Creativitate debordantă

Pauza de apă

Prin vară am fost la o petrecere de pitici. Ca oricare alta, distractivă pentru copii şi generatoare de migrene pentru adulţi. Şi petrecerea asta avea un animator. Tinerel, energic şi cel mai sigur cu probleme în amor, pentru că se conversa înflăcărat pe messenger-ul de la Facebook, iar anumite replici îl deranjau teribil şi vizibil. Iar când avea nevoie de concentrare pentru a răspunde îi trimitea pe micii petrecăreţi în pauză de apă. Abia ce începea jocul că auzeai: – Gata, pauză de apă! Şi de voie, de nevoie, mai târâş, mai grăpiş, copiii se executau. Mai ales că se ştie ce mult le place lor apa. Zilele astea ştiu exact cum se simţeau piticii când erau trimişi la hidratare. Orice mă apuc să fac, cineva îmi serveşte o binemeritata pauză de apă. Am o tonă de lucruri în agendă (inclusiv o iminentă vacanţă), am idei şi chef de ele, dar apar brusc întreruperi neprevăzute. Şi este enervant, frustrant, agasant, şi îmi vine să mă cert cu animatorul. Dar apoi îmi recapăt optimismul şi-mi reamintesc ce hidratată voi fi. Hai cu nişte gânduri bune si pumni strânşi spre mine! ...
Citește mai mult »

Bicotidian

Amândoi copiii răciţi, ambii mei neuroni tăbăciţi. Ambele cafele băute, amândouă prăjiturile din frigider halite. Două zile buşite. Două luni fripte. Două alarme ignorate, două boli deodată. Doi ochi încercănaţi şi doi obraji palizi, două urechi sătule să audă şi două buze amorţite în a mai vorbi. Încă două speranţe decedate, alte două poate că s-au născut deja. Două priviri înainte, două înapoi. Şi doi paşi timizi spre un mâine de două ori mai bun.
Citește mai mult »

Pentru o viaţă sănătoasă, evitaţi excesul de oboseală

Din motive independente de voinţa mea, mi-am început ziua la 4,30. Cu aproape 5 ore de somn, întrerupte şi alea, simt cum fiecare celulă din corp este într-o rebeliune individuală ciudată. Sunt obişnuită cu oboseala şi îi ştiu efectele: În primul rând percepţia timpului este diformă: totul se derulează fie prea încet, fie prea rapid față de normal. 30 de minute par fie ore întregi, fie secunde. Şi percepţia spaţiului este afectată, astăzi mi-am răsturnat o cutie în cap, convinsă fiind că raftul este suficient de generos cât să pot evita asta. Apoi sunt dificultăţile de concentrare. Uit ce am de facut sau fac de trei ori acelaşi lucru. Mă încalţ cu fesul, mă îmbrac cu cizmele de cauciuc. Mă dau cu pastă de dinţi pe post de anticearcăn. Fac cafea folosind opţiunea de ceai rece a espressorului şi vreau să-l arunc pentru că sigur s-a stricat. Pofta de mâncare atroce. Dacă nu dorm noaptea sigur mănânc cu şapte guri a doua zi. Aberant, precum ăştia mici care combină ciocolata cu caşcaval şi friptură. Evident că după câteva ...
Citește mai mult »

Împreună la bine şi la rău

M-am măritat tânără, frumoasă şi tare toantă. Fără primele două calităţi sigur nu găseam pretendent şi dacă n-ar fi fost a treia cu siguranţă aş fi fost mult mai greu de convins. Cea mai ciudată treabă din tot ritualul nunţii mi s-a părut celebrul îndemn de a rămâne împreună şi la bine, dar şi la rău. Adică partea cu greul este motivaţională şi prin urmare logică, dar cine fuge de bine? Am luat-o în sens metaforic şi nu m-am mai gândit până azi la ea. Acum, la mulţi ani după, iată-mă bătrână, urâtă, dar puţin mai înţeleaptă. Primele două calităţi mă califică pentru divorţ, dacă n-ar fi probabil şi a treia. Zic că sunt mai înţeleaptă, pentru că regăsind întâmplător celebrul îndemn nupţial am constatat că nu mi se mai pare ilogic. Pentru că am văzut cupluri în care succesul unuia dintre parteneri (mai ales dacă este ea) generează nesiguranţă, frustrare, gelozie, sentimente urâte şi greu de dus. Ştiu aşadar că puţini oameni au tăria de a se bucura de binele celuilalt, de a fi părtaşi la el, de a-l putea purta şi suporta ca şi cum ar fi ...
Citește mai mult »

Povestea unei fotografii

În urmă cu ceva ani, proaspătă mămică de doi, a trebuit să fac o şedinţă foto. Aveam nevoie de poze noi care să ilustreze o serie de articole despre management/ leadership/ resurse umane, apărute în revista MarketWatch. Somnul meu de noapte era pe atunci întrerupt din oră în oră, zilele nu-mi erau mai uşoare, iar mutra mea exprima exact starea de spirit pe care o prezentam: cearcăne cât jumătate de faţă, cealaltă fiind boţită serios asortate la o privire bolândă şi vegetativă. Am reuşit totuşi să dau pe la coafor (de fapt a venit el la mine), să-mi pun pe faţă un pic de machiaj, să găsesc o rochie care să-mi mai vină şi nişte pantofi asortaţi. Realizări maxime, vă jur! Evident că am avut emoţii cu privire la pozele ce vor ieşi, aşteptându-mă la ce e mai rău. Din fericire fotografii profesionişti au un talent aparte de a capta cu aparatul lor ceea ce trebuie, motiv pentru care pozele au ieşit decent, numai bune să însoţească articole din presa de business. Când le-am primit pe mail am fost atât de mirată, ...
Citește mai mult »

Sensul vieţii – varianta antreprenorială

Zilele trecute am citit un articol despre drumul iniţiatic al patronului unei cunoscute agenţii de turism, care a ieşit din afacerea de multe milioane de euro lunare, pentru a găsi sensul vieţii. De fapt era ca la Radio Erevan: nu ieşise, ci îşi redusese programul de lucru şi oricum nu asta era partea importantă a articolului ci promovarea unui circuit turistic exotic şi revelator, care odata parcurs îţi arăta sensul vieţii şi răspunsurile la toate întrebările existenţiale profunde. Mă ştiţi, exersez intens gândirea pozitivă. Aşa că în loc să mă enervez ca am pierdut timpul, am pus-o de o revelaţie şi de o idee de afaceri. 2 în 1, ca cafeaua: Motivul pentru care eu nu las totul baltă, în căutarea sensului vieţii, nu este acela că îmi lipseşte afacerea de un milion de euro pe săptămână pe care să o abandonez prin reducerea programului de lucru, ci este acela că l-am găsit deja. Pentru mine drumul iniţiatic nu este o destinaţie turistică exotică, ci este chiar drumul către casă. De câte ori stau la bariera de pe Centura Bucureştiului, acolo unde intru în Domneşti, localitatea mea adoptivă, mă gândesc: ...
Citește mai mult »

Secretul frumuseţii este că nu există un secret

Ne uităm la pozele celebrităţilor care par întotdeauna scoase din cutie chiar şi atunci când cumpără ouă, aleargă în parc sau duc copilul la grădiniţă. Tindem să credem că reţeta unui look ravisant este mai degrabă genetică sau ţine de chirurgie plastică, de tratamente cosmetice, de trucuri ce necesită bugete generoase şi cel puţin 8 ore zilnic pentru implementare. În realitate există câteva soluţii la îndemâna oricui, pentru că nu au nevoie de timp sau bani în plus: Aranjatul părului. Nu degeaba există acea sintagmă traductibilă prin “ziua bună se cunoaşte după freza la trezire” – “bad hair day”. Când părul este nearanjat, murdar, electrizat, tern, arătăm ca naiba orice am face. Dacă vă uitaţi la femeile din revistele lucioase, fie au freza aranjată indiferent de context, fie poartă pălarie, şapcă, batic sau alte astfel de accesorii care să acopere potenţialele probleme ale reminiscenţelor de blană. Un tuns bun, un spălat la timp şi un uscat care să-i dea volumul optim ajută mult la fizic şi la moral. Nu există no makeup. Chiar şi pozele care ne arată vedete fără de machiaj conţin cel puţin un primer bun, un ...
Citește mai mult »

Ne îndrăgostim prea repede, urâm prea uşor

Cred că una dintre trăsăturile omului modern este că trece prea facil de la o stare la alta, de la adulaţie la scârbă, de la dragoste, la ură, de la iubire necondiţionată la critică veninoasă. Se vede asta în relaţiile interumane, atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, social. Astăzi ne venerăm jumătatea, mâine o urâm pentru că nu a dus gunoiul. Azi votăm cu entuziasm, mâine înjurăm cu năduf. Azi cumpăram bilete la concert, mâine aruncăm brăţara de acces cu dezamăgirea dată de falsete. Este normal, avalanşa de informaţii ne uluieşte şi ne duce reacţiile spre extreme. Iar reacţiile extreme, evident spre erori şi dezamăgiri. Dar asta nu ne împiedică să luăm procesul de la capăt. Să iubim rapid, să urâm cât ai clipi. La un moment dat psihologii au vrut să includă dragostea în categoria bolilor mintale. Şi oricât de ciudat ar părea, nu e o totală aberaţie. Atât timp cât nu mai ştim să privim un om, o situaţie, un grup, o problemă altfel decât extrem, lucrurile nu-s normale. Chiar dacă iubim cu nesaţ, trebuie să luăm în ...
Citește mai mult »

Cum faci poze – varianta 40+

Vine şi vârsta la care trebuie să faci alegeri dificile pentru a te trage în poză cumsecade, arătându-ţi vârsta cu o marja de eroare de maxim 5 ani şi rămânând totusi recognoscibilă pentru grupul social căruia aparţii. Carevasăzică: Mai întâi alegi zilele şi orele menite sesiunilor foto. Trebuie să fi dormit nici bine, nici rău, să fi trecut cel puţin 4 ore de la trezire, să nu fie nici cald, nici frig şi să ai o dispoziţie nici prea temperamentală, nici prea catatonică, întrucât extremele dăunează grav fotogeniei. În ciuda somnului nici prea prea, nici foarte foarte, va trebui să faci o altă alegere: să-ţi arăţi cearcănele şi ochii umflaţi sau ridurile şi laba gâştei? Dacă alegi prima variantă, se purcede la a arăta o moacă bolundă, o privire fixă, fără grimasă. Garantat se văd urmele pufoase cafenii, dar nici o liniuţă. În cea de-a doua, se trage un rânjet cu toată faţa, mai dihai ca în filmele de groază, care garantat va ascunde dunga umflată şi colorată de sub ochi, dar va arăta în toată minunăţia ei harta hidrografică a feţei. Apoi, va trebui să alegi între guşă şi ...
Citește mai mult »

Aceeaşi reţetă, două variante diferite

Supă cremă de legume, varianta ZEN: Se iau 8 morcovi, o ţelină, un păstârnac şi o ceapă mare, se curăţă, se taie în bucăţi mari şi se pun la foc. Când sunt aproape fierte, se pasează, se adaugă sare, puţin ulei şi se mai dau în câteva clocote. Se serveşte cu crutoane de pâine puse 1-2 minute în cuptor la 220 grade (preîncălzit 5 minute). Supă cremă de legume, varianta UNDER PRESSURE: Se iau 8 morcovi, o ţelină, un păstârnac şi o ceapă mare. În bucătărie apare întâiul membru al familiei care îţi spune că sunt prea puţini morcovi. Mai adaugi doi. Iese bombănind zicând că abia ne va ajunge să murdărim farfuriile. Se curăţă legumele, se taie în bucăţi mari şi se pun la foc. Când dau în fiert apare în spaţiul de lucru al doilea membru al familiei care îţi spune că nu intenţionează să mănânce supă cremă de legume. Bei un pahar mare de apă, faci niste incantaţii în gând întru restabilirea motivaţiei pentru gătit şi te pregăteşti să pasezi legumele aproape fierte. Exact când iei oala de pe foc apare în bucătărie al treilea ...
Citește mai mult »