Carieră

Ciocniri, seducție și adaptare

Sărbătorile vin la pachet uneori cu obligația de a vizita familia. Pentru unii o plăcere, pentru alții un supliciu, întâlnirile acestea sunt adesea adevărate ciocniri între mentalități, comportamente, opțiuni diferite ale celor două sau mai multe tabere: născuți-crescuți vs. nou sosiți, bătrâni vs. tineri, femei vs. bărbați. Cel mai greu este întotdeauna pentru cei aflați în perioada de tatonare/ adaptare. Ca și la locul de muncă: ultimul sosit – primul prigonit. Ce trebuie să știți așadar când vă așezați la masa de sărbătoare pentru a vă fi mai ușor? 1. Care sunt liderii formali? Aceștia trebuie respectați default, dar importanța lor este minimă în sinergia relațiilor din grup. 2. Cine sunt liderii informali, adică acei șefi fără titulatură, dar a căror influență este covârșitoare? Aici nu mai este vorba doar de respect ci și de seducție, și nu la modul amoros, ci la modul formal, de apropiere interumană. 3. Care sunt valorile care guvernează grupul? Dacă este vorba despre bani, trebuie investit în niște cadouri de sosire scumpe, dacă este vorba despre statut, laudele ajută mult, unii oameni au nevoie ...
Citește mai mult »

Primul job al celui dintâi copil

Sunt lucruri, oameni, întâmplări care nu se uită niciodată: prima zi de școală, primul sărut, prima ceartă cu persoana iubită sau prima vacanță exotică. Dar cel mai pregnant este cu siguranță primul job. Cel definitoriu pentru multe dintre comportamentele noastre profesionale, piatra de temelie a carierei noastre și cel mai frecvent termen de comparație. Al meu a fost cel de învățătoare, n-am să-l uit niciodată, dar astăzi capăt o amintire și mai și: copilul meu mare se lansează oficial în lumea radioului, după o pregătire serioasă de aproape un an și jumătate. Exceptând voluntariatele de scurtă durată, este primul lui job într-o corporație, ce-i drept diferită de cele cu care suntem obișnuiți, datorită mediului creativ pe care trebuie să-l cultive. A avut de parcurs până acum un drum lung, plin cu de toate: motivație, muncă multă, frustrări, conflicte, bucurii, învățare continuă, adaptare, depășire a limitelor, provocări continue. Nu a fost deloc floare la ureche, deși a simțit pe pielea lui că atunci când faci ceva cu plăcere, nu simți că muncești. Și a făcut față bine de tot. Astăzi este ...
Citește mai mult »

Discriminarea, meteahnă veche adusă din nou în discuții

De câteva săptămâni, peste tot îmi apar referiri la articole recente despre discriminarea la angajare a celor cu vârsta de peste 45 de ani. Numai că eu nu consider că putem vorbi “nișat” despre discriminare. Civilizat, util, legal este să nu discriminezi, punct. Și firesc este să lupți cu acest fenomen pe toate planurile, pentru că altfel semnalul social transmis este unul confuz. Puțină istorie recentă În perioada comunistă, discriminarea a avut criterii politice. În rest, că erai tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat, alb sau negru, educat sau nu, trebuia să ai un loc de muncă pe măsura profilului profesional. Cei aflați în disensiuni cu regimul erau fie încarcerați, fie aveau acces la meserii pentru care erau supracalificați. Discriminarea era așadar o formă de control, de umilire voită, perversă. Abia după schimbarea din 1989 și după ce primii coloși ai industriei de atunci au picat rând pe rând, lăsând pe drumuri generații întregi, piața muncii a învățat că nu este neapărat nevoie să țină la egalitatea de șanse pentru a salva niște costuri. Și că există multe criterii ...
Citește mai mult »

Vorbe (cu și) despre carieră: CV-ul

Poate cea mai frecventă întrebare care mi se adresează este: “de ce mai avem nevoie de CV?” Chiar așa, într-o lume interconectată virtual, cum de supraviețuiește acest instrument vintage, vechi de când munca? Mai este încă util? Cu ce va fi înlocuit? Să o luăm muncitorește, exact ca într-un CV: Ce este un CV? Este o biografie profesională, fie ea scrisă, video sau vizuală (adică realizată prin imagini, grafice sau altele asemenea). Ce informații conține? În primul rând, din motive evidente, datele de contact și localizare. Apoi detalii legate de studii/ educația permanentă (cursuri de calificare sau instruire) și experiența profesională, nu neapărat în această ordine. De exemplu, un tânăr absolvent va pune la loc de cinste studiile, o persoană cu experiență profesională îndelungată le va lăsa la final (asta dacă nu a absolvit Oxford sau Harvard). Experiența profesională trebuie expusă invers cronologic: cel mai recent job este primul, cel mai îndepărtat este ultimul. Ce nu conține? Numele copiilor și părinților, bolile suferite, date care pot genera discriminare: data nașterii, starea civilă, religie, orientare sexuală, apartenența la minorități. Cât trebuie să fie de lung? Cât ...
Citește mai mult »

Decizia corectă la început de carieră

Deși șomajul în rândul tinerilor este îngrijorător (aproape triplu față de celelalte segmente de vârstă în 2017), paradoxal există tot mai multe opțiuni profesionale pentru ei. Companiile au învăţat să-i instruiască şi să-i integreze uşor, evident cu niste costuri ataşate. Sunt din ce în ce mai curtaţi, lipsa lor de experienţă şi know-how fiind tot mai puţin luată în calcul, cu toate acestea mulţi aşteaptă un altfel de start în carieră faţă de ceea ce le oferă piaţa. Este, ca majoritatea problemelor sociale şi economice, una de tip: “oul sau găina”. Companiile încearcă, tinerii spun că şi ei, dar undeva lucrurile se rup iremediabil. Este oul cel cu vina primordială, tinerii care strâmbă din nas? Sunt găinile-firme cele care deşi închid ochii la lipsa de experienţă au alte asteptări nerealiste? Ambele părţi greşesc, dar evident una mai mult decât alta. Companiile supravieţuiesc în ciuda crizei de personal. Automatizează fluxuri, regândesc structuri, găsesc soluţii alternative inovative. Au bani, au putere, know-how, susţinere. Destinul individual este însă mai complicat şi pentru a pune o temelie durabilă existenței noastre, ar trebui să fim mai înţelepţi ...
Citește mai mult »

Generaţii noi, aceleaşi probleme vechi

Am ţinut primele interviuri puţin înainte de anul 2000, primul workshop despre carieră în 2006 şi mult prea multe sesiuni de consiliere în carieră să mai ştiu când au început. Deşi am avut, la rândul meu, probleme (presupun că şi medicii se îmbolnăvesc uneori) – sau poate și datorită lor – am vazut parcursul profesional al multor candidaţi care mă ajută să formulez două concluzii relevante: Prima este că de-a lungul timpului şomajul în rândul tinerilor s-a păstrat constant ridicat, cu o crestere cumplită în perioada de criză din 2008. Practic un sfert din tinerii europeni care termină o formă de învăţământ sunt în risc de a nu-şi găsi loc de muncă. Există industrii mai putin expuse (ştiţi deja exemplul clasic cu IT-ul), dar şi industrii în care situaţia este mai complicată de atât, pentru că lipsa de experienţă costă mult. Se întâmplă aşa în mare din cauza incapacităţii firmelor de a găsi o formă rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor de a instrui personalul neexperimentat. Nu ar fi foarte greu, dar necesita o baterie de abilităţi manageriale şi ...
Citește mai mult »

Vârstele carierei

Simplificând destinul nostru profesional, putem spune că există câteva etape clare pe care le parcurgem, similare vârstelor biologice: Prima ar fi copilăria carierei, cea în care ne pregătim, învăţăm, analizăm opţiuni, testăm. Şcoala, familia, voluntariatul sunt pilonii pe care se bazează această etapă. A doua ar fi tinereţea, debutul în meserie. Este tot o perioadă de învăţare, dar specializată, care vine la pachet cu salarii mici, ceva umilinţe şi frustrări, încercări eşuate, succese asumate de alţii, uneori schimbări bruşte și dese de macaz. Urmează maturitatea, în care culegem laurii etapelor anterioare. Acum ne găsim drumul, ştim să-l urmăm, atingem un vârf financiar, suntem respectaţi în breaslă sau în companii. La final vine, evident, bătrâneţea, cea în care pierdem contactul cu noutățile profesionale şi noile rânduiri organizaţionale, în care devenim mai degrabă dispensabili decât necesari. Evident motivația, personalitatea, oportunitățile avute și sesizate influențează parcursul fiecăruia. Unii fac schimbări bruște la maturitate, alții o țin într-o tinerețe profesională toată viața. În plus, am spus că vârstele carierei sunt similare celor biologice, dar ele nu coincid întotdeauna. La sportivi, de exemplu, tinereţea profesională apare în copilaria biologică, iar maturitatea carierei se ...
Citește mai mult »

Şi acum ce?

Pare a fi o întrebare specifică eşecului: şi acum ce? Ce urmează în jos după nivelul mării? Ce fac dacă am greşit? Ce soluţii am? Ce paşi trebuie să urmez pentru a ieşi din impas? Ce ar trebui să mă motiveze pentru a continua? Cu toate acestea eu am auzit-o în trei poveşti despre succes: Prima, cea a unei cântăreţe de notorietate planetară care îşi povestea într-un documentar cariera. Ajunsă în punctul considerat atunci maxim, cu săli pline, conturi în bancă aşişderea şi imposibilitatea de a mai ieşi din casă fără gardă de corp exact asta s-a întrebat: Şi acum ce? Ce mai poate urma? Ce fac în continuare? Ce ar trebui să mă motiveze? Ce ar trebui să simt? Păi ar urma un nou album… Oamenii se plictisesc şi te uită dacă nu apari cu altceva. Este plină istoria muzicii moderne de artişti care au rămas în memoria colectivă cu un singur hit. Şi să duplici succesul nu-i chiar un obiectiv facil, creaţia fiind o activitate volatilă, greu de controlat. Iată că răspunsurile nu sunt uşoare nici când priveşti de sus. Pentru că tot jos ...
Citește mai mult »

Începutul de carieră

Mi-am început dimineaţa citind un reportaj din oraşul meu natal. Situat la aproape 130 km de Bucureşti, este unul mic, cu puţine perspective de carieră şi mutilat, ca multe alte localităţi de pe la noi, de incompetenţa celor care îl păstoresc. Apropierea de Bucureşti şi autostrada care merge la mare, liniştea şi infracţionalitatea scăzută, fac totuşi din urbea mea natală una locuibilă. Dar, ca orice oraş mic, are probleme de deficit al resurselor umane supuse migraţiei şi mă refer aici la medici, pentru că dacă am face o firmă de IT, am găsi rapid primii cinci angajaţi 🙂 Reportajul a fost făcut așadar la secţia de neonatologie a spitalului județean, unde medicul șef este o doamnă pensionară (n-aș fi spus, totuși!), iar coechipierul îi este din aceeaşi generaţie. Cei doi aşteaptă zadarnic colegi noi și proaspeți, pentru că medicii tineri nu sunt atraşi de a se angaja la Slobozia. Ştiu că a lucra în medicină îţi deschide oportunităţi generoase de carieră. Că poţi pleca rapid într-o clinică de afară sau te poţi angaja în sistemul privat. Dar a debuta într-un spital ...
Citește mai mult »

Îngeri sau demoni?

Una dintre problemele des întâlnite prin firme este natura duală a ultraperformanților. Adică acei angajați cu rezultate de excepție, pe care le obțin totuși forțând adesea regulamentele, reacțiile celorlalți, perceptele morale chiar. Îi știți: cei care depășesc cu mult orice obiective imaginabile, dar jucând după reguli proprii, nu întotdeauna ortodoxe. Anul acesta am tot văzut prin presă cum astfel de probleme sunt întâlnite și la case mari: mogulul din Cetatea Filmului, care a produs multe filme de Oscar, dar a și abuzat ani de-a rândul actrițe mai mult sau mai puțin celebre, actori talentați care au dus mai departe acestă practică, iar recent, pe meleagurile noastre, cazul doctorului urolog specializat în boli renale care, în ciuda rezultatelor profesionale de necontestat, s-a dovedit a fi un caracter infect și un afacerist imoral, dar foarte profitabil. Iar reacțiile celor apropiați (șefi, colaboratori, colegi, prieteni) au fost aceleași: ignorarea evidentelor defecte, pentru a nu afecta ultraperformanța. De frică, din calcule pragmatice sau pentru că au știut că minunile nu ar fi fost posibile fără latura neagră a celor care le ...
Citește mai mult »