Cu siguranţă că aşa cum îmi amintesc eu Revoluţia, aşa îşi vor aminti copiii mei actuala pandemie. Doar că eu vedeam trasoarele pe fereastră, ei văd virusul în poze frumos colorate. Eu am petrecut într-un apartament ceauşist, de trei camere, în care căldura uita să apară şi apa caldă părea un lux. Ei într-o casă destul de spaţioasă, cu o curte în care-şi pot dezmorţi ţurloaiele şi consuma din prea multele calorii consumate. În rest aceeaşi teamă, incertitudine, izolare la domiciliu şi circ televizat.
Despre cel mic am tot povestit. Are norocul să-l fi prins vacanţa asta impusă în clasa pregătitoare, chestiile relevante le va repeta oricum în anul ce vine. Îi e din ce în ce mai greu sa stea fără prieteni, îmi e din ce în ce mai greu să-i structurez un program, mai ales că peste personalitatea destul de vijelioasă vine zilele acestea o agresivitate dobândită din prea multele frustrări.
Nici cu cel mare nu-i uşor. Viaţa lui era haotic de dinamică, mergea la şcoală apoi la radio, era permanent cu prieteni sau colegi şi cu o listă de responsabilităţi generoasă. Primele zile şi le-a petrecut recuperând din prea multul somn pierdut. Apoi a pierdut altul jucându-se obsesiv pe calculator cu gaşca lui. Apoi a încercat să-şi umple timpul constructiv: m-a ajutat cu o curăţenie generală în casă, a gătit, a încercat să se facă util petrecând chiar timp cu fratele mai mic!
Din fericire au început şi temele, proiectele de la liceu (ei folosesc Google Classroom). Revelaţia lui, ca a multor altora probabil zilele acestea, este că şcoala înseamnă mai mult decât materiile şi informaţiile aferente. Este un mod de interacţiune cu ceilalţi, colegi şi profesori, este mediul în care se învaţă şi provocările pe care le aduce cu sine. Cursurile online retează mult această dinamică şi iată poate motivul pentru care până acum învăţământul nu a migrat total în virtual.
Dar nici cu temele n-a reuşit să iasă prea mult din starea tot mai apatică. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă cu el când și-a pus serios viața în pericol spunând că mâncarea mea de mazăre îi amintește de Jurnalul Annei Frank!
Aşa că a primit cadou de ziua lui (care e la anul), de Iepuraşul care stă să vină şi de Crăciunul din următorul cincinal nişte instrumente pe care le vedeţi în poze, cu ajutorul cărora să poată emite de acasă. Le-a inaugurat deja sâmbătă, când a avut un interviu prin Skype cu Speak şi Ştefania.
Şi începând de azi își va relua în forță activitatea. Îl puteți auzi așadar de luni până vineri, de la 13,00 la 16,00, numai la ASHA.
Partea bună este că va avea ce face, mai ales că-i place. Partea mai putin bună este că trebuie să dau iar cu aspiratorul, iar el e singurul cooperant în privinţa asta. Știți vreo doamnă care poate face curățenie de acasă?
Stiu eu doua, foarte bune, de incredere, se numesc Roomba si Roborock. Viata e cu totul altfel cu dansele in preajma.
P.S. Eu am apelat la Roomba acum cativa ani, dar din ce am citit ulterior, as prefera-o pe doamna Roborock 🙂
Bine că sunteți voi bogați!
Se cheama investitie, sefa! Se amortizeaza in numarul de ore petrecute lunar dand cu aspiratorul inmultit cu valoarea timpului tau. Sunt convins ca ROR-ul este foarte bun 😉
O fi, dar mi-e că la ce dinozauri face ăsta micu’ când manâncă sau se joacă, îşi da demisia prematur sau stă mai mult externalizat pe la service! 🙂
(Trebuie să recunosc că e şmecheră doamna care are şi mop şi funcţie de aspirare.)