Articole din December, 2019

Recapitularea sfârșitului de an

Am scris mult și în acest an. Nu-l pot încheia așadar fără să vă amintesc care au fost cele mai citite texte ale mele. S-au potrivit bine, sunt reprezentative pentru experiențele avute, deci se pun și ca un soi de retrospectivă a lui 2019. Mulțumesc din inimă tuturor celor care au poposit pe blogul meu, mi-au apreciat postările în Social Media și au dat mai departe mostrele mele de viață, înțelepciune sau umor. Nu (mai) aud prea multe complimente, dar fiecare like sau share este pentru mine cel mai grozav pe care l-aș putea primi. Și sunt extrem de recunoscătoare celor care îmi oferă timpul și aprecierea lor. Așadar așezați-vă confortabil cu o cană de ceai/ cafea/ vin fiert și luați aminte la top 3 texte din acest an după numărul de vizualizări: Cel despre primul job al lui Cristi. Nu aveți idee cât de multe s-au schimbat de când l-am scris, 2019 a fost pentru el cât cinci pentru alții prin corporații. Își va aduce aminte o viață de toate câte a văzut acum și de modelele ...
Citește mai mult »

Jonglând printre farfurii

Tocmai ce a trecut primul Crăciun în care nu am cumpărat brad, pentru că a apărut ca prin minune. Primul îl care am crezut că ne mutăm, nu primim cadouri, judecând după volumul pachetelor. Primul în care am renunțat la a găti un fel de mâncare în speranța că-mi va fi mai ușor în campionatul de gătit. Și da, chiar a fost, este primul de când sunt mamă care m-a prins cu unghiile frumos colorate. Minunea a durat puțin din cauza unui accident casnic, dar tot se pune. Și primul fără tata. Fără să-i pun cadou sub brad și să-l văd pe unul dintre băieți mergând bucuros și emoționat să-i anunțe venirea Moșului. Nu cred că au fost multe în care să nu-l am aproape. Îmi amintesc doar unul, trist și el, petrecut în Olanda. În 2017 i-am luat o pijama roșie cu reni. Tot anul următor m-am străduit să-i explic că este a lui – avea convingerea fermă că trebuie dusă altcuiva. Pentru că dorința lui de a o livra devenea uneori obsesivă și periculoasă, am ascuns-o ...
Citește mai mult »

Cadoul meu de Crăciun

Am tras cu ochiul și știu că Moșul îmi aduce și anul acesta daruri grozave. Mai bună și cuminte ca mine nu găsește oricum la categoria mea de vârstă, deși nu mă crede când spun asta! 🙂 Dar aseară am primit deja în avanpremieră cadoul suprem. Și au reușit să mi-l ofere copiii. Știți probabil că Cezar este mare fan 5Gang, am fost până la Craiova să-i vedem live, vânăm merch-urile ca pe comori, le știm versurile mai abitir ca pe propriile noastre nume. Ei bine, Cristi l-a dus la avanpremiera filmului lor, Un altfel de Crăciun, unde i-a văzut în carne și oase pe cei cinci protagoniști. Nu filmul sau faptul că a venit de acolo cu un afiș uriaș semnat de idolii lui sunt cadoul meu. Este ceva mult mai mult de atât. Copiii mei nu prea apucă să fie frați. Diferența de vârstă îi împiedică logistic să petreacă timp împreună. Plecăm dimineața și ne reunim seara târziu, când abia dacă avem timp să mâncăm și să ne rezumam ziua. Rareori apucă să-și petreacă vreme doar ei, astfel ...
Citește mai mult »

Când începe educaţia?

În ţările civilizate se vorbeşte tot mai mult despre educaţia timpurie, adică cea care începe tot mai aproape de momentul naşterii. Acolo există instituţii formale în care copiii sunt aduşi precoce pentru că mamele sunt considerate o sursă de creştere economică, nu doar creatoare de viaţă a unor noi surse de creştere economică. La noi creşele sunt încă prea puţine şi oricum au ca scop primordial îngrijirea copiilor, nu neapărat educaţia lor. Copiii sunt hrăniţi, le sunt schimbate scutecele și sunt păziți de rele (asta dacă nu-i chinuie vreo descreierată, cum am văzut cam des prin presă în ultimul timp). Discuția este foarte nuanțată: întotdeauna un mediu familial va fi prielnic dezvoltării armonioase a copilului, dar nu multe mame își doresc sau pot să-și intrerupă/ abandoneze cariera pentru a crește copiii. Vârsta bunicilor crește constant, astfel încât ei au nevoie la rândul lor de îngrijire și asistență, bonele sunt puține și oricum costurile tind să devină prohibitive când vorbim despre unele cu adevărat calificate. Educația timpurie instituționalizată rămâne așadar o soluție viabilă și înțeleaptă din punct de vedere ...
Citește mai mult »

Ce am purtat obsesiv în 2019

Probabil că vă voi dezamăgi și de data asta, așa cum am făcut-o și în cazul produselor cosmetice. Pentru că în ambele situații există dulapuri pline de achiziții sofisticate, dar când întind mâna apuc aceleași chestii simple și lipsite de pretenții. Totuși indicatorii după care am ales astăzi sunt alții: numărul de purtări – au avut prioritate hainele all-season, versatilitatea, adică numărul de combinații în care le-am putut introduce, calitatea materialului, cusăturilor și, nu în ultimul rând, imortalitatea croielii, în sensul că nu îmi place neapărat genul acela de haine cărora le intuiești imediat sezonul de achiziție. Prețul nu prea contează la haine și accesorii, am în dulap unele considerate deja vintage, cumpărate noi și purtate obsesiv care se prezintă încă impecabil. Și foarte puține sunt haine ieftine cele care au trecut testul timpului. Așadar, după o îndelungă deliberare și o sesiune foto nereușită (la anul promit să mă ocup din timp) iată obsesiile mele: Pantofii sport i-ați mai văzut pe aici. Sunt Air More Money “Meant to Fly”, o reinterpretare a unui model vintage. I-am luat iarna trecută ...
Citește mai mult »

A început vacanța de primăvară

Nu știu dacă mai există altul ca cel mic al meu când vine vorba de boli. Iarna trecută eram la restaurant când i s-a umflat brusc și rău un ganglion sub ureche. Tot atunci au început și durerile, plânsul, nervosul, de nu mai știam încotro să o luăm. Aseară, după o zi calmă și neprevestitoare de boli, i s-a umflat un ochi. Și tot atunci a început să și plângă de dureri atroce. Noroc că avem linie directă cu o doamnă doctor specializată în Pediatrie încă de când era cel mare mic și mulți doctori minunați printre prieteni astfel încât găsim la fel de rapid diagnosticul. De data asta conjunctivită. Azi sunt și eu plânsă toată, adică am ochii roșii, dureroși, iritați. Nu pot scrie, dar nu pot sta nici departe de blog, deci vă las două poze să mă dau mare că la mine a început deja vacanța. Și este direct cea de primăvară, fapt care mă cam confuzează, că-mi vine mai degrabă să vopsesc ouă și nu să fac cârnați. Așadar Albița care mă roagă să ...
Citește mai mult »

Îngrijire: produsele lui 2019

După cum spuneam finalul de an pe blog va fi cel al retrospectivelor personale. Am scris deja despre lecțiile și vacanțele lui 2019. Urmează acum un top al produselor de îngrijire pe care le-am cumpărat/ folosit cel mai mult în această perioadă. Şi poate voi reuşi în curând să fac şi topul celor mai purtate haine/ accesorii. Pun din nou totul în perspectivă, precizând că am tenul foarte uscat iarna și mixt vara, sensibilos spre atopic, cu ochii extrem de reactivi (foarte multe produse cosmetice mi-i usucă, înroșesc și mă fac să lăcrimez). Matur, de, mă ține de ceva vreme pielea asta, pistruiat, cu toane. Și cu milia, o chestie care îmi provoacă niște puncte albe. Și mai precizez că folosesc rutine destul de costisitoare ca timp, cu multe straturi (cel puțin trei, de regulă sunt cinci-șapte), pe care le pun de două ori pe zi, după cum e firesc: de la cel mai subțire (toner, esență), până la cel mai gros (crema de hidratare) Cum am ales hiturile anului în materie de skincare? Am avut în calcul următorii indicatori: ...
Citește mai mult »

N-avem cârnați, dar avem brad

În mod tradițional în weekend-ul care precede începerea sărbătorilor de iarnă purced la a face caltaboșul și cârnații cuveniți. Intru deci în atmosfera sărbătorească, adică iau făcălețul lângă mine și mă pun pe făurit bunătăți stând cu un ochi la ușa bucătăriei să nu intre cineva să mă streseze. De data asta însă, viața a bătut planurile, iar sfârșitul de săptămână a debutat vineri seara cu o migrenă cumplită. Și un meci amical susținut de echipa copilului mic, care nu m-a ajutat prea mult, pentru că la un moment dat simțeam nu doar cumplita durere ci și halucinații auditive. M-am prins la timp că era acustica balonului în care s-a jucat, mă cam speriasem că-mi voi petrece Crăciunul cu ceva tare la bord, cel mai probabil perfuzabil. Sâmbătă de dimineața, cu migrena în punct de maxim angajament, am mers la serbarea de la școală. Care a fost exact pe placul meu: nici agonizant de lungă, dar nici surprinzător de scurtă, cu prichindei relaxați și dezghețați, cu poezii și cântecele frumoase acompaniate muzical cu talent și un Moș ...
Citește mai mult »

Vacanțele lui 2019

O fi fost anul ăsta nasol, dar ieșirile tot multe și frumoase le-a avut. În ordine cronologică, am bifat așadar: Gura Portiței, o destinație scoasă de la naftalină care ne-a cam dezamăgit. Locurile au rămas frumoase, dar experiența turistică s-a degradat serios. Amuzant este că în toamna aceasta l-am regăsit pe unul dintre ospătarii care ne-a cam încercat răbdările pe acolo într-un restaurant din mall-ul de la Băneasa. Noi nu prea știam de unde să-l luăm, dar ne-a oferit el reperele. Apoi am bântuit prin Europa și mi-a plăcut mult de tot. M-aș întoarce oricând, pe același traseu! Dintre experiențele mai altfel pe care nu le-am punctat la întoarcere, dar mi le amintesc acum sunt patul din Melk, un soi de saltea subțire pusă direct pe podea. A fost festival de miștouri la adresa lui, cel care a tras bățul scurt și l-a încercat pentru o noapte a fost Cristi. La Disneyland am fost eu cu ghinion și am dormit (din nou) la înălțime: Apoi o chestie ciudată s-a întâmplat prin catacombele metroului parizian, într-o zonă total lipsită de oxigen. Deja ...
Citește mai mult »

Palatul de cleștar

Nu am de gând să scriu azi un basm de iarnă. Deși inspirația a venit în parcul din cartier, luminat și decorat în spiritul acestui anotimp. Va fi un text despre supraprotecție. Despre prea multă grijă. Despre a muta munții din loc pentru copiii noștri, astfel încât să aibă calea liberă. Ieri, copilul cel mic a vrut în parcul mare, despre care a auzit la școală că este frumos pregătit pentru Crăciun. Evident că odată ce a primit de la un alt puști întrebarea magică “Vrei să fii prietenul meu?” decorațiunile au trecut pe plan secund și a urmat o partidă de alergat pe cinste. Dar experiența a fost frumoasă și m-am bucurat de bucuria lui la vederea urșilor, clopoțeilor, brăduților plini de lumină. În timp ce copilul se juca, eu tremuram ca frunza în apropiere, devenind, fără să vreau, martora unei conversații telefonice dintre un părinte supărat și un profesor acuzat. Să-mi scuzați impolitețea, dar și să mă fi mutat în altă parte tot aș fi auzit, la cât de tare se prezentau argumentele! Iar subiectul era ...
Citește mai mult »