Creativitate debordantă

Unde pot duce erorile?

Suntem obișnuiți să demonizăm greșelile. Motivele sunt evidente: dacă un funcționar greșește, am putea plăti o taxă mai mare. Dacă un șofer o dă în bară se pot ivi accidente cu urmări nu tocmai dezirabile. Ca medic, ai deseori chiar responsabilitatea vieții pacientului pe care îl tratezi. Percepția asupra greșelilor este așadar corelată strict cu efectele sale negative. Și totuși, din erori se pot întâmpla și lucruri bune. Multe rețete culinare de senzație sunt rezultatul unor banale nereușite. Ba chiar și tratamente medicale. Sau invenții care ne-au schimbat viața. De exemplu, poveştile spun că chipsurile şi-au început măreaţa carieră culinară atunci când un client nemulţumit a făcut retur la bucătărie unei poţii de cartofi prajiţi nu tocmai comestibili. Iar descoperirea penicilinei nu face nici ea tocmai cinste inventatorului, care a uitat să cureţe recipientele cu mostre de bacterii stafilococice pe care le folosea în cercetările sale şi astfel acestea au prins mucegai. Pentru un laborator de cercetare chestia asta nu-i tocmai o bravadă. Şi acum vine partea cu adevărat ciudată. Pentru că urmează să vă spun că trebuie ...
Citește mai mult »

#Branding

În dimineaţa asta, aflându-mă iar în traficul motivant şi dătător de boli ale minţii din zona Bragadiru-Prelungirea Ghencea, am constatat ce bine se pricepe românu’ nu doar la politică, fotbal, resurse umane, mai nou chiar matematică, dar şi la marketing. Dau doar trei exemple, pentru simetria scrierii, dar vă aştept şi pe voi cu altele în comentarii. Poate iau notițe americanii! Primăria Capitalei care este ea gospodină şi implicată în toate, a decis ca pe toate autobuzele STB să scrie mare numele său dimpreună cu cel al consiliului general care înţeleg că e mai aparte şi merită menţionat ca atare. Şi când zic mare, e uriaş, probabil că a fost chiar testat dacă se vede din Spațiu. Cu siguranţă că există un motiv bine întemeiat ca ferestrele autobuzelor să aibă acest minunat însemn, cert este că în dimineţile răcoroase de toamnă, când sticla lor este aburită şi oamenii stau înghesuiţi ca în conservă, nici că se poate crea o imagine mai reprezentativă pentru instituţiile ale căror nume se iţesc mândre printre şiroaiele de apă. În aceeaşi zonă, în ...
Citește mai mult »

Uşa

Cred că au trecut 3 ani de când mi s-a cerut să spun ca poveste de adormit copiii o întâmplare cu o uşă. Iar aseară mi s-a cerut un bis şi am avut ceva emoţii că nu mi-o mai amintesc întocmai. O las aşadar scrisă aici pentru eventuale repetări, mai ales că am realizat acum de ce nu mai vrea copilul să arunce la coșul de gunoi absolut nimic 🙂 A fost odată ca niciodata, ca dacă n-ar fi fost, nici n-aş mai avea ce povesti. A fost odata o casă ca toate casele: nici prea mare, nici prea mică, nici prea nouă, nici prea veche, nici prea frumoasă, nici prea urâtă. Casa noastră era albă, avea o curte mare şi o uşă spectaculoasă la intrare – din lemn masiv cu diverse modele sculptate şi vopsită frumos în culoarea “golden” (la cererea clientului care ascultă povestea). Nu se ştie de ce rămăsese întotdeauna goală de-a lungul timpului, dar aşa şi-o amintea toată lumea. Unii ziceau că a stat cândva aici o familie care s-a mutat în Franţa, ...
Citește mai mult »

Jurnal de Mall și inventar de șifonier

Ieri am bântuit prin mall-ul din apropiere – anul acesta am întârziat nepermis cu logistica începutului de martie, în plus n-am fost nici foarte organizată, aşa că au rămas pe listă ultime achiziţii. Dacă tot am apucat să prind magazinele la ora deschiderii, am intrat și pe unde nu-mi fierbea oala, să mă inspir în ținutele din primăvara asta. Ca şi cum după noua serie de nopţi nedormite şi terorizante, mai apuc în creierii dimineţii să fac alegeri vestimentare conştiente! Dar cochetăria moare după speranță, iar informaţia este putere, așa că iată ce am văzut pe umerașe pentru sezonul care debutează mâine: 1. Cârpiţe. De tot soiul. Adică bucăţi din material de proastă calitate, care ţin loc de fuste, bluze, rochii, pantaloni. Sunt foarte colorate şi îmi amintesc de traista cu bucăți textile pe care o aveam în copilărie pentru păpuși de la vecina mea, talentată croitoreasă. Cine stă bine cu termoreglajul (primăvara autentic românească e adesea capricioasă) le poate purta, pentru că sunt nepretenţioase şi ieftine. Totuși eu aș spune pas. 2. Floricele pe câmpii. Se poartă imprimeurile florale împestriţate. ...
Citește mai mult »

Pretty Woman 2

Aseară, în timpul unei partide de Baba-Oarba combinată cu Statuile Muzicale, am văzut frânturi din filmul care făcea furori în vremea adolescenței mele. Pretty Woman este povestea de dragoste dintre o prostituată și un tip tânăr, bogat și cu suflet mare. Aparent aceasta este meseria care atrage un real și modern Făt-Frumos, dar las ironia la o parte și o dau în comedie. Pentru că niciodată nu am fost mare fan al filmului (dincolo de povestea slăbuță chiar și pentru anii ‘90, are niște breșe logice grave) și pentru că mă enervează de mor zâmbetul generos al Juliei Roberts, am ajuns să-mi închipui cum ar arăta povestea de dragoste a celor doi după mulți ani de căsătorie. Deloc bine, vă zic: 1. Sătulă să audă la fiecare ceartă că a fost culeasă de pe stradă, tipa i-a replicat într-ul final glorios soțului: trebuia să-mi dau seama că ești un ciudat! Ce om frumos, bogat și tânăr agață prostituate la colțul străzii?!? 2. De câte ori aude piesa “Must have been love” a celor de la Roxette, tipul își ...
Citește mai mult »

Sfaturi pentru o masă de sărbători adevărată

A început avalanșa de articole pline de sfaturi gospodărești despre cum să prepari un ospăț pe cinste cu ocazia sărbătorilor pascale. Nu mă las mai prejos, așa că scriu și eu unul plin de know-how, pentru că opinia mea e literă de lege (din aceea de mult abrogată și uitată) pentru toți: 1. Cum să faci cel mai gustos drob? Simplu, cel mai gustos drob e salata verde. Cu multă lămâie, puțin ulei de măsline și un praf de sare. Serios, măruntaiele sunt greu digerabile și… înțelegeți… măruntaie. 2. Cum se prepară cel mai bun cozonac? N-am nici un dubiu: cel mai grozav cozonac se face la brutărie. Serios, au cuptoare speciale și timp pentru asta. Tot acolo se prepară și cea mai bună pască. 3. Ouă colorate natural? Vă spune Valentina Pățita: Pas! Am încercat eu ani la rând, toate minunile crescute din pământ. Este prea mare chinul pentru a contracara efectele oricum inofensive ale coloranților alimentari îngurgitați din an în Paști, în plus ies spălăcite și ciudățele. Dacă era o socoteală cu sfecla roșie și cojile de ceapă, rămâneam la ...
Citește mai mult »

Rătăcind prin schiţe

Căutând prin draft-uri un articol despre educaţie (am unul la care scriu de mult şi pare imposibil de terminat), am găsit ceva mult mai bun, scris anul acesta chiar de ziua mea, care aparent nu m-a prins într-o dispoziţie prea optimistă. Acum m-am amuzat totuşi citindu-mi gândurile din toiul iernii şi al depresiei 🙂 “Astăzi mai prind un ghiocel în buchetul vieţii. Sau o frezie, că ghioceii îmi plac doar în poze. După Revoluția din Decembrie ’89 a apărut o întrebare obsesivă care avea rolul de a identifica potențialii comuniști: “ce ai făcut în ultimii cinci ani?” Ce-i drept cel mai recent cincinal al meu arată destul de tern, aproape comunist, dar nu-l pot reseta, așa că iau ce-i mai bun din el: a fost plin de know-how. Iată așadar mostre din înțelepciunea mea. Învățați! 1. Când viața îți dă lâmâi, sigur nu ai miere. Tot ce poți face este să le folosești ca proiectile. 2. Frumusețea care contează în zilele noastre este cea interioară: silicon, botox, toate sunt în corpul nostru, nu în afara lui. Probabil a venit timpul să lucrez la ea. 3. Banii ...
Citește mai mult »

Exerciții de creativitate

Când sunt cu cel mic, despărțirea de orice parc/ loc de joacă/ grup de copii reprezintă piatră de încercare pentru nervii mei și așa prea stimulați. Se lasă întotdeauna cu amânări, tergiversări, discuții prelungi, negocieri dure. Zilele trecute ne-a ieșit așa: – Cezar, au trecut minutele, trebuie să mergem! – Nu! – Te rog să mergem! – Nu! – Te implor să mergem! – Nu! – Te conjur să mergem! – Nu! – Te oblig să mergem! – Nu! – Te leg și mergem! – Bine, bine, mama, mergem… Am apreciat că s-a abținut de la constatarea lipsei obiectului delict, continuând cu: “Nu –  oricum nu ai cu ce!”, dându-se astfel dus. Dar marele câștig e altul: așa o dinamică de sinonime, cum aș mai putea exersa?!? Tot zilele trecute, înainte să plec spre ședința cu părinții de la grădiniță îmi spune: – O să-mi fie dor de tine! – Hai, Cezar, că doar nu plec peste mări și țări! L-a distrat așa de tare replica mea încât a propus să o transformăm în joc: el spune că-i este dor, iar eu trebuie să dau de fiecare dată un alt răspuns. În cele ...
Citește mai mult »

Ciudățenii

N-am avut timp anul ăsta de festivism, în plus MC este deja licean, iar cel mic absentează de la grădiniță. Poate tocmai pentru că am fost departe mental și afectiv de începerea școlii am privit altfel “ostilitățile” de ieri. Așadar, deși școala românească este sub asediul criticilor de ani buni, aglomerația de părinți, abundența de flori și poze aruncate online te determină să crezi că ai nimerit în alt film. Înjurăm profesorii, dar îi umplem de flori, zicem vârtos și de politicieni, dar le aplaudăm frenetic discursurile sforăitoare, criticăm religia, dar plecăm pios capul în bătaia apei sfințite împrăștiată cu generozitate la festivitățile începutului de an școlar. Și pentru că tot am ajuns aici, România ține de ani buni topul sarcinilor nedorite la adolescenți și pre-adolescenți. Este poate cea mai bună dovadă că prioritățile educației prezentului sunt altele decât cele de pe vremea lui Creangă. Dar fiecare an școlar este cu slujba religioasă la purtător, astfel încât nici corijențele să nu lovească și nici examenele să nu fie supuse ratării. Apoi înțeleg că elevii de clasa a cincea ...
Citește mai mult »

Când industria farmaceutică se plictisește

Cred că în laboratoarele de cercetare din industria pharma lucrurile trenează uneori. Astfel că plictisiți de chestii serioase și cu potențial salvator, oamenii de acolo se apucă de făcut și chestii superficiale, pentru tot omul, bolnav sau nu, numai bune pentru cifra de afaceri. Iau la întâmplare trei produse pe care le aud des la radio sau le văd la TV/ prin revistele colorate pe care le citesc la coafor: Slaboficat Slim: coșmarul audienței, visul frumos al mâncătorilor de slană și shaorma. Are denumirea asta o rezonanță, de trebuie neapărat să-i felicit pe cei cu brandingu’! Din câte înțeleg este un produs care ajută la sănătatea ficatului, dar și la slăbit. Simultan, concomitent, în același timp. În programul viitor și în aceeași gamă ar urma SlaboStomac Cerebel Plus, care promite creșterea numărului de neuroni concomitent cu scăderea volumului celulelor adipoase. Dacă va funcționa industria pharma se va prăbuși, așa că de fapt medicamentul va conține ceva similar pastilelor de lecitină, atât de utile memoriei, de uiți întotdeauna să le iei. Carbocit Aloe Vera: visul mâncătorilor de varză și fasole, ...
Citește mai mult »