Carieră

Zona de confort

Săptămâna trecută am bolit teribil fapt ce mi-a adus aminte de un cuplu monden autohton care şi-a promis cu ocazia căsătoriei să-şi păstreze relaţia în afara zonei de confort. Pe înţelesul tuturor, să nu apară unul în faţa celuilalt în izmene, cu părul vâlvoi sau cu gura mirosind altfel decât a primăvară. M-a amuzat vag gândul că prima gripă îi trimite direct la tribunal, pentru că rareori am văzut oameni arătoşi în concediu medical. Eu una am evitat temeinic oglinda, având motive mai mult decât întemeiate. Dar este adevărat, există o zonă de confort atât în cuplu cât şi în viaţa profesională care este periculoasă. Doar că nu este cea pe care ne-o prezintă superficial revistele de bârfă şi sfaturile consilierilor în carieră. Să o luăm cu căznicia. Ni se spune că trebuie să păstrăm misterul, să nu ne pierdem energia, să ne surprindem partenerul constant, să fim proaspeţi ca florile de primăvară indiferent de context. Doar că orice cuplu cu acte vechi vă va spune că este imposibil: există momente în care misterul dispare complet, surprizele sunt imposibile, iar prospeţimea se rezumă la ...
Citește mai mult »

Merită sau nu să lucrezi pe bani puţini?

Astăzi, Hotnews publică o analiză interesantă: “Merita sa lucrezi cu salariul minim pe economie intr-o fabrica de componente auto? Raspunsul este mult mai complicat decat pare la prima vedere”. De fapt, răspunsul nu este complicat deloc. Dacă ai un job stabil şi bine plătit, evident că nu sunt motive pentru întrebarea din titlu. Dacă însă jobul lipseşte, este cu durata determinată sau, mai rău, persoana în cauză este asistată social, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. DA, este infinit mai bine să te angajezi pe bani puţini decât să stai acasă cu indemnizaţia de şomer sau acel venit minim garantat. De ce? Pentru ca astfel preiei controlul propriei tale vieţi. Sistemul de asistenţă socială, ca orice altceva din ţara noastră, stă la mâna politicienilor: în ani electorali gogoşile sunt mai pufoase şi aromate, în rest Dumnezeu cu mila! Iar şomajul este limitat ca durată şi, normal, venituri. Practic trăieşti de pe o zi pe alta, viitorul sunând al naibii de incert. A avea un loc de muncă, fie el şi prost plătit la început, deschide noi posibilităţi. Ca recruiter ştiu că este ...
Citește mai mult »

Alte ingrediente ale performanţei

Azi am început ziua citind, via Tolo.ro, un articol privitor la cauzele recentelor eşecuri ale sportului românesc, cea mai evidentă fiind scăderea demografică accentuată şi continuă. Şi normală, ţinând cont ca în afara blogurilor de mămici care descriu parentingul în culori pastelate, crescând astfel pofta unora de a încerca şi chestii clasice, societatea românească face eforturi disperate de a micşora natalitatea prin totalitatea politicilor, deciziilor şi mentalităţilor adoptate. Totuşi, nu cauzele eşecului sportivilor mi-au atras atenţia. În falimentul general care ni se zugraveşte constant, pare că oricum puţin mai contează trofeele. Ceea ce mi-a plăcut a fost partea preluată din autobiografia Nadiei Comăneci, carte pe care văd că nu s-a grăbit nimeni să o traducă şi în română, deşi prima apariţie a fost prin anii ’80. Iată aşadar spusele antrenorului Bela Karoly, scrise chiar de Nadia în autobiografia sa şi preluate de mine cu copy-paste din articol: „Tot timpul am suprasolicitat sportivele. Comăneci e singura gimnastă pe care nu am putut-o pune la pămînt, niciodată”. Asta nu s-a întîmplat pentru că Nadia era infailibilă. Ci pentru că era inteligentă. „În toți anii mei de antrenament și competiții mi-am păstrat întotdeauna o rezervă ...
Citește mai mult »