Creativitate debordantă

Jurnal de divă

N-am să vă mint, la ora la care scriu sunt îmbrăcată în niște pijamale dubioase și rezonez maxim cu meme-ul de mai sus. Dar să știți că este o excepție, zilele acestea am grijă de mine excesiv și port o colecție capsulă despre care am să vă povestesc în cele ce urmează. Cum se îngrijește așadar diva pe vremuri de carantină? Ca și până acum, jur! Unghiile întotdeauna tăiate scurt, fără machiaj sau cu unul minimal care să ascundă paloarea dată de crema cu SPF, cu rădăcinile părului nevopsite, că nici înainte de carantină nu aveam timp de răsfățuri și cu suficiente vânătăi pe picioare, pentru că, nu-i așa, doar colțul suprem e fatal, restul sunt doar de distracție și Lioton Gel. Modificări apar totuşi în zona mâinilor, care se prezintă extrem aspre și cu ceva dermatită, semn al spălatului și dezinfectatului excesiv și în păr, unde tronează veșnic o agrafă care datează de cel puțin 15 ani, cu o floare roșie și deșirată. Nu doar că mă face să tresar de câte ori mă privesc în oglindă, ...
Citește mai mult »

Trei sfaturi naturiste care sigur funcționează

Este sezonul gripei sezoniere combinată cu cea asiatică, lucru evident după numărul mascaților care umblă pe stradă și al statisticilor arhiprezente în presă – se știe că dacă ții socoteala morților și precizezi dacă au avut sau nu lumânare, pardon vaccin, lucrurile se îndreaptă pe un făgaș bun. Așa că am găsit niște sfaturi naturiste care sigur funcționează, pentru că pur și simplu logica ține cu ele: 1. Cel mai bun antibiotic este usturoiul. Nu aveți cum să mă contraziceți, e mai mult decât evident și vă puteți convinge singuri. Mâncați câte o cantitate serioasă la fiecare masă și veți observa cum oamenii vor sta la distanță. Păi dacă oamenii nu suportă mirosul, că-s mari și tăbăciți prin autobuze și birouri, vă închipuiți că virusurile sau bacteriile dau bir cu fugitele de la primul iz! 2. Metoda pălăriei de tratare a virozelor ar trebui introdusă și în spitale! Este una simplă, se fierbe vin, apoi ne așezăm comod în pat și punem o pălărie pe unul dintre picioare. Se consumă din licoarea fierbinte până când vedem două pălării. Musai două, nu ...
Citește mai mult »

Am inventat un nou tip de (pseudo)educaţie

De-a lungul istoriei, educația a trecut prin schimbări radicale, sincronizate cu dinamica socială şi cu viziunea faţă de viitor. Au existat practici exotice, care n-au trecut testul timpului, unele chiar barbare, dar și obiceiuri devenite acum clasice sau la care tindem să revenim. În prezent, deși asistăm la un adevărat asalt informațional în sfera educației, mai ales a parentingului, cum îi spune mai nou celei de acasă, lucrurile o cam iau în sens invers: şcoala a devenit mai degrabă un instrument desenat conform nevoilor actuale ale maselor de indivizi şi nu a unui ideal spre care se tinde, a unor previziuni privitoare la viitor. Iar abordările exotice nu au dispărut, din contră. Apar tot soiul de noi “educaţii” patentate doar prin numarul de cititori ai unor autori care n-au apucat să implementeze în masă, ori măcar în casă, rodul imaginaţiei lor bogate. Aşa că m-am gândit: de ce nu aş inventa şi eu un tip de educaţie? Pseudo, de fapt, ca toate astea apărute ca ciupercile după ploaie. Bine, mă descalifică faptul că eu am studiat formal subiectul ...
Citește mai mult »

Ce am purtat obsesiv în 2019

Probabil că vă voi dezamăgi și de data asta, așa cum am făcut-o și în cazul produselor cosmetice. Pentru că în ambele situații există dulapuri pline de achiziții sofisticate, dar când întind mâna apuc aceleași chestii simple și lipsite de pretenții. Totuși indicatorii după care am ales astăzi sunt alții: numărul de purtări – au avut prioritate hainele all-season, versatilitatea, adică numărul de combinații în care le-am putut introduce, calitatea materialului, cusăturilor și, nu în ultimul rând, imortalitatea croielii, în sensul că nu îmi place neapărat genul acela de haine cărora le intuiești imediat sezonul de achiziție. Prețul nu prea contează la haine și accesorii, am în dulap unele considerate deja vintage, cumpărate noi și purtate obsesiv care se prezintă încă impecabil. Și foarte puține sunt haine ieftine cele care au trecut testul timpului. Așadar, după o îndelungă deliberare și o sesiune foto nereușită (la anul promit să mă ocup din timp) iată obsesiile mele: Pantofii sport i-ați mai văzut pe aici. Sunt Air More Money “Meant to Fly”, o reinterpretare a unui model vintage. I-am luat iarna trecută ...
Citește mai mult »

Lista pentru Moș Crăciun

Azi am împodobit primul brăduț și ca orice copil care se respectă, cel care stă încă la mine în cap a făcut lista pentru Moș Crăciun. Asta doar după ce a calculat cu rigoare că a fost cuminte, a ascultat de cei din jur, a făcut fapte bune și, mai ales, nu le-a făcut pe cele rele. Dragă Moș Crăciun, iată așadar ce-mi doresc sub brad! 1. O cremă minune. Simt cum colagenul mă părăsește încet, dar sigur, iar rutina mea este din ce în ce mai complicată pentru a-i suplini lipsa. Durează mult, iar costurile de energie, timp și bani nu sunt proporționale cu rezultatele. Doar un Moș bun, ca tine, care face minuni mă poate ajuta cu o cremă ieftină și foarte eficientă. Fără alcool, parfum, parabeni, uleiuri esențiale și cu o textură plăcută, da? 2. Un aliment minune care să aibă gust de ciocolată, să sature precum ceafa de porc și să îngrașe mai puțin ca morcovii fierți. N-ar trebui să fie foarte greu, literatura a definit deja niște prototipuri. 3. O haină minune, cu încălzire ...
Citește mai mult »

Unde pot duce erorile?

Suntem obișnuiți să demonizăm greșelile. Motivele sunt evidente: dacă un funcționar greșește, am putea plăti o taxă mai mare. Dacă un șofer o dă în bară se pot ivi accidente cu urmări nu tocmai dezirabile. Ca medic, ai deseori chiar responsabilitatea vieții pacientului pe care îl tratezi. Percepția asupra greșelilor este așadar corelată strict cu efectele sale negative. Și totuși, din erori se pot întâmpla și lucruri bune. Multe rețete culinare de senzație sunt rezultatul unor banale nereușite. Ba chiar și tratamente medicale. Sau invenții care ne-au schimbat viața. De exemplu, poveştile spun că chipsurile şi-au început măreaţa carieră culinară atunci când un client nemulţumit a făcut retur la bucătărie unei poţii de cartofi prajiţi nu tocmai comestibili. Iar descoperirea penicilinei nu face nici ea tocmai cinste inventatorului, care a uitat să cureţe recipientele cu mostre de bacterii stafilococice pe care le folosea în cercetările sale şi astfel acestea au prins mucegai. Pentru un laborator de cercetare chestia asta nu-i tocmai o bravadă. Şi acum vine partea cu adevărat ciudată. Pentru că urmează să vă spun că trebuie ...
Citește mai mult »

#Branding

În dimineaţa asta, aflându-mă iar în traficul motivant şi dătător de boli ale minţii din zona Bragadiru-Prelungirea Ghencea, am constatat ce bine se pricepe românu’ nu doar la politică, fotbal, resurse umane, mai nou chiar matematică, dar şi la marketing. Dau doar trei exemple, pentru simetria scrierii, dar vă aştept şi pe voi cu altele în comentarii. Poate iau notițe americanii! Primăria Capitalei care este ea gospodină şi implicată în toate, a decis ca pe toate autobuzele STB să scrie mare numele său dimpreună cu cel al consiliului general care înţeleg că e mai aparte şi merită menţionat ca atare. Şi când zic mare, e uriaş, probabil că a fost chiar testat dacă se vede din Spațiu. Cu siguranţă că există un motiv bine întemeiat ca ferestrele autobuzelor să aibă acest minunat însemn, cert este că în dimineţile răcoroase de toamnă, când sticla lor este aburită şi oamenii stau înghesuiţi ca în conservă, nici că se poate crea o imagine mai reprezentativă pentru instituţiile ale căror nume se iţesc mândre printre şiroaiele de apă. În aceeaşi zonă, în ...
Citește mai mult »

Uşa

Cred că au trecut 3 ani de când mi s-a cerut să spun ca poveste de adormit copiii o întâmplare cu o uşă. Iar aseară mi s-a cerut un bis şi am avut ceva emoţii că nu mi-o mai amintesc întocmai. O las aşadar scrisă aici pentru eventuale repetări, mai ales că am realizat acum de ce nu mai vrea copilul să arunce la coșul de gunoi absolut nimic 🙂 A fost odată ca niciodata, ca dacă n-ar fi fost, nici n-aş mai avea ce povesti. A fost odata o casă ca toate casele: nici prea mare, nici prea mică, nici prea nouă, nici prea veche, nici prea frumoasă, nici prea urâtă. Casa noastră era albă, avea o curte mare şi o uşă spectaculoasă la intrare – din lemn masiv cu diverse modele sculptate şi vopsită frumos în culoarea “golden” (la cererea clientului care ascultă povestea). Nu se ştie de ce rămăsese întotdeauna goală de-a lungul timpului, dar aşa şi-o amintea toată lumea. Unii ziceau că a stat cândva aici o familie care s-a mutat în Franţa, ...
Citește mai mult »

Jurnal de Mall și inventar de șifonier

Ieri am bântuit prin mall-ul din apropiere – anul acesta am întârziat nepermis cu logistica începutului de martie, în plus n-am fost nici foarte organizată, aşa că au rămas pe listă ultime achiziţii. Dacă tot am apucat să prind magazinele la ora deschiderii, am intrat și pe unde nu-mi fierbea oala, să mă inspir în ținutele din primăvara asta. Ca şi cum după noua serie de nopţi nedormite şi terorizante, mai apuc în creierii dimineţii să fac alegeri vestimentare conştiente! Dar cochetăria moare după speranță, iar informaţia este putere, așa că iată ce am văzut pe umerașe pentru sezonul care debutează mâine: 1. Cârpiţe. De tot soiul. Adică bucăţi din material de proastă calitate, care ţin loc de fuste, bluze, rochii, pantaloni. Sunt foarte colorate şi îmi amintesc de traista cu bucăți textile pe care o aveam în copilărie pentru păpuși de la vecina mea, talentată croitoreasă. Cine stă bine cu termoreglajul (primăvara autentic românească e adesea capricioasă) le poate purta, pentru că sunt nepretenţioase şi ieftine. Totuși eu aș spune pas. 2. Floricele pe câmpii. Se poartă imprimeurile florale împestriţate. ...
Citește mai mult »

Pretty Woman 2

Aseară, în timpul unei partide de Baba-Oarba combinată cu Statuile Muzicale, am văzut frânturi din filmul care făcea furori în vremea adolescenței mele. Pretty Woman este povestea de dragoste dintre o prostituată și un tip tânăr, bogat și cu suflet mare. Aparent aceasta este meseria care atrage un real și modern Făt-Frumos, dar las ironia la o parte și o dau în comedie. Pentru că niciodată nu am fost mare fan al filmului (dincolo de povestea slăbuță chiar și pentru anii ‘90, are niște breșe logice grave) și pentru că mă enervează de mor zâmbetul generos al Juliei Roberts, am ajuns să-mi închipui cum ar arăta povestea de dragoste a celor doi după mulți ani de căsătorie. Deloc bine, vă zic: 1. Sătulă să audă la fiecare ceartă că a fost culeasă de pe stradă, tipa i-a replicat într-ul final glorios soțului: trebuia să-mi dau seama că ești un ciudat! Ce om frumos, bogat și tânăr agață prostituate la colțul străzii?!? 2. De câte ori aude piesa “Must have been love” a celor de la Roxette, tipul își ...
Citește mai mult »