Creativitate debordantă

10 semne ale avansării în viață

1. Muzica este întotdeauna prea tare: cea din magazine, din camera copilului, din maşină. 2. Moda ţi se pare tot mai ciudată. Eu observ că a revenit cea cu desenatul tehnic al sprâncenelor, după eliminarea lor temeinică. S-au întors si blugii cu talie înaltă, care ascund şi mai temeinic rotunjimile posterioare. 3. Aduci în discuţie sintagma: “Pe vremea mea…”. Moment în care cei din jur încep să sforăie. 4. Porţi şosete flocoase şi pijamale pufoase. Pufoase de finet, nu vă gândiţi la alte fineţuri. 5. Nu suporţi să ai mijlocul gol. S-ar putea ca blugii cu talia sus de la punctul 2 să ajute aici, aşa că îi taiem de pe lista neagră. 6. Începi să simţi şi să invoci curentul. Chestia aia rea care umfla măsele si betegeşte urechi şi oase. 7. Vorbeşti din ce în ce mai mult despre boli. Ale tale, ale vecinilor, ale copiilor, ale cui prezintă orice fel de simptome. 8. Şi nu doar vorbeşti despre boli. Ci chiar oferi remedii, tratamente şi multiple alte recomandări. De preferat nesolicitate. 9. Începi să eviţi oglinda. 10. Copilul te sună şi îţi spune: “După şcoală, rămân cu băieţii!” Nu ştiu ...
Citește mai mult »

Cum am devenit mai mult decât imperfectă?

M-am născut un copil perfect. La fel ca toți copiii: arătam perfect, mă purtam perfect, vorbeam perfect. Și am ținut-o tot într-o perfecțiune până am intrat la școală. Unde, am aflat că bastonașele mele nu sunt perfecte. Și nici părerea mea despre primăvară nu e chiar perfectă. Iar la matematică, perfecțiunea părea și mai departe de mine. Așa am devenit puțin imperfectă. Doar puțin. Am crescut făcând în continuare totul aproape perfect. Până când am terminat facultatea și m-am angajat. Și am aflat că timpul nu se dilată întru perfecțiunea tuturor operațiunilor din fișele de post cumulate, de la serviciu și acasă, așa că am mai pierdut puțin din desăvârșire.  Și totuși, curățenia, gătitul, relaxarea sau propria îngrijire erau  în continuare aproape perfecte. De fapt, ce zic eu aici, erau perfecte! M-am măritat cu un bărbat perfect și am făcut primul copil perfect. Pe care l-am crescut perfect! Vă zic, ca la carte! Până când a căpătat independență în mișcare. Și am realizat că haosul generat în  cinci minute de un copil perfect devine imposibil de schimbat. Pentru că ordinea ...
Citește mai mult »

Când lucrurile o iau razna

Periodic, paradisul personal al fiecăruia căpăta iz de smoală. Fie că e vorba despre realizări care se lasă așteptate, fie că apare un cumul de probleme cărora nu le poți face față, uneori simți, pur și simplu, că nu mai poți duce. Că e prea greu, că nu mai ai puteri, că totul e pe dos și nu se mai întoarce, că totul e strâmb și nu se mai îndreaptă. Să ne înțelegem, fiecare dintre noi are propria noastră bucățica de iad prin viață, doar că unii o ascund bine, o trăiesc singuri, fără a-i include și pe alții în purgatoriul lor. Alții  îl au in capul lor,  îl creaza singuri și îl traiesc cu voluptate. Mai sunt  și  cei care îl primesc de-a gata și îl traiesc cu parcimonie. Oricum ar fi, ce faci când lucrurile o iau razna  într-un adevarat perpetuum mobile? Mai întâi stai tare pe metereze, sperând că se opresc. Dar nu o fac, așa că începi să lupți cu toate forțele. Sigur învingi! Dar mai degrabă pierzi. Chiar dacă lupți frumos, curajos, corect. Și rămâi fără arsenal, și ești pe jos, ...
Citește mai mult »