De-ale oamenilor mari

Ce lăsăm copiilor?

În copilărie mă amuza preocuparea alor mei pentru a ne face “zestre”. Era o obsesie socială pe atunci, practic cele trebuincioase casei se găseau tot mai rar, caloriferele erau din ce în ce mai sleite, iar hainele de calitate de-a dreptul prohibitive, de jurai că-s coborâte direct de pe podiumuri pariziene. Așa că cine avea fete, trebuia să înceapă din timp cu achiziția de oale, covoare, plăpumi, lenjerii, tacâmuri și alte asemenea. Mi-au prins bine, nu zic nu, când m-am mutat în primul spațiu locativ de 40m pătrați. Nu mai conta că oalele de inox luaseră locul celor emailate, că lenjeriile aveau dimensiuni atipice, că mă chinuia covorul ăla de lână cu aspiratul de jur că slăbeam cam 2 kg la fiecare curățenie. Erau la îndemână, gratis, utile, funcționale. Totuși dacă le sunt recunoscătoare alor mei, altele sunt motivele. Sunt încurajările continue, timpul pe care l-a petrecut cu noi, multiplele soluții pe care mi le dădea problemelor, astfel încât să am de unde alege. Ajutorul constant, amintirile frumoase, independența pe care mi-a oferit-o la pachet cu încrederea că ...
Citește mai mult »

Care-i treaba cu spiritul sărbătorilor?

Nu dați cu pietre că vă spun asta, dar religia a fost prima formă instituționalizată de suport psihologic a umanității. Între timp psihologia a devenit o știință, iar psihiatria o ramură medicală, dar pe vremurile când acestea nu existau, instituțiile religioase preluau această funcție socială. Să vă dau câteva exemple: spovedania este dovedit utilă, Freud a mutat-o într-un loc mai comod și a renunțat la penitență. Ideea renunțării la control, este și ea funcțională. Nu stă în puterea noastră să facem orice și a da altcuiva, divin, impalpabil, ușor de învinovățit, dar și de mulțumit frâiele destinului nostru, poate fi salvator uneori. Smerenia, abținerea prin post, ajutorul oferit celorlalți sunt valori religioase utile atât la nivel social, cât și individual. Repet, acum avem multiple opțiuni, care nu exclud totuși biserica. Schizofrenia se tratează medicamentos, nu prin exorcizări, iar în cazul depresiei ajută mai mult să te spovedești unui psiholog decât unui preot, pentru că sigur va lipsi componenta învinovățirii. Sau cea a păcatului. Deci care-i treaba cu sărbătorile? Scopul lor religios este foarte bun. A sărbători ceva atât de magic și ...
Citește mai mult »

Din lista mea – ceva idei de cadouri

Deși cam târziu, vin și eu cu idei și soluții pentru cadourile și logistica sărbătorilor de iarnă. Făuritorii sunt persoane pe care le cunosc și recomand cu încredere. Pentru binele nostru, al tuturor, dar mai ales al meu, promit că nu voi posta poze cu mâncare/ dulciuri. Ar fi prea hain luni de dimineață, pe vremea asta, în plus nu mi-am revenit încă după boscorodelile primite pentru gogoşile puse duminica trecută pe pagina mea de Facebook. Categoria “Ce le place fetelor?” Avem aici pe Andreea, pe care o știu din preistorie, ea fiind totuși pururea tânără. Absolventă de Psihologie și recruităriță, a cotit-o apoi într-o altă industrie mai creativă, care a aruncat-o apoi direct în brațele artei. Multă vreme a fost doar Glorybox, acum este parte din Joined by Fire, unde face lucruri senzaționale alături de colegul ei. Puteți cumpăra bijuterii sau obiecte decorative online, din magazinul de pe platforma Breslo. Există acolo și produse bărbătești! Eu am multe de la ei, acum bălesc la ametistul ăsta: În aceeaşi categorie o includ și pe Tanti Roz, dragă prietenă, înfocată activistă și ...
Citește mai mult »

Să ne mai uităm și în buletin!

Aseară, stăteam cu cel mare la coada din dreptul unei case de marcat, așteptându-ne rândul. În fața noastră, doi tineri 30+ se ciondă-giugiuleau pe tema celui care plătește. S-a lăsat cu lupte tandre pentru portofel, cu pupici, cu tachinări și, într-un final glorios, cu o mult așteptată plată. Lângă mine MC se uita cumva siderat de joaca amoroasă a adulților din față. “Nici noi, la vârsta noastră, nu ne purtăm așa!” a zis încet în bărbie. Mie mi s-au părut cumva drăguți, erau cu sigurață la începutul relației, au timp să se lupte și pe bune. Dar am realizat că la vârsta lui aș fi fost la fel de Grinch cu cei care se poartă imatur, conform opiniei mele despre maturitate. Iar așa ceva n-aș fi conceput! 🙂 Am observat astfel că noile generații au o reală problemă cu reperele. Noi spuneam despre părinți că sunt bătrâni, încuiați, depășiți. Ei zic despre noi același lucru, adăugând: “mai și încearcă să facă pe tinereii”. Ori asta e mai groasă, parol! Pentru că, ați observat? Pe măsură ce noi refuzăm să îmbătrânim, ...
Citește mai mult »

Oameni

Deseori mă supără domneştenii mei. De câte ori se ceartă fără sens, de câte ori cineva cere ajutorul şi primeşte miştouri, de câte ori au sincope grave de logică, tind să cred că “doar la noi în Domneşti vezi asta”. Şi totuşi zilele trecute am reluat razant contactul cu o comunitate exact pe dos faţă de cea din urbea noastră. Formată din oameni extrem de educaţi, care locuiesc în buricul Capitalei, cu foste cariere înfloritoare şi actuale bătrâneţi trăite din pensii deloc mici. Care au călătorit mult în străinătate, au copiii aşezaţi bine, cunosc oameni la fel de importanţi ca ei. Şi mi-am amintit că nici unde-i carte multă şi bani pe măsură, nu este mai multă înţelegere sau empatie. Că orgoliile se ciocnesc indiferent de diplome, iar caracterele nu sunt neapărat măsura educaţiei din şcoli. Practic oamenii ăştia, bătrâni deja, deși au trăit o viață împreună, nu au o vorbă bună de spus unul despre celălalt. Se judecă, moral şi legal, se ceartă, se împung, nu se ajută reciproc, deşi au aceleaşi probleme, nu se respectă deloc. Şi asta nu ...
Citește mai mult »

Povestea unei reclame

Prietenii ştiu că o vreme destul de lungă MC a cochetat cu actoria. Şi cred că nu este un capitol încheiat, deşi acum are alte puncte pe ordinea de zi. Oricum, cu ceva ani în urmă, ştiindu-i pasiunea, am început să-l înscriu la castinguri. Primul a fost pentru un film autohton care a rulat fără mare succes pe marile ecrane. A ieşit de acolo fiert, evident încurcat, iar la insistenţele mele mi-a povestit că bucata de scenariu pe care a trebuit să o spună conţinea o serie de cuvinte mai neortodoxe. Problema nu a fost castingul în sine, dar dacă l-ar fi trecut, ce ar fi zis profesorii lui să-l audă spunând la cinema astfel de lucruri? Când a aflat că nu va filma a răsuflat ușurat. Era mic, astăzi presupun că s-ar mândri cu asta 🙂 Dar mi-a sunat atunci aiurea rău, las-o încolo de creativitate, chiar nu puteai gândi scenariul şi cu mintea unui copil de 10 ani? Trebuia musai să fie cu înjurături? Al doilea și ultimul a fost pentru o reclamă, în care a ...
Citește mai mult »

Despre schimbare

Văd des organizații care au nevoie de schimbare. Fie au rămas blocate în trecut, fie în aceeași greșeală, fie au luat-o pe un drum greșit, oricum eșecul pare inevitabil. Și toate clachează încă de la primul pas: conștientizarea nevoii de schimbare la nivelul celor care iau deciziile. Angajații simt primii că ceva nu funcționează și trebuie recalibrat. Sunt cei care iau pulsul pieței și al clienților, care primesc direct critici, sugestii, reclamații. Capii însă, cei care văd de sus ansamblul încă funcțional, refuză cu obstinație să primească aceste prime semnale. Și o țin într-o negație până la prăbușirea finală: Probleme financiare? Am mai avut, se rezolvă. Păi stai așa că situația nu mai e aceeași, presiunea cu salariile a crescut, plus toate celelalte cheltuieli, ar trebui niște analize mai detaliate. Nu! Probleme de personal? Găsim alți angajați! Păi migrație, depopulare, firme multe, nu prea mai merge ușor cu recrutarea, ar trebui discutat despre retenție. Nu! Probleme cu serviciile/ produsele? Nu există așa ceva, sunt clienții mofturoși. Dar totuși ei plătesc, ar merita făcut un audit. Nu! Cunoașteți cu siguranță scenariile. Nu ...
Citește mai mult »

Vârstele carierei

Simplificând destinul nostru profesional, putem spune că există câteva etape clare pe care le parcurgem, similare vârstelor biologice: Prima ar fi copilăria carierei, cea în care ne pregătim, învăţăm, analizăm opţiuni, testăm. Şcoala, familia, voluntariatul sunt pilonii pe care se bazează această etapă. A doua ar fi tinereţea, debutul în meserie. Este tot o perioadă de învăţare, dar specializată, care vine la pachet cu salarii mici, ceva umilinţe şi frustrări, încercări eşuate, succese asumate de alţii, uneori schimbări bruşte și dese de macaz. Urmează maturitatea, în care culegem laurii etapelor anterioare. Acum ne găsim drumul, ştim să-l urmăm, atingem un vârf financiar, suntem respectaţi în breaslă sau în companii. La final vine, evident, bătrâneţea, cea în care pierdem contactul cu noutățile profesionale şi noile rânduiri organizaţionale, în care devenim mai degrabă dispensabili decât necesari. Evident motivația, personalitatea, oportunitățile avute și sesizate influențează parcursul fiecăruia. Unii fac schimbări bruște la maturitate, alții o țin într-o tinerețe profesională toată viața. În plus, am spus că vârstele carierei sunt similare celor biologice, dar ele nu coincid întotdeauna. La sportivi, de exemplu, tinereţea profesională apare în copilaria biologică, iar maturitatea carierei se ...
Citește mai mult »

Şi acum ce?

Pare a fi o întrebare specifică eşecului: şi acum ce? Ce urmează în jos după nivelul mării? Ce fac dacă am greşit? Ce soluţii am? Ce paşi trebuie să urmez pentru a ieşi din impas? Ce ar trebui să mă motiveze pentru a continua? Cu toate acestea eu am auzit-o în trei poveşti despre succes: Prima, cea a unei cântăreţe de notorietate planetară care îşi povestea într-un documentar cariera. Ajunsă în punctul considerat atunci maxim, cu săli pline, conturi în bancă aşişderea şi imposibilitatea de a mai ieşi din casă fără gardă de corp exact asta s-a întrebat: Şi acum ce? Ce mai poate urma? Ce fac în continuare? Ce ar trebui să mă motiveze? Ce ar trebui să simt? Păi ar urma un nou album… Oamenii se plictisesc şi te uită dacă nu apari cu altceva. Este plină istoria muzicii moderne de artişti care au rămas în memoria colectivă cu un singur hit. Şi să duplici succesul nu-i chiar un obiectiv facil, creaţia fiind o activitate volatilă, greu de controlat. Iată că răspunsurile nu sunt uşoare nici când priveşti de sus. Pentru că tot jos ...
Citește mai mult »

Din dragoste de Valentina Neacșu

Ieri am văzut o scenă care m-a inspirat. Personajele: un cuplu tânăr, el slab mort împingând un landou, ea, proaspăt ieșită din lăuzie și având triplul greutății lui, mâncând cu poftă dintr-o înghețată. La un moment dat îi oferă generos și soțului (cuplu tânăr, de la o vârstă nu mai împarți mâncarea nici sub amenințare armată), care o refuză purtând mutra ușor intrigato-dezgustată, nu înainte de a-i scana mărinimia timp de o secundă. Mi-am amintit brusc de toate poveștile de iubire care s-au curmat brusc, prematur și tragic: Romeo și Julieta, Allan și Maitreyi, doamna cu acel colier spectaculos și personajul interpretat de Leo DiCaprio în Titanic. Toate ne-au întristat și au devenit memorabile tocmai pentru că nu s-au terminat cu celebra sintagmă “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” ca toate celelalte povești. Am realizat astfel brusc că personajele cu pricina au fost chiar norocoase, pentru că iubirea lor a rămas imortalizată artistic într-una dintre ipostazele grele pe care oricum toate cuplurile au darul de a le parcurge – chiar ultima. Nu aveți cum să mă ...
Citește mai mult »