De-ale oamenilor mari

În părințelă nu există termene limită

Una dintre naivitățile pe care le-am avut ca mamă a fost legată de reperele din cărți sau stabilite de medici. Din fericire am avut (și avem încă) o pediatră relaxată, citită și suficient de fermă cât să închidă gura anxioșilor din jur, care încercau să-și găsească propriile zone confortabile. Dar cu toate acestea rămâneau o mulțime de necunoscute și lacune de umplut. Și citind reușeam să îmi creez așteptări. Iar astea mă duceau direct pe drumul frustrărilor. Evident că diversificarea, renunțarea la scutece, achizițiile cognitive, chiar și creșterea dinților mi s-au părut lupte grele, obositoare, fără sfârșit. Și toate acestea pentru că pe toate căile mi se spunea că trebuie să fie într-un fel și în cazul nostru se petreceau uneori în altul. Cumva trăim într-o lume care își închipuie că toți adulții a căror înălțime variază între 1,60 și 1,90 m, trebuie să aibă la două luni 57 cm. Sau într-o lume în care oamenii mari își aleg meserii atât de diverse: medic, avocat, profesor sau contabil, dar în școală învață toți în același ritm la toate ...
Citește mai mult »

A furat, dar a şi făcut ceva. A cântat bine, dar a şi abuzat.

Una dintre bipolarităţile poporului român (şi poate nu numai) este legată de profilul moral al politicienilor care îl conduce. De regulă, aceştia sunt persoane care se implică în bunăstarea comunităţilor doar în perioadele electorale şi doar în proiecte ale căror beneficii personale sunt suficient de tentante. Cum românul nu e prost, ştie că este furat, dar mai ştie şi că rareori are alte alternative, dă cu ştampila şi suduieşte! (*) Iar sintagma poate fi extrapolată şi în alte cazuri. Recent au apărut două documentare care au (re)aruncat în aer scena showbizului mondial. Unul este despre abuzurile lui R. Kelly asupra unei armate de minore şi altul despre cele ale lui Michael Jackson asupra unor minori (doi sunt cei care au ales să-și spună povestea). Ambii reprezintă personalităţi marcante ale industriei muzicale şi ambii au mai avut de înfruntat astfel de acuzaţii în trecut. Şi atât R. Kelly cât şi  M.J. au un istoric de victime ale abuzului. În primul caz agresorul a fost o femeie cu 10 ani mai în vârstă ca artistul, în cel de-al doilea chiar tatăl realmente ...
Citește mai mult »

“Pot să fiu eu?”

Într-unul dintre weekenduri am urmărit pe Netflix documentarul “Whitney: Can I be me?” despre viaţa celebrei şi defunctei artiste Whitney Houston. Mă ştiţi pasionată, savurez orice cărţi, filme, articole biografice îmi apar în cale, de la cele despre scriitori sau oameni de afaceri, până la actori sau cântăreţi. Trebuie că există o reţetă a succesului care se cere descoperită. Respectivul film m-a surprins, m-a întristat, m-a îngrozit, dat m-a şi luminat. N-am fost o mare iubitoare a muzicii artistei, dar i-am admirat vocea uriaşă dublată de o un soi de carismă non-carismatică, dacă înţelegeţi paradoxul. N-am ştiut aşadar multe din dedesupturile carierei sale, influenţa uriaşă a mamei, faptul că şi-a asumat la începuturi să fie un produs muzical uşurel, fără nici măcar o urmă a rădăcinilor sale. Practic Whitney a fost prima cântăreaţă neagră care a cântat şi s-a purtat ca o albă, iar această diferenţiere a propulsat-o rapid pe culmile succesului. Doar că a şi costat-o enorm. Pentru că în momentul în care încerci să fii altceva decât eşti vei fi taxat de comunitatea ta pentru lipsa de autenticitate. ...
Citește mai mult »

Bully, bully

În ultima vreme discuțiile despre bullying-ul din școli au ajuns o constantă. Formal, toată lumea condamnă acest fenomen și încearcă să-l controleze. Există acum și o lege împotriva sa, multiple proiecte și analize cât cuprinde. Real, însă, lucrurile nu stau deloc așa. Nu am să intru în mecanismele micro ale acestui fenomen. Este clar că agresorii au probleme mari în a-și gestiona anumite frici sau alte emoții. Și, deși nu este normal să blamăm nici măcar razant victimele, acestea nu sunt deloc alese întâmplător, de regulă fiind copii vulnerabilizați, fie și pentru scurt timp, din variate motive: de la faptul că sunt nevoiți să poarte ochelari și nu se simt confortabil cu asta, până la divorțul părinților. Am să punctez tabloul macro, pe care, aparent toată lumea îl ingnoră. Așadar trăim vremuri în care parodia, ridiculizarea și etichetarea sunt omniprezente. Umorul din spectacolele de divertisment nu se mai bazează pe trăsături sau comportamente valabile universal ci pe individ: se glumește astfel pe seama politicienilor, artiștilor, celebrităților. Presa a devenit vădit și periculos de polarizată: votanții partidului x sunt proști, ai ...
Citește mai mult »

Viața bate cartea

Weekendul trecut și cel care l-a precedat au fost, pentru mine, de lectură. Fiind genul de cititor compulsiv, dacă iau o carte în mână, nu pot să nu o termin, de data asta mi-a fost și mai greu, pentru că am dat ce ceva bun de tot. Așadar l-am descoperit pe Frederik Backman, autor, editorialist și blogger suedez care scrie genul acela de cărți pe placul tuturor: ușor de citit și amuzante, în ciuda faptului că sunt triste rău și pline de viață. Prima carte citită de mine a autorului a fost “Un bărbat pe nume Ove”, primită de cel mare la ziua lui (împreună cu multe alte cărți și cadouri grozave). Doamne, și ce bărbat Ove ăsta! Mama i-a murit în copilărie, tatăl în adolescență. S-a luptat singur cu absurdități ale sistemului și mizerii ale oamenilor. A trecut prin atâtea necazuri cât poate cuprinde o carte de 400 de pagini. Și totuși lucrurile iau întotdeauna pentru el o turnură anapoda de bună, tocmai pentru că este un om înțelept, cinstit și minimalist în toate, inclusiv în alegerea bătăliilor ...
Citește mai mult »

Promovarea afacerilor mici – Partea I: Ce vrei de fapt?

Mi s-a cerut de câteva ori să scriu despre promovarea afacerilor mici, în special cele din zona de homemade. Dar nu mă pricep chiar la toate, așa că am apelat la prieteni. Astăzi avem așadar un Guest Post scris de Alina Nistoran, fostă colegă și dragă prietenă, care are o experienta de 13 ani în online ca Web Content Manager, Copywriter (creație, concepte aplicații FB, newslettere, content strategy, social media), Project Manager (coordonare proiecte online, campanii de email-marketing, Google Analytics, certificare Google AdWords si Analytics, implementare campanii adwords), PPC Specialist. Printre clienții cu care a lucrat se numară: Ferrero, Stella Artois, Bancpost, Garnier, Maybelline, La Roche-Posay, Miniprix, ProTV, UPC, CEC Bank, CEZ Romania, Dacia, Suzuki. Pe Alina o găsiţi via LinkedIn. Enjoy și luați aminte! “Promovarea afacerilor handmade Partea I – Ce vrei, de fapt? Acum aproape 10 ani când curentul handmade a început să prindă aripi, am avut norocul de a observa modul în care mici afaceri au crescut sau au disparut. Cu unele am lucrat, încercând sa le ajut pe partea de promovare online. Este extrem de interesant să vezi ...
Citește mai mult »

Mitul anti-age

Nu știu de ce bătrânețea este considerată în zilele noastre ceva atât de îngrozitor încât să ne luptăm cu ea încă din frageda tinerețe. În trecut cei în vârstă erau prețuiți pentru înțelepciune. Astăzi ne întrebăm obsesiv ce putem face să nu ajungem acolo. Mă abțin să dau răspunsul cinic, dar există o singură soluție și nu știu dacă este pe placul majorității. De unde vine frica de bătrânețe? Din frica de neputință. Din aceea că am putea deveni irelevanți în domeniul nostru de activitate. Că pierdem respectul celor din jur – nici eu nu ard de nerăbdare să strige cineva la mine în metrou: “Mamaie, dă-te mai încolo!” Și, partea cea mai înspăimântătoare, că ne apropiem de valea aceea din care nu se mai întoarce nimeni. Persoanele care au pus mult preț pe aspect sau cele care au amânat serios niște decizii sunt mult mai susceptibile de a fi anxioase pe tema asta. Dar când începe procesul de îmbătrânire? Poate fi oprit? Unii spun că de la naștere. La cursul de Antropologie (de pe vremea mea🙂) s-a vehiculat vârsta ...
Citește mai mult »

Ce lăsăm copiilor?

În copilărie mă amuza preocuparea alor mei pentru a ne face “zestre”. Era o obsesie socială pe atunci, practic cele trebuincioase casei se găseau tot mai rar, caloriferele erau din ce în ce mai sleite, iar hainele de calitate de-a dreptul prohibitive, de jurai că-s coborâte direct de pe podiumuri pariziene. Așa că cine avea fete, trebuia să înceapă din timp cu achiziția de oale, covoare, plăpumi, lenjerii, tacâmuri și alte asemenea. Mi-au prins bine, nu zic nu, când m-am mutat în primul spațiu locativ de 40m pătrați. Nu mai conta că oalele de inox luaseră locul celor emailate, că lenjeriile aveau dimensiuni atipice, că mă chinuia covorul ăla de lână cu aspiratul de jur că slăbeam cam 2 kg la fiecare curățenie. Erau la îndemână, gratis, utile, funcționale. Totuși dacă le sunt recunoscătoare alor mei, altele sunt motivele. Sunt încurajările continue, timpul pe care l-a petrecut cu noi, multiplele soluții pe care mi le dădea problemelor, astfel încât să am de unde alege. Ajutorul constant, amintirile frumoase, independența pe care mi-a oferit-o la pachet cu încrederea că ...
Citește mai mult »

Care-i treaba cu spiritul sărbătorilor?

Nu dați cu pietre că vă spun asta, dar religia a fost prima formă instituționalizată de suport psihologic a umanității. Între timp psihologia a devenit o știință, iar psihiatria o ramură medicală, dar pe vremurile când acestea nu existau, instituțiile religioase preluau această funcție socială. Să vă dau câteva exemple: spovedania este dovedit utilă, Freud a mutat-o într-un loc mai comod și a renunțat la penitență. Ideea renunțării la control, este și ea funcțională. Nu stă în puterea noastră să facem orice și a da altcuiva, divin, impalpabil, ușor de învinovățit, dar și de mulțumit frâiele destinului nostru, poate fi salvator uneori. Smerenia, abținerea prin post, ajutorul oferit celorlalți sunt valori religioase utile atât la nivel social, cât și individual. Repet, acum avem multiple opțiuni, care nu exclud totuși biserica. Schizofrenia se tratează medicamentos, nu prin exorcizări, iar în cazul depresiei ajută mai mult să te spovedești unui psiholog decât unui preot, pentru că sigur va lipsi componenta învinovățirii. Sau cea a păcatului. Deci care-i treaba cu sărbătorile? Scopul lor religios este foarte bun. A sărbători ceva atât de magic și ...
Citește mai mult »

Din lista mea – ceva idei de cadouri

Deși cam târziu, vin și eu cu idei și soluții pentru cadourile și logistica sărbătorilor de iarnă. Făuritorii sunt persoane pe care le cunosc și recomand cu încredere. Pentru binele nostru, al tuturor, dar mai ales al meu, promit că nu voi posta poze cu mâncare/ dulciuri. Ar fi prea hain luni de dimineață, pe vremea asta, în plus nu mi-am revenit încă după boscorodelile primite pentru gogoşile puse duminica trecută pe pagina mea de Facebook. Categoria “Ce le place fetelor?” Avem aici pe Andreea, pe care o știu din preistorie, ea fiind totuși pururea tânără. Absolventă de Psihologie și recruităriță, a cotit-o apoi într-o altă industrie mai creativă, care a aruncat-o apoi direct în brațele artei. Multă vreme a fost doar Glorybox, acum este parte din Joined by Fire, unde face lucruri senzaționale alături de colegul ei. Puteți cumpăra bijuterii sau obiecte decorative online, din magazinul de pe platforma Breslo. Există acolo și produse bărbătești! Eu am multe de la ei, acum bălesc la ametistul ăsta: În aceeaşi categorie o includ și pe Tanti Roz, dragă prietenă, înfocată activistă și ...
Citește mai mult »