De-ale oamenilor mari

De ce turbăm în preajma sărbătorilor?

Se zice că de sărbători ar trebui să ne cuprindă un fior şi o piosenie care să ne calmeze, liniştească şi umple de bucurie. Realitatea este una de-a dreptul contrară, pentru că zilele astea înseamnă de fapt agitaţie, aglomeraţie, nervi, oboseală, stres. Care-i problema, unde greşim, ce rămâne de făcut? De ce turbăm în ajun de zile mari? Pentru că ne-am obişnuit cu o imagine idilică, falsă, scumpă. Zurgălăi sau iepuraşi pufoşi, mese de familie încărcate de zen sau voioşie, zâmbete de cinema, decoruri de revistă şi alte scenarii gândite de publicitari. Realitatea este că în ciuda bradului şi a sclipiciului sau a platoului frumos ornat, casa noastră rămâne, în mare, aceeaşi pe care o ştim. Relaţiile asemenea: este nefiresc şi naiv să ne închipuim că punând serveţele roşii la masa de Crăciun, relaţiile cu soacra se vor ameliora subit, iar alcoolismul unchiului nelipsit de la petreceri va deveni mai suportabil. Rămân toate la fel, doar puţin cosmetizate şi accesorizate cu ceva cadouri, o altă mare sursă de stres. Pentru că ne uităm prea mult la cei din jur şi nu pentru a-i ajuta, ci ...
Citește mai mult »

Politică şi frumuseţe

Astăzi de dimineaţă, feed-ul contului meu de Facebook părea a găzdui un război al decolteelor. Combatanţi: o tânăra brunetă, care tocmai ce a intrat cu dreptul în Parlament, o altă tânără blondă, care este într-o relaţie politică, o doamnă mai coaptă, dar draguţă, ba chiar şi un domn, a cărui glumă am prins-o după ce am înţeles mai întâi care-i treaba cu decolteele feminine. Carevasăzică tânăra a intrat în noul Parlament în ciuda studiilor modeste şi a vârstei fragede, având însă în arborele genealogic un unchi cu ştaif politic. Evident că presa a speculat sămânţa de scandal, ilustrând ştirea cu poze sexoase luate din arhiva de pe Facebook. Şi tot evident, glumele au degenerat. Doamna blondă a sărit în apărarea căprioarei rănite de răutatea opiniei publice şi şi-a publicat propriul decolteu ca formă de prostest. A urmat un al treilea portret de bust ca protest la protest. Domnul a fost pur şi simplu haios. Este un subiect frivol, fără mare importanţă. Dar mie mi-a adus aminte de o discuţie avută în cadrul unui interviu de angajare cu o domnişoară supărată că nu este luată ...
Citește mai mult »

De ce uităm?

O dimineaţă tare grea am avut: cel mic s-a dat cu greu forţa jos din pat şi nu a colaborat deloc la pregătirile pentru grădiniţă. S-a spălat pe dinţi cu o pernă în cap, l-am îmbrăcat ca atunci când avea 6 luni (şi mult mai puţine kilograme), a parcurs distanţa de la uşa casei la poarta curţii în timp record, adică la o întrecere cu melci sigur ar fi pierdut. În toată încâncenarea de a ajunge la timp, a existat şi o scăpare: rucsacul său cu schimburi a rămas undeva în zona crepusculară. Mi-am dat seama când era prea târziu, astfel încât copilul îşi va petrece timpul la grădiniţă încălţat cu bocancii de iarnă. Iar eu îmi voi petrece acest interval rugându-ma pios să nu se ude pe tricou sau pantaloni când se va spăla pe mâini, pentru că fără schimburi devine catastrofic. M-aş îngrijora dacă n-aş sti că în ultima vreme tot mai multe cunostinţe se plâng de probleme cu memoria de scurtă durată. Uitam responsabilităţi, lucruri, întâlniri şi ne întrebam de ce dăm rateuri cognitive aşa de devreme ? De ce uităm ...
Citește mai mult »

Şoc şi groază

La această ora, America şi-a votat preşedintele. Scorul este încă strâns, dar deja presa de peste ocean îl da învingător pe excentricul afacerist cu păr portocaliu. Pentru mine este o uriaşă surpriză. Văzând mulţimea de vedete care a susţinut-o pe Clinton am fost convinsă că turma va lua urma şi urna. Dar aparent nici la ei revistele lucioase nu fac mai mult decât hârtia pe care sunt tipărite, iar mizeria campaniei dusă de doamna în cauză, care a contrastat prea mult cu prezenta ei elevată şi elegantă, şi-a spus cuvântul. Evident că au început scenariile apocaliptice. Noul potenţial preşedinte este văzut ca un Hitler 2, care va extermina mexicanii, arabii şi în general bărbaţii frumoşi care i-ar putea concura. Ceea ce uită toţi este ca omul este în primul rând un personaj. Ştie să provoace, îl doare la bascheţi de corectitudinea politică, are un curaj nebun. Dar dincolo de abaterile sale de la normă stă un om calculat, care ştie să respecte regulile jocului. Poate fi şarmant (şi nu în sensul acela rău), ştie să vândă scump şi este puţin paradigmat ...
Citește mai mult »

Snobismul social

Traiul nostru cotidian pe meleagurile Social Media, adică Facebook, Twitter, LinkedIn sau altele asemenea, demonstrează o nouă formă de snobism. Dacă mâncarea, cultura, stilul de viață erau deja atinse, acum, mai mult ca oricând este destul de vizibil și cel al relațiilor. Vă prezint așadar snobismul social: practic pentru prietenii noştri virtuali nu mai suntem caractere, temperamente, cu bunele și cu relele noastre, ci am devenit altceva – un tot unitar cu cei carora le dăm “like”, “love”, “share”. Ai un prieten care-l place pe Poptămaș? Nasol, oricât de mult îl placi nu-i poți aprecia postările de pe Facebook. Nu se face, nu dă bine! Chiar dacă nu-s despre artistul umoristico-motivațional. Ai o prietena care pune citate siropoase? O mutăm în folder-ul “de evitat” și uităm de ea. Vecina de la trei cu gif-uri sclipicioase? Creăm folder-ul “penibili”, mai rău pe scara vieții virtuale decât cei “de evitat”. Ai zis cineva de bine pentru PSD? Unfriend si block direct. Moarte Iliescu! O colegă a pus poze cu o cămașă luată din piață? Nasol, nu acceptăm decât checkinurile de la ...
Citește mai mult »

Zona de confort

Săptămâna trecută am bolit teribil fapt ce mi-a adus aminte de un cuplu monden autohton care şi-a promis cu ocazia căsătoriei să-şi păstreze relaţia în afara zonei de confort. Pe înţelesul tuturor, să nu apară unul în faţa celuilalt în izmene, cu părul vâlvoi sau cu gura mirosind altfel decât a primăvară. M-a amuzat vag gândul că prima gripă îi trimite direct la tribunal, pentru că rareori am văzut oameni arătoşi în concediu medical. Eu una am evitat temeinic oglinda, având motive mai mult decât întemeiate. Dar este adevărat, există o zonă de confort atât în cuplu cât şi în viaţa profesională care este periculoasă. Doar că nu este cea pe care ne-o prezintă superficial revistele de bârfă şi sfaturile consilierilor în carieră. Să o luăm cu căznicia. Ni se spune că trebuie să păstrăm misterul, să nu ne pierdem energia, să ne surprindem partenerul constant, să fim proaspeţi ca florile de primăvară indiferent de context. Doar că orice cuplu cu acte vechi vă va spune că este imposibil: există momente în care misterul dispare complet, surprizele sunt imposibile, iar prospeţimea se rezumă la ...
Citește mai mult »

Un sfat de parenting şi management (Dacă îl citiţi îmi datoraţi 50 de euro)

Ieri am început ziua discutând cu o veche, dragă colegă şi destul de proaspătă mămică despre efectele abundenţei de specialişti şi sfaturi în parenting care au ajuns să-i bulverseze, să-i sperie şi chiar să-i determine pe cei mai naivi dintre noi să ia decizii proaste. Este a patra astfel de discuţie pe care o am anul acesta cu prietene devenite mame, deci tind să cred că situaţia este una serioasă. Eu balansez între distracţie şi stupoare atunci când citesc bloguri de parenting. Dar le iau ca atare, ca pe ştirile politice sau economice. Nimic educativ, doar informaţie inutilă. Cu toate astea, mă apucă groaza atunci când realizez câtă influenţă au niste vorbe care sună profi chiar dacă ascund mari hibe logice, doar pentru că sunt slobozite în online. Am să dau şi două exemple spre a înţelege mai bine sfatul contra cost. Într-o frumoasă zi de vară, o mamă de un copil ne-a oferit dovada supremă de empatie şi puternică simţire în relaţia cu acesta, povestindu-ne cum la refuzul copilului de a urca în maşină întru deplasarea la o destinaţie, l-a aşteptat 30 de minute sa se hotărască. Deci doi părinţi au stat jumătate de oră pe lângă maşină, până când urmaşul ...
Citește mai mult »

Împreună la bine şi la rău

M-am măritat tânără, frumoasă şi tare toantă. Fără primele două calităţi sigur nu găseam pretendent şi dacă n-ar fi fost a treia cu siguranţă aş fi fost mult mai greu de convins. Cea mai ciudată treabă din tot ritualul nunţii mi s-a părut celebrul îndemn de a rămâne împreună şi la bine, dar şi la rău. Adică partea cu greul este motivaţională şi prin urmare logică, dar cine fuge de bine? Am luat-o în sens metaforic şi nu m-am mai gândit până azi la ea. Acum, la mulţi ani după, iată-mă bătrână, urâtă, dar puţin mai înţeleaptă. Primele două calităţi mă califică pentru divorţ, dacă n-ar fi probabil şi a treia. Zic că sunt mai înţeleaptă, pentru că regăsind întâmplător celebrul îndemn nupţial am constatat că nu mi se mai pare ilogic. Pentru că am văzut cupluri în care succesul unuia dintre parteneri (mai ales dacă este ea) generează nesiguranţă, frustrare, gelozie, sentimente urâte şi greu de dus. Ştiu aşadar că puţini oameni au tăria de a se bucura de binele celuilalt, de a fi părtaşi la el, de a-l putea purta şi suporta ca şi cum ar fi ...
Citește mai mult »

Sexul (mai) vinde?

Navigând pe LinkedIn, mi-a atras atenţia comentariul unui cunoscut la un topic de interes. Era prezentată o poză cu nişte domnişoare îmbrăcate sexos, în latex colorat, la o expoziţie/ conferinţă din domeniul tehnologiei, însoţită de un scurt text care propunea un alt rol al femeilor în tehnologie decât cel decorativ. Cea care a postat fotografia era, evident, femeie. Comentariu care mi-a atras atenţia era în fapt o profeţie: cine nu înţelege că sexul vinde în afaceri va falimenta rapid. Cel care a postat comentariul era, evident, bărbat. Mie mi-a părut o profeţie naivă sau cel puţin depăşită, pentru că vremurile s-au schimbat fundamental. Uitându-mă la corporaţiile care cuceresc acum pieţele globale (Foxconn, Alibaba) aş paria pe alt model de business de succes: cultul efortului şi al rezultatelor. Uitându-mă la piaţa angajărilor, văd că organizaţiile s-au prins rapid că a înjumătăţi populaţia activă angajabilă este neproductiv, aşa că femeile sunt din ce în ce mai curtate pentru pozitii inaccesibile lor până acum. La nivel global lumea a înţeles aşadar că femeile pot face bani şi altfel decât arătându-şi formele. Nu este corectitudine politică, ci pragmatism venit din necesitate. În ...
Citește mai mult »

Povestea unei fotografii

În urmă cu ceva ani, proaspătă mămică de doi, a trebuit să fac o şedinţă foto. Aveam nevoie de poze noi care să ilustreze o serie de articole despre management/ leadership/ resurse umane, apărute în revista MarketWatch. Somnul meu de noapte era pe atunci întrerupt din oră în oră, zilele nu-mi erau mai uşoare, iar mutra mea exprima exact starea de spirit pe care o prezentam: cearcăne cât jumătate de faţă, cealaltă fiind boţită serios asortate la o privire bolândă şi vegetativă. Am reuşit totuşi să dau pe la coafor (de fapt a venit el la mine), să-mi pun pe faţă un pic de machiaj, să găsesc o rochie care să-mi mai vină şi nişte pantofi asortaţi. Realizări maxime, vă jur! Evident că am avut emoţii cu privire la pozele ce vor ieşi, aşteptându-mă la ce e mai rău. Din fericire fotografii profesionişti au un talent aparte de a capta cu aparatul lor ceea ce trebuie, motiv pentru care pozele au ieşit decent, numai bune să însoţească articole din presa de business. Când le-am primit pe mail am fost atât de mirată, ...
Citește mai mult »