenţei de specialişti şi sfaturi în parenting care au ajuns să-i bulverseze, să-i sperie şi chiar să-i determine pe cei mai naivi dintre noi să ia decizii proaste. Este a patra astfel de discuţie pe care o am anul acesta cu prietene devenite mame, deci tind să cred că situaţia este una serioasă. Eu balansez între distracţie şi stupoare atunci când citesc bloguri de parenting. Dar le iau ca atare, ca pe ştirile politice sau economice. Nimic educativ, doar informaţie inutilă. Cu toate astea, mă apucă groaza atunci când realizez câtă influenţă au niste vorbe care sună profi chiar dacă ascund mari hibe logice, doar pentru că sunt slobozite în online. Am să dau şi două exemple spre a înţelege mai bine sfatul contra cost. Într-o frumoasă zi de vară, o mamă de un copil ne-a oferit dovada supremă de empatie şi puternică simţire în relaţia cu acesta, povestindu-ne cum la refuzul copilului de a urca în maşină întru deplasarea la o destinaţie, l-a aşteptat 30 de minute sa se hotărască. Deci doi părinţi au stat jumătate de oră pe lângă maşină, până ...
Citește mai mult »

Împreună la bine şi la rău

M-am măritat tânără, frumoasă şi tare toantă. Fără primele două calităţi sigur nu găseam pretendent şi dacă n-ar fi fost a treia cu siguranţă aş fi fost mult mai greu de convins. Cea mai ciudată treabă din tot ritualul nunţii mi s-a părut celebrul îndemn de a rămâne împreună şi la bine, dar şi la rău. Adică partea cu greul este motivaţională şi prin urmare logică, dar cine fuge de bine? Am luat-o în sens metaforic şi nu m-am mai gândit până azi la ea. Acum, la mulţi ani după, iată-mă bătrână, urâtă, dar puţin mai înţeleaptă. Primele două calităţi mă califică pentru divorţ, dacă n-ar fi probabil şi a treia. Zic că sunt mai înţeleaptă, pentru că regăsind întâmplător celebrul îndemn nupţial am constatat că nu mi se mai pare ilogic. Pentru că am văzut cupluri în care succesul unuia dintre parteneri (mai ales dacă este ea) generează nesiguranţă, frustrare, gelozie, sentimente urâte şi greu de dus. Ştiu aşadar că puţini oameni au tăria de a se bucura de binele celuilalt, de a fi părtaşi la el, de a-l putea purta şi suporta ca şi cum ar fi ...
Citește mai mult »

Sexul (mai) vinde?

Navigând pe LinkedIn, mi-a atras atenţia comentariul unui cunoscut la un topic de interes. Era prezentată o poză cu nişte domnişoare îmbrăcate sexos, în latex colorat, la o expoziţie/ conferinţă din domeniul tehnologiei, însoţită de un scurt text care propunea un alt rol al femeilor în tehnologie decât cel decorativ. Cea care a postat fotografia era, evident, femeie. Comentariu care mi-a atras atenţia era în fapt o profeţie: cine nu înţelege că sexul vinde în afaceri va falimenta rapid. Cel care a postat comentariul era, evident, bărbat. Mie mi-a părut o profeţie naivă sau cel puţin depăşită, pentru că vremurile s-au schimbat fundamental. Uitându-mă la corporaţiile care cuceresc acum pieţele globale (Foxconn, Alibaba) aş paria pe alt model de business de succes: cultul efortului şi al rezultatelor. Uitându-mă la piaţa angajărilor, văd că organizaţiile s-au prins rapid că a înjumătăţi populaţia activă angajabilă este neproductiv, aşa că femeile sunt din ce în ce mai curtate pentru pozitii inaccesibile lor până acum. La nivel global lumea a înţeles aşadar că femeile pot face bani şi altfel decât arătându-şi formele. Nu este corectitudine politică, ci pragmatism venit din necesitate. În ...
Citește mai mult »

Povestea unei fotografii

În urmă cu ceva ani, proaspătă mămică de doi, a trebuit să fac o şedinţă foto. Aveam nevoie de poze noi care să ilustreze o serie de articole despre management/ leadership/ resurse umane, apărute în revista MarketWatch. Somnul meu de noapte era pe atunci întrerupt din oră în oră, zilele nu-mi erau mai uşoare, iar mutra mea exprima exact starea de spirit pe care o prezentam: cearcăne cât jumătate de faţă, cealaltă fiind boţită serios asortate la o privire bolândă şi vegetativă. Am reuşit totuşi să dau pe la coafor (de fapt a venit el la mine), să-mi pun pe faţă un pic de machiaj, să găsesc o rochie care să-mi mai vină şi nişte pantofi asortaţi. Realizări maxime, vă jur! Evident că am avut emoţii cu privire la pozele ce vor ieşi, aşteptându-mă la ce e mai rău. Din fericire fotografii profesionişti au un talent aparte de a capta cu aparatul lor ceea ce trebuie, motiv pentru care pozele au ieşit decent, numai bune să însoţească articole din presa de business. Când le-am primit pe mail am fost atât de mirată, ...
Citește mai mult »

Şcoala de acasă şi şcoala vieţii

Ştirea zilelor trecute, care mă bântuie şi astăzi, este aceea că un cuplu monden, Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur au ales sistemul homeschooling, renunţând astfel la a-şi mai trimite fetiţa la şcoală. Anunţul mi s-a părut oarecum surprinzător, nu pentru că au ales altă cale, ci pentru că păreau un cuplu discret şi nu am înţeles de ce au vrut să creeze tocmai această vâlvă. Apoi am realizat că sunt persoane publice şi, în cazul lor, unde nu este vâlvă, nu este nici atenţia publicului şi unde nu e atenţie, nici banii nu prea curg. Iar partea cu vaccinarea era deja adjudecată 🙂 Ce mi-a plăcut? Modul în care au povestit experienţa lor. Drăguţ, interesant, pe alocuri chiar tentant. Ce nu mi-a plăcut? Modul în care au povestit experienţa lor. Drăguţ, interesant, pe alocuri chiar tentant. Ca persoană publică, ai o responsabilitate suplimentară atunci când îţi anunţi deciziile, pentru că oamenii iau cam ad litteram ceea ce spui. Povestind idilic noul program al copilului, cei care citesc ar putea înţelege că e simplu să ne ţinem copiii acasă şi să-i şcolim cu forţe proprii. În realitate costurile ...
Citește mai mult »

Scrisoare pentru mine

Am observat că uit tot soiul de lucruri. Dar niciodată articolele pe care le scriu – şi am multe la activ. Chiar dacă nu-mi mai amintesc conţinutul în întregime, ştiu unde să le caut şi, mai ales, cunosc ideile principale. Profit de asta şi îmi las aici nişte sfaturi pentru bătrâneţe, în speranţa că voi apuca a le reciti şi, mai ales, a le urma. “Zece paşi pentru o bătrâneţe frumoasă de la Valentina Neacşu din floarea vârstei pentru Valentina Neacşu la senectute: Răsfăţul este întotdeauna o sursă de bine. Ştiu că toate încercările de până acum apasă, dar dacă ai ajuns aici, înseamnă că eşti mai puternică decât crezi. Râzi mult, plimbă-te, plantează flori. Găseşte bani pentru o rochie frumoasă şi pentru o cremă de faţă bună. Îţi par inutile? Eram sigură că vei spune asta, întotdeauna ai crezut aşa. Dar tot le cumpărai. Ai grijă de sănătatea ta. Ani de zile te-ai gândit la ceilalţi, la programări, tratamente, la a-i proteja. A venit momentul să faci din a-ţi fi bine ţie o prioritate. Mergi la băi, e loc de socializare. Şi da, încearcă ...
Citește mai mult »

Tipologii parentale

De-a lungul timpului am observat mai multe tipologii parentale în funcţie de modul în care abordează educaţia formală/ şcolară şi orientarea către carieră a copiilor pe care-i cresc. Există astfel: 1. Părinții lipsiţi de interes. Nu știu, nu se pricep, au alte priorități, nu le pasă sau cred că e treaba altora. Dacă au norocul unor copii ambițioși și independenți, neinteresații se dovedesc a fi niște părinți buni. Dacă însă aceștia prezintă o nevoie cronică de ghidaj, lucrurile se complică teribil. Neinteresaţii nu stabilesc legături cu profesorii şi nici gând să creadă în ideea de consiliere. De regulă copiii sunt cei care ajung să solicite astfel de servicii și rareori reușesc să-și implice părinții. 2. Părinții sabotori. Greu de spus care este motivația din spatele unei astfel de abordări, diferă oricum de fiecare dată, dar am văzut părinți care le neagă copiilor dreptul de a deveni. Fie zic: “Ce atâta școală, ce atâtea teme, eu am 8 clase și va pun pâinea pe masă!”, fie: “Oricum eşti prost, slab, nu poţi, nu se va alege nimic de tine!”. Copiii sabotorilor au de muncit înzecit pentru a ajunge la rezultate, şi de ...
Citește mai mult »