CÂND LUCRURILE O IAU RAZNA

Periodic, paradisul personal al fiecăruia căpăta iz de smoală. Fie că e vorba despre realizări care se lasă așteptate, fie că apare un cumul de probleme cărora nu le poți face față, uneori simți, pur și simplu, că nu mai poți duce. Că e prea greu, că nu mai ai puteri, că totul e pe dos și nu se mai întoarce, că totul e strâmb și nu se mai îndreaptă.

Să ne înțelegem, fiecare dintre noi are propria noastră bucățica de iad prin viață, doar că unii o ascund bine, o trăiesc singuri, fără a-i include și pe alții în purgatoriul lor. Alții  îl au in capul lor,  îl creaza singuri și îl traiesc cu voluptate. Mai sunt  și  cei care îl primesc de-a gata și îl traiesc cu parcimonie.

Oricum ar fi, ce faci când lucrurile o iau razna  într-un adevarat perpetuum mobile?

Mai întâi stai tare pe metereze, sperând că se opresc. Dar nu o fac, așa că începi să lupți cu toate forțele. Sigur învingi!

Dar mai degrabă pierzi. Chiar dacă lupți frumos, curajos, corect. Și rămâi fără arsenal, și ești pe jos, cu toate problemele călăre pe ține.

Și stai, ce stai, și te ridici. Și aștepți. Și trec. Așa, de la sine, de parcă nici nu au fost vreodată. Și e iar paradis pentru un timp. Apoi iar se simte mirosul de smoală.

Cei experimentați în ale vieții valuri, știu să le primească pur și simplu. Fără luptă, fără zbatere, doar cu puțin curaj și multă răbdare. “Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!” sau “Ce-i al tău, e pus deoparte!” spun ei.

Adevărul nu este departe. Când lucrurile o iau razna, tot ce trebuie să faci este să aștepți ce-i al tău. Și va veni.

Va veni momentul așadar în care voi fi odihnita și voi auzi o voce joasă de copil mic care-mi cere, politicos, fără urlete, ceva de mâncare. Și momentul în care voi putea, din nou, să probez haine în magazin, să savurez o înghețată pe o terasă, să-mi fac un tratament facial auzind muzică de relaxare sau pur și simplu să beau o cafea, exact atunci când mă trezesc.  Să scriu când am chef, să redactez ofertele în liniște, să citesc, să văd un film bun, să mă duc la teatru.

Până atunci am paradisul meu. Și chiar dacă miroase uneori a smoală, are pomi, flori, fructe și voci de copii.