De-ale oamenilor mari

Copiii cresc oricum

Mă fascinează puzderia de articole despre puericultură și educație aruncate online: primul caca la oliță – precoce sau tardiv, laptele matern – superaliment vs blamatul lapte praf, purtarea în sistem în brațe sau în cârcă, oriunde numai în landou nu, fesul potrivit – lână sau bumbac, diversificarea – la 6,8,10,12,24 de luni și lista poate continua la infinit. Am doi copii, vă jur că evitam și discuțiile din parc pe temele de mai sus pentru că mă plictiseau teribil. Am alăptat, i-am purtat, i-am pus și în landou, folosesc ambii cu succes buda, Slavă Domnului!, sunt sănătoși deși cu siguranță n-am respectat toate recomandările OMS, NATO, ONU, Hertei Căpraru, Jack Newman și ale celei mai cunoscute bloggerițe autohtone. Văd o gămadă de energie risipită pe vinovății închipuite. Ai născut prin cezariană? Copilul tău va fi bolnăvicios. Îi dai lapte praf? Îl faci obez și plin de carii. Landou? Depresie, nene! Și mi se pare trist, neconstructiv, absurd. Fiecare copil vine pe lume într-un context unic. Financiar, familial, medical, personal suntem extrem de diferiți. Iar natura a avut grijă ...
Citește mai mult »

Copii, câini, pantofi puţin uzaţi

După cum ştim a apărut o nouă categorie de vedete: cele ale online-ului, cumva cartonate întrucât nu știu neapărat să facă ceva anume, dar le iese de minune să pară că ştiu. Una dintre acestea, o ilustră necunoscută la noi, Myka Stauffer, este prinsă în această perioadă într-un scandal deloc uşor de digerat. Practic youtubăriţa respectivă, mamă de patru copii, care a mai adoptat între timp un al cincilea, a anunţat că renunţă la procesul de adopţie din cauza cerinţelor speciale pe care le necesită respectivul copil. Vorbim despre un băiat de 4 ani şi jumătate suferind de autism. Deloc simplu de crescut aşadar, când în casa ta mai sunt alti patru pitici, unul dintre ei abia născut. Dar cumva profitabil ţinând cont că femeia făcea bani din a-şi etala frumoasa familie în Social Media. Opinia publică se revoltă si pe bună dreptate. Dincolo de dificultăţile pe care le induce îngrijirea unui copil autist, acesta nu este totuşi o bucată de mobilă pe care să o muţi de colo-colo, singurul care ar putea păţi ceva fiind parchetul. ...
Citește mai mult »

Educația sexuală – necesitate sau pericol?

Cât am scris textul de ieri, copilul mic a lucrat puțin pe caietele din defuncta clasă pregătitoare. Vacanța e lungă, semestrul doi a fost cam scurt, îi prinde bine să aibă ceva activitate structurată că de joacă nu duce lipsă! La exercițiul (de mai sus) care cerea descoperirea cuvintelor din careu, tipul meu preferat – mi-aș fi dorit să existe și pe vremea mea – evident că nu m-am putut abține: – Uite, sân, acolo pe verticală! – Ce e aia? – O țâță! Pentru că despre țâțe știm. Au și pisicile, și câinii când îi verificăm de căpușe și ratăm identificarea. Sâni au doar femeile intelectuale! 🙂 Lăsând gluma la o parte, discuția mi-a amintit despre amplele și secile dezbateri despre educația sexuală. Este sau nu nevoie de ea? În primul rând trebuie să punem lucrurile în context. Pe cât de consumator de mizerii televizate în care sexualitatea face parte integrantă e românul și pe cât de tare și mult invocă organe sexuale în înjurăturile sale, altminteri taxează imediat ceea ce i se pare “vulgar”. Ipocrit, dar adevărat. În ceea ce privește totuşi sexualitatea ...
Citește mai mult »

De ce fug copiii/ adolescenții de acasă?

Statisticile spun că o mare parte a disparițiilor de copii, adică 90%, sunt plecări voluntare a acestora de acasă. Chiar eu îmi amintesc de un băiat blond care avea cam 14 ani, fugit imediat după Revoluție dintr-un sat din Bărăgan și aciuat în centrul orașului meu natal, căruia îi mai dădea mama de mâncare și încerca să-l convingă să se întoarcă acasă. Dar între bătăile tatălui alcoolic și cerșitul de mâncare, copilului i se părea întotdeauna mai suportabilă partea a doua. Zilele trecute pe Facebook era distribuită masiv poza unei fete din Brașov, dispărută conform spuselor mamei, dar plecată de acasă din propria voință, conform declarațiilor “victimei” din comentarii. Poliția cunoaște cazul, Social Media nu-l va închide așa ușor. Fata se revolta că o țară întreagă o cunoaște acum și așa, mama o implora să se întoarcă. Un caz ca o telenovelă pentru publicul larg, dar cu siguranță foarte dureros pentru cei implicați. De ce fug, așadar, copiii de acasă? Există mai multe cauze, legate de contextul familial și de personalitatea celor care aleg o astfel de măsură. În ...
Citește mai mult »

Din nou despre schimbare

Unul dintre cele mai invocate subiecte de dezvoltare personală și consultanță organizațională este schimbarea. Se vorbește despre ea ca despre un Sfânt Duh pământenesc și nu degeaba, cu siguranță este o constantă a existenței fiecăruia dintre noi. Dar nu se vorbește neapărat corect. Pentru că schimbarea voită, conștientă, este greu spre imposibil de implementat. Iar ceea ce noi numim schimbare se dovedește, de fapt, doar un proces adaptativ la modificările care apar în exteriorul nostru. În proiectele de consultanță, sunt extrem de vizibile aceste coordonate: atunci când îți propui să schimbi ceva reușești rareori și necesită eforturi supranaturale. Apoi inevitabil apar dezechilibre, modificări nedorite și greu de anticipat în alte zone care nu necesitau intervenții. Organizațiile sunt organisme complexe, greu de cunoscut în profunzimea lor, de aceea astfel de soluții trebuie privite cu mult scepticism. Ce poate face totuși un consultant? Niște mecanisme funcționale fără neapărat să le schimbe pe cele existente, identificarea verigilor slabe și, mai ales, a zonelor de potențială creștere. Nu poate intra totuși cu picamerul și demola în speranța unei reconstruiri durabile decât dacă ...
Citește mai mult »

Pauză

Statul forțat în casă ne-a costat din punct de vedere psihologic mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem. Se vede cu ochiul liber: numărul opiniilor bizare și cu potențial extremist a crescut, s-au viralizat subiecte care aveau un minim risc de vătămare, iar tensiunile cresc de parcă dă cineva constant focul puțin mai tare. Că tot am ajuns aici, pentru celor care ridică în slăvi munca de acasă, le recomand să urmărească două-trei calupuri publicitare televizate. Scenariile făcute din și post-izolare sunt idioate de-a dreptul, premiul întâi cu coroniță luându-l și de data asta un falnic producător de bere care ne explică cum a venit, în sfârșit, vremea bărbaților, după atâta răsfăț feminin. Bravo, mă, genial, exact așa a fost: noi am făcut cumpărături online și am melițat prostii, iar ei au suportat cu stoicism. Merită o bere proastă pentru asta! Oricum, multe dintre cele care ne intrigă acum se vor dovedi exact ce sunt: fumigene, prostii, pierdere de vreme. Vorbe aruncate anapoda, fapte prezentate distorsionat, aberații spuse cam prea convingător. Care se vor pierde în negura ...
Citește mai mult »

Sportul național: promovarea idioților

Zilele acestea un scandal de zile mari se flendurește în agora Social Media: un idiot care instigă la violență împotriva femeilor este promovat mai ceva ca un potențial tratament minune împotriva Covid-19. Toți analiștii de tastatură au avut o opinie pertinentă pe subiect, de la a blama, din nou învățământul românesc, până la a sublinia, o dată în plus, importanța educației sexuale în școli. Nu au fost uitați nici analfabeții funcționali, cei care poartă  vina tuturor relelor din țara asta și sunt întotdeauna în categoria “ceilalți”. Ce uită toți cei care s-au agățat de subiect pentru a-și expune mostrele de inteligență și cunoaștere? Că de fiecare dată când scrii despre un tâmpit, tâmpitul devine mai celebru. Fiecare like, share sau comentariu îi cresc deviatului șansele la câștiguri ulterioare mai mari. Și la o comunitate mai solidă, la fel de minunată ca el. De câte ori scriu despre educație lumea începe să caște. Cred că dacă aș pune o poză cu Albița, ar avea mai mult succes. Dar brusc, educația devine argumentul principal și arma esențială de luptă, ...
Citește mai mult »

Despre skincare și endorsements

De cel puțin un an pe grupurile de discuții despre skincare se discută despre Plush Bio, o linie de produse cosmetice românești, scumpe și ambalate îndoielnic pentru prețul lor, destinate în general tenului acneic. Dar vândute cu stil, în sesiuni de consultanță personalizată via chat sau lăudate intens de influensării de carton ai momentului, cum ar fi Dorian Popa, care e cântăreț, dar mai mult vlogger, Adelina Pestrițu, fostă soție de wannabe cântăreț, care s-a lansat în showbiz prin certurile intense de la divorț sau alte dudui despre care nu am nici măcar un minim element de identificare. Cam acestea sunt la noi marile vedete ale Social Media, ca să lămurim totodată și nivelul celor care se uită în gura și la lenjeria lor. Carevasăzică știu de mult de fete care vin constant cu solicitări de tipul “cum repar ce mi-au făcut cremele Plush Bio” pe Facebook, pentru că nu-i așa, după ce ți-ai bulit tenul pe WhatsApp, unde altundeva ai putea să-l repari? Acum a explodat mămăliga, fondatoarea Plușului este tot mai arătată cu degetul în ...
Citește mai mult »

Copiii din ziua de azi

Unii cred despre copiii noștri că sunt cyborgi. Niște creaturi născute cu tableta într-o mână și un controller de consolă în alta. Nu sunt departe de adevăr 🙂 Generațiile actuale vin pe lume nativi digital. Intră în lumea virtuală precoce, au idoli de pe YouTube și TikTok. Se îmbracă în “mărciuri” ale vloggerilor și visează să câștige ca și ei din maimuțăreală online. Dar este lumea în care trăiesc și dacă stau prea departe de toate acestea riscă să devină inadaptați. Totuși, copiii noștri sunt, în sine, așa cum au fost și copiii părinților noștri. Au multă energie care se cere consumată și preocupări specifice vârstei lor, se joacă, aleargă, socializează. Preferă oricând materiale naturale jucăriilor sofisticate. Își fac puști din lemne, baze prin copaci sau șanțuri, proiectile din pietre. Se dau cu bicicleta, bat mingea, povestesc câte în Lună și în stele. Colecționează bețe, cartonașe, bucăți nereciclabile. Își asumă roluri, sunt când polițiști, când vânzători, când afaceriști. Evident, fac toate astea în parcuri sau în curți. Dacă sunt captivi în apartamente înguste și plimbați mai puțin decât câinii pensionarilor, ...
Citește mai mult »

Despre costuri emoționale

Ca orice perioadă grea, prezenta pandemie poate fi categorisită drept cauzatoare de traumă globală. A venit, a lovit, nu știm când trece, ne-a dat peste cap viețile într-un mod greu de anticipat, va lăsa în urmă amintiri și deprinderi atașate. Unii și-au pierdut sau își vor pierde joburile. Alții sunt în doliu. Unii vor divorța, poate, după ce au fost nevoiți să-și consume relația atât de intens. Alții vor își vor regăsi aparenta putere în slăbiciunea unei dependențe. Pe de altă parte unii se vor îmbogății. Alții au devenit din oportuniști/ șpăgari, niște eroi. Unii vor realiza că au petrecut izolarea alături de persoana cu care și-ar trăi întreaga viață. Alții se vor trezi din somnul personal și își vor rearanja prioritățile. De fapt, dacă stăm să gândim retrospectiv, viața în totalitatea ei este un șir de întâmplări cu potențial traumatic. Ca și prezenta perioadă, nu știi niciodată ce îți aduce și ce îți ia. Oamenii de lângă tine te pot părăsi, voit sau nu, joburile pot să dispară, sănătatea ne este fragilă, banii perpetuu insuficienți. Cu toate acestea, ...
Citește mai mult »