Articole din May, 2020

Despre skincare și endorsements

De cel puțin un an pe grupurile de discuții despre skincare se discută despre Plush Bio, o linie de produse cosmetice românești, scumpe și ambalate îndoielnic pentru prețul lor, destinate în general tenului acneic. Dar vândute cu stil, în sesiuni de consultanță personalizată via chat sau lăudate intens de influensării de carton ai momentului, cum ar fi Dorian Popa, care e cântăreț, dar mai mult vlogger, Adelina Pestrițu, fostă soție de wannabe cântăreț, care s-a lansat în showbiz prin certurile intense de la divorț sau alte dudui despre care nu am nici măcar un minim element de identificare. Cam acestea sunt la noi marile vedete ale Social Media, ca să lămurim totodată și nivelul celor care se uită în gura și la lenjeria lor. Carevasăzică știu de mult de fete care vin constant cu solicitări de tipul “cum repar ce mi-au făcut cremele Plush Bio” pe Facebook, pentru că nu-i așa, după ce ți-ai bulit tenul pe WhatsApp, unde altundeva ai putea să-l repari? Acum a explodat mămăliga, fondatoarea Plușului este tot mai arătată cu degetul în ...
Citește mai mult »

Copiii din ziua de azi

Unii cred despre copiii noștri că sunt cyborgi. Niște creaturi născute cu tableta într-o mână și un controller de consolă în alta. Nu sunt departe de adevăr 🙂 Generațiile actuale vin pe lume nativi digital. Intră în lumea virtuală precoce, au idoli de pe YouTube și TikTok. Se îmbracă în “mărciuri” ale vloggerilor și visează să câștige ca și ei din maimuțăreală online. Dar este lumea în care trăiesc și dacă stau prea departe de toate acestea riscă să devină inadaptați. Totuși, copiii noștri sunt, în sine, așa cum au fost și copiii părinților noștri. Au multă energie care se cere consumată și preocupări specifice vârstei lor, se joacă, aleargă, socializează. Preferă oricând materiale naturale jucăriilor sofisticate. Își fac puști din lemne, baze prin copaci sau șanțuri, proiectile din pietre. Se dau cu bicicleta, bat mingea, povestesc câte în Lună și în stele. Colecționează bețe, cartonașe, bucăți nereciclabile. Își asumă roluri, sunt când polițiști, când vânzători, când afaceriști. Evident, fac toate astea în parcuri sau în curți. Dacă sunt captivi în apartamente înguste și plimbați mai puțin decât câinii pensionarilor, ...
Citește mai mult »

Trei tipuri de reacții

După cele două luni frustrante în care am fost obligați de vremuri și autorități să stăm în casă, se observă cu ochiul liber trei tipuri de reacții pe care le au cei din jur: 1. A crescut numărul celor cu patologii psihiatrice. Se vede cu ochiul liber că unii au clacat, alții au recidivat, din păcate actuala stare de alertă în care tot Covidul este prioritatea, îi va adânci pe cei încercați în stările lor și îi va duce pe cei în situații de risc spre astfel de certitudini. Sunt perdanții fără vină, victimele actualei distopii. 2. Unii s-au adaptat total și aceștia sunt, poate, câștigătorii. Au internalizat toate normele, dacă le mai spui să stea încă șase luni în casă, n-au probleme, execută fără discuții asociate. 3. Alții, o majoritate probabil, au respectat regulile impuse în forță, comunicate în toiul nopții, au stat în casă pâna la limita crizei de claustrofobie, au cheltuit sume consistente pentru măști, dezinfectanți, mănuși. Dar cumva au ajuns la limită și fiecare idee nouă de implementat este îndelung analizată și cu potențial ...
Citește mai mult »

Etichetele mele

Când am susținut că traiul în grupuri mari ne face vulnerabili și că avem obligativitatea de a respecta niște reguli de conviețuire, printre care imunizarea prin vaccinare, am fost categorisită că fiind comunistă. Argumentând că cei care nu pot fi vaccinați (bebelușii prea mici, alergicii) pot beneficia astfel de imunitatea de grup, clar am intrat într-o categorie de gândire învechită și total greșită. Când am scris despre avort am fost considerată păcătoasă. Oricum îmi vopsesc părul din cap și renunț la cel de pe picioare, deci focul Iadului îmi va fi veșnicie. Nu contează că n-am bifat păcatul cu pricina, deși ca orice om am picat și eu în alte câteva, și nici că poate am șters din ele prin fapte bune. Eticheta rămâne vizibilă pentru cei care mi-au pus-o, iar mâinile întinse au fost uitate poate și de beneficiari. Când am criticat PSD-ul am fost plătită de Soros. Dacă mă apuc să critic actualul guvern, țin cu ciuma roșie. Când am folosit argumentele unui preot într-o dispută socială (tot mai dese și mai absurde, fie vorba între ...
Citește mai mult »

Cât de important este mediul pentru devenirea noastră?

Deşi probabil că a educa este, de fapt, cea mai veche meserie din lume, încă ne mai întrebăm cât din ceea ce suntem datorăm geneticii, biologicului, eredităţii şi cât este influenţa mediului familial, economic şi social în care creştem. Şi este o dilemă bună, orice tip de certitudine în acest sens poate veni la pachet cu reacţii şi comportamente extreme. Despre ereditate nu prea avem ce comenta. Nu ştim ce noroc ne paşte la loteria genelor, ce talente moştenim şi de unde sau, dimpotrivă, ce predispoziţie la boli degenerative ne apare în dotarea standard. Mediul însă poate fi, într-o măsură mai mică sau mai mare, manipulat. Dar de ce am face-o? Este el atât de important în sinergia faptelor? Răspunsul unanim pare cel afirmativ. Ce-i drept aşa cum nu putem da vina doar pe factorul biologic/ psihologic atunci când vine vorba despre devenirea noastră, nici mediul nu poate determina direct calea pe care o luăm. Apoi, ambele categorii de concepte au multiple ramificări. Mediul poate fi cel familial, de acasă, cel social, determinat de localizarea geografică, grup, etnie, ...
Citește mai mult »

Bilanț

Timp de două luni viața mea (și a multora probabil) a avut următorul raport de activitate: 1. Spălat și dezinfectat mâinile. Obsesiv. 2. Gătit intensiv. De toate pentru toți, inclusiv prăjituri. 3. Comandat online compulsiv. Astfel avem nu una, ci două imprimante, dulapul meu de creme minune s-a umplut iar, iar cel de haine deja a fost suplimentat cu un taburet lângă. 3. Netfix seară de seară. N-am mai văzut atâtea filme din adolescență. 4. Luptat cotidian cu Covidul din capul nostru. Este imposibil ca auzind atâtea avertismente despre simptome și modul de transmitere să nu înceapă ipohondria să susure prin cap: “ai făcut boala!”, chiar și atunci când 25 de zile consecutive nu ai părăsit incinta. 5. Pendulat bipolar printre stări. De la frică exagerată, la durere în papuci de ce se întâmplă cu Coronabestia. 6. Visat mult, prost, obositor. Or fi și din cauza punctului 3, că uneori se cam leagă de subiectele filmelor văzute. 7. Zoom, Meet, exces de Social Media. 8. Curățenie, reorganizări, spălat vase ca la cantină, spălat rufe mai abitir ca în zilele în care circulăm liber. 9. Multe ...
Citește mai mult »

A devenit eroic să-ți faci treaba

Tare ne mai plac cuvintele mari! Și apoi tare ne mai doare când cădem de la înălțimea lor. Astăzi avem un exemplu foarte la modă, eroii. În povești sunt aproape niște zei. În istorie, oameni care și-au pus viața în pericol pentru o cauză. În zilele noastre toată suflarea medicală este deja sanctificată pe panouri publicitare și considerată breaslă – erou. Sunt convinsă că unii, mulți probabil, chiar merită acest nume. Dar tot eroi sunt și cei care așteaptă câte trei zile să vină rezultatele testelor de Coronavirus nou, deși pacientul suferă de boli care necesită intervenție imediată? Tot eroi sunt și cei care au respectat ordine ale altor eroi-șefi și au venit bolnavi la muncă pornind adevărate focare de infecție? Și tot eroi sunt și cei care și-au dat rapid demisia din spitale cu potențial infecțios, fugind în zone sigure pentru ei? Dar stați, asta nu e tot. Mai nou se glorifică și părinții. Acei Persei care muncesc izolați acasă cu doi-trei copii în cârcă și casa vraiște! Pe bune? Sunt eroină? No way! Eroină a fost poate mama, ...
Citește mai mult »

Cârcoteli de bătrânică plictisită

Într-o pauză de la uzualele zilelor, m-am trezit bântuind pe Farfetch. Este un site de unde (ne) comandă căpitanul nostru cadouri (haine şi pantofi), de la el am aflat despre locul ăsta de piezanie financiară. Oricum, mă uitam după un Kimono. Am avut tot timpul câte unul în garderobă, dar uite că acum am rămas fără. Probabil nici că-mi va trebui în curând, dar uneori trebuie să mai ai şi ce să cauţi. Evident că l-am găsit pe cel perfect, ăl mai scump din listă, să ştiu o treabă. Cum preţul nu m-a oprit de la a-l analiza mai temeinic, i-am descoperit şi adevărata hibă. Era din colecţia masculină. Îi urmăresc în Social Media pe cei de la Vuitton. Mie îmi plac poşetele lor, sunt atemporale, îmbătrânesc frumos, deci sunt purtabile o viaţă. Şi mi-a atras atenţia într-una dintre poze o bluză croşetată frumos cu floricele pastelate. Chiar mă gândeam să găsesc o doamnă dibace să-mi croşeteze una similară, dar ceva mai lungă, când m-a lovit realitatea: era bărbătească! Tot acolo mă mai uit și pe la Furla. ...
Citește mai mult »

Jurnal de izolare, ziua x la n

Deja pe lângă minim două cafele de dimineață, de ceva vreme iau preventiv un pumn de magneziu și ceva cătină mega extra forte. Mă ajută, după cum veți observa. Încep povestirea de azi cu o precizare: implică niște fluide organice cu potențial scârbos pentru cei cu ficatul sensibil sau care nu au copii. Cei din urmă (care sper că vor fi și cei dintâi, pentru că se spală de multe păcate) sunt sigur imunizați la astfel de chestiuni. Deci mă trezesc de dimineață și după cele necesare bunei funcționări, purced la a-mi face rutina skincare. Curăț fața, dau un toner în baie și trec la oglinda din dormitor să dau și un serum. Mă apuc să întind la el, dar mă opresc pentru că mă trăznește un miros atroce de bale umane. Îl știți probabil, apare uneori pe fața de pernă a sforăitorilor! 🙂 Bag nasul în sticla cu hidratant, nu pare a avea nimic. Decid să o arunc totuși, oricum mai avea doar câteva picături pe fund, probabil că de aici duhoarea. O iau așadar de la capăt: ...
Citește mai mult »

Despre costuri emoționale

Ca orice perioadă grea, prezenta pandemie poate fi categorisită drept cauzatoare de traumă globală. A venit, a lovit, nu știm când trece, ne-a dat peste cap viețile într-un mod greu de anticipat, va lăsa în urmă amintiri și deprinderi atașate. Unii și-au pierdut sau își vor pierde joburile. Alții sunt în doliu. Unii vor divorța, poate, după ce au fost nevoiți să-și consume relația atât de intens. Alții vor își vor regăsi aparenta putere în slăbiciunea unei dependențe. Pe de altă parte unii se vor îmbogății. Alții au devenit din oportuniști/ șpăgari, niște eroi. Unii vor realiza că au petrecut izolarea alături de persoana cu care și-ar trăi întreaga viață. Alții se vor trezi din somnul personal și își vor rearanja prioritățile. De fapt, dacă stăm să gândim retrospectiv, viața în totalitatea ei este un șir de întâmplări cu potențial traumatic. Ca și prezenta perioadă, nu știi niciodată ce îți aduce și ce îți ia. Oamenii de lângă tine te pot părăsi, voit sau nu, joburile pot să dispară, sănătatea ne este fragilă, banii perpetuu insuficienți. Cu toate acestea, ...
Citește mai mult »