De-ale oamenilor mari

Iubirea în vremuri moderne

Ca și în părințeală, am descoperit destul de repede și pe calea cea grea că există o diferență uriașă între ceea ce ne spune literatura, presa, plus gura lumii și ceea ce se petrece de obicei într-o relație romantică. Pentru că iubirea nu este cu inimioare, vorbe dulci și suspine, ci are trăsături mult mai complexe, profunde și diferite. Practic toate modelele de iubire năbădăioasă pe care le citim, le vedem în filme sau ajung prin ziare sunt toxice. Nu-i ok ca în numele unui sentiment așa de frumos să suferi ca un câine, să te cerți nebunește sau să nu-ți mai priască nimic în viață. Este ok să te doară lipsa, este normal să simți săgeți uneori, este firesc să existe un malaxor de sentimente contradictorii. Dar nu să trăiești în milioane de îndoieli sau să te cerți întruna din toate banalitățile cotidiene, nici să privești relația ca pe un lanț invizibil sau să simți nevoia permanentă de a-l chinui pe celălalt. Dar nu doar modelele sociale sunt idealizate nefericit, astfel încât să ne afecteze propriile relații. Cele pe ...
Citește mai mult »

Copiii din bula mea

Mă agasează teribil când aud oameni trecuți de primele vârste comentând acid la adresa tinerei generații. Care, zic ei, ar fi formată din incapabili superficiali, cu deficiențe grave de caracter și formare profesională/ școlară. Doamne fere’ să apară un război că murim cu zile. Iar pensiile, cine să ni le plătească? Cu siguranță că fiecare generație este educată nu doar de părinți, ci și de școală și influențele sociale, culturale, economice ale vremii. De aceea vor exista probabil elemente specifice, dar niciodată atât de puternice cât să bată individualul, caracterul fiecăruia. Dar generațiile care cresc acum sunt cu mult peste cele ale noastre din niște motive evidente: – au acces la conținuturi și tehnologii la care noi nici nu visam; – sunt generații globale conectate nu doar cu cei aflați în aria lor geografică, ci oriunde în lume; – își pot urmări interesele și pasiunile cu mai multă ușurință decât noi; – cresc în vremuri în care parentingul este mai conștient și mai democratic. Uitându-mă în jurul meu și eliminând filtrele sprecifice vârstei lor (rebeliune, agitație, nonconformism) rămân calități pe care noi ...
Citește mai mult »

Binele învinge

Dacă îmi spunea cineva că mă voi uita la meciurile europenelor din vara asta, ale naționalei de fotbal Under 21, m-aș fi amuzat. Dacă îmi spunea că, mai mult decât atât, le voi aștepta mai ceva ca pe Familia Guldenburg pe vremuri, m-aș fi prăpădit de râs. Campionatul intern de fotbal mi se pare o bizarerie tristă. Cu Becali purtător perpetuu de cuvânt, care privește un business ca pe o fundație religioasă și nu ezită să se proclame un soi de Dumnezeu, cu multiple cazuri de corupție dovedite și câte or mai fi uitate de justiție, cu puține figuri autentice și multe personaje dubioase, spectacolul fotbalistic s-a mutat de pe teren la știri, acolo unde ar trebui să fie doar rezultatele. Dar chiar și pentru o neavizată ca mine, o simplă privire la jocul copiilor ajunși la Euro și calificați deja în semifinale pe locul întâi dintr-o grupă deloc facilă și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost suficientă să-mi dau seama că văd altceva. Alt aluat, sportivi compleți, pregătiți pe toate palierele, altă mentalitate, deloc ...
Citește mai mult »

Este etica o chestiune demodată?

Mi-am început ziua cu un articol foarte bun. Bine, dimineaţa a continuat prost, dar despre asta vă povestesc la calm altă dată, pentru că atunci când sunt supărată rareori pot fi şi înţeleaptă. Revenind, articolul este unul despre etică, mai exact despre cauzele derapajelor compasului moral, şi defineşte foarte deştept cele trei cauze ale acestora. Ţin de mult să scriu despre asta, dar uite că cineva a făcut-o mai bine. Mi se pare că social avem tendinţa tot mai agasantă de a promova modelele negative, iar asta ne afectează grav alegerile cotidiene. Cei drept sunt seducătoare, atractive cu potenţial de viralizare, dar nocive. Păi dacă politicienii fură de sting şi încă mai sunt acolo pe poziţii, dacă sportivi de marcă încalcă regulile şi ridică trofee deasupra capului, dacă afacerişti care în mod evident au probleme intelectuale şi morale fac individual cifre care le acoperă pe cele ale tuturor celorlalţi comercianţi cinstiţi, cum să nu te întrebi care este, de fapt, calea? Pentru că şi atunci când imoralităţile sunt descoperite, deşi există forme punitive reglementate legal sau social, recompensele – faima, banii, ...
Citește mai mult »

Cum s-a sfârşit prematur cariera mea politică (Sau educaţia ca proiect national)

Cu ceva timp în urmă, văzându-mă cu vorbele la mine, mulţi apropiaţi au început să tragă de mine să intru într-un partid. Practic devenise o modă, alimentată de situaţia politică şi socială a vremii, iar eu păream a fi candidatul perfect. Mă cunosc destul de bine şi ştiu că sunt şanse minime să reuşesc în acest domeniu. În politică îţi trebuie ficat tare, coloană vertebrală moale şi fund cu aderenţă uriaşă la scaune, ceea ce nu este deloc cazul meu. Totul a culminat când însuşi soţul meu mi-a spus că ar fi o idee bună, moment în care chiar am purces la treabă: trimis CV, înscris în panelurile în care credeam eu că aş putea aduce un strop de cunoaştere (unul dintre ele era, evident, educaţia) şi aşteptat veşti. După scurt timp am primit un chestionar, destul de ok, deşi nu puncta decât tangenţial chestiile cu adevărat dureroase din zonele respective de interes. Am răspuns cu drag şi spor pentru al ţării viitor. Care cred eu că este cea mai dureroasă treabă din învăţământul românesc? Cam aşa ...
Citește mai mult »

Visele nu trebuie doar trăite, ci și finanțate

Cu siguranță cel mai întâlnit refren motivațional,  “trăiește-ți visul/ găsește sensul vieții” (mie-mi par sinonime) reprezintă totodată cea mai mare platitudine devenită virală. Și, mai mult decât atât, un motiv de stress, anxietate şi depresie pentru omul modern. Cineva ne minte îngrozitor când ne spune că putem deveni orice dorim. Adică ne zice, de fapt, ce vrem să auzim: că suntem valoroşi, că prezenţa noastră pe Pământ nu este întâmplătoare, că fiecare dintre noi contează. Probabil că în fapt chiar putem, dar în niște limite destul de greu de controlat: ale geneticii, educației primite și contextului economico-social în care trăim. Realitatea este că suntem mulţi. Prea mulţi. Deci o infinitate de vise, care adesea se bat cap în cap. O mulţime uriaşă de potenţiale talente care trebuie să-şi găsească toate locul pe o planetă prea mică. Dacă o luăm logic, raţional, firesc, realizăm că scopul vieţii este acela de a o trăi, iar visul suprem este să o facem cât mai confortabil. Poate că aceasta este problema cu visele: nu pot fi raționale. Nu te poți ridica deasupra ta și privi cu ochii minții la ce poți ...
Citește mai mult »

Ce trebuie (neapărat) să ştim despre alegerile de duminică

Datorită numărului considerabil de ghiocei prinşi în buchetul vieţii, am votat de multe ori până acum şi, mai ales, am urmărit numeroase campanii electorale care au mers de la naivitate, greţoşenie până la virtuozitate în ale marketingului politic. Cred aşadar că sunt la fel de îndreptăţită ca toţi vectorii de comunicare poziţionaţi pro sau contra unui partid să-mi spun parerea. Care va fi, cel mai probabil, pe placul nimănui. Aşadar, iată ce trebuie neapărat să ştiți despre alegerile de duminică: 1. De luni viaţa noastră va fi exact la fel ca cea de azi. Parlamentul European este un colos birocratic, în care lucrurile se întâmplă într-un ritm propriu, urgenţele României rămânând aşadar probleme interne pe care va trebui să le rezolvăm noi, aici. Singurii câştigaţi vor fi, ca de obicei aleşii, pe care îi aşteaptă o carieră lină şi profitabilă şi partidele, care capătă astfel reperele campaniilor viitoare. Pentru noi va fi la fel şi oricine vă zice altceva, o face dintr-un pur interes politic sau personal. 2. Avem dreptul de a alege pe cine dorim! Serios, PSD, PNL, Alianţa USR – Plus sau, poate, ...
Citește mai mult »

Împarte-ţi darurile cu alţii! Dacă reziști la noroi…

Zilele trecute citeam un articol frumos despre nişte poze vechi găsite recent într-un aparat foto cumpărat la o licitaţie. Acestea erau speciale, spectaculoase chiar, aşa că găsitorul a mers pe firul istoriei pentru a vedea cui aparţin. Surpriza a fost că deşi păreau opera unui profesionist, erau de fapt cadrele unei bone full-time, care avea ca pasiune fotografiatul, călătoriile făcute împreună cu familia pentru care lucra ajutând-o mult în acest sens. Concluzia autorului era ca dacă femeia ar fi împărţit darul talentului ei celorlalţi la momentul acela, în 1960, dacă ar fi încercat să facă publice fotografiile, probabil acum am fi vorbit de ea ca de un reper în arta fotografică. Aşa, a rămas doar o ilustră necunoscută ale cărei poze au fost găsite întâmplator la o licitaţie. Împ plac mult poveştile, dar întorcându-ne la realitate, eu nu cred că tot talentul îşi primeşte răsplata celebrităţii. Din contră, mi se pare că nu cei mai buni, cei mai talentaţi devin repere, ci cei mai adaptabili. Este suficient să o auziţi cântând live pe Madonna sau pe tipul cu patrăţele de ...
Citește mai mult »

Dumnezeu nu este dictator

În 1966, pe când comunismul lua amploare și conceptul omului nou, muncitor și iubitor de partid devenea din ce în ce mai palpabil, un conducător iubit a decis nu doar că natalitatea trebuie să sporească precum planul la hectar, dar și moralitatea membrilor societății trebuie să fie fără de cusur. Convins fiind că un decret dat cu un deceniu în urma sa, care legaliza avorturile, îmbie la decadență, prostituție și relații pasagere, Ceaușescu a decis să dea un altul care să-l readucă în ilegalitate: fatidicul 770 din 1966. A fost urmat de încă unul (779/ 1966) care îngreuna divorțul, pentru că doar așa, cu sac și cu petec poți însăila o nouă ordine socială perfectă. Rezultatele sunt deja istorie dramatică: femei, familii și copii mutilați pe viață, apariția unei piețe negre a serviciilor medicale de acest tip și a omului nou turnător, detractor, căutător în fundul şi burta colegelor, vecinelor sau rudelor. În imensa lui nebunie, decretul avea totuși portițele lui de scăpare. Partidul nu putea omorî femei de dragul unui făt nenăscut, deși putea pedepsi sarcini nedovedite. Generația noastră ...
Citește mai mult »

Corpul femeii

Imediat după Revoluție, când focul revoltelor s-a atenuat, TVR, rămas fără uzualul program de live-uri, a început un maraton de filme clasice. A fost perioada în care performanța mea școlară a înregistrat cele mai mici cote, pentru că după 14 ani de sete cinematografică, în sfârșit aveam ce vedea. Și eram clasa a opta… Am savurat multe filme bune, comedii spumoase sau capodopere regizorale. Printre care o mediocritate (poate) căreia nu-i mai știu numele, dar care m-a marcat cel mai mult, fiind la vârsta la care începeam să-mi percep altfel corpul. Pe scurt, acțiunea se învârtea în jurul unei doamne de 40+, care încercând să-și recucerească soţul din braţele unei infame cu mult mai puţini boboci în buchetul vieţii, a purces la a-şi opera faţa şi corpul pentru a părea mai tânără. După multiple suferinţe (în anii aceia chirurgia plastică nu era chiar o chestie simplă, îmi închipui că acum există și opțiuni mai puțin traumatizante) şi-a dat seama că încercarile ei au fost oricum sortite eşecului. Cunoscând destul de bine femeile știu că motivul intervențiilor estetice are mai ...
Citește mai mult »