Articole din August, 2019

Miroase a toamnă

Nu vreau să vă deprim, ci doar să vă amintesc că se cam apropie sfârșitul distracției estivale. Deși mă pregătesc iar de împachetat pentru o ultimă rundă din sezon de mare, soare și nisip, am cumpărat deja uniformă pentru cel mic și ne gândim la programul de școală după școală a celui mare, știți voi ce înseamnă asta. Las acum câteva impresii despre vara noastră, ca să vină și altele despre vacanță peste și să nu ne apuce pe toți nostalgia blegoasă. Dincolo de călătoriile despre care v-am povestit, mi s-a părut o vară spectaculoasă pentru copii, practic au crescut cât alții în trei. Cezar este departe de copilul care era atunci când a terminat grădinița, a devenit mai războinic, dar cumva studiat, ca un rol social. Probabil faptul că a petrecut mult timp cu băieții mai mari din cartier și din familie l-a format așa. A învățat multe, citește mai bine, rezolvă mici probleme aritmetice, pune întrebări tot mai dificile și a rămas același glumeț cu logică imparabilă. (Freză nouă, outfit clasic) Pentru Cristi vara a avut un nume ...
Citește mai mult »

Coordonatele amatorismului

În ultima vreme abundă exemplele lipsei de profesionalism pe plaiurile mioritice. Nu le reiau, este suficient să citiți titlurile știrilor care invariabil duc spre erori umane și de sistem. Și nu mă miră, am tras multiple semnale de alarmă, răsplătite cu ouă stricate asezonate cu cepe degerate. Există și contra-exemple, trăite pe pielea mea, dar sunt rare și uneori inaccesibile. Ar fi deci ipocrit să vorbesc despre ele. Am definit așadar, ca la raportul de diagnoză, trei coordonate ale amatorismului în România, clasice și din păcate foarte greu de schimbat: 1. Lipsa de formare profesională continuă. La noi ai terminat școala, s-a încheiat cu învățarea. Și cum școala are limitele ei, de cele mai multe ori profilul profesional al angajatului român este un soi de baladă, un set de reguli empirice, descoperite de înaintași și transmise prin viu grai generațiilor următoare. 2. Lipsa de proceduri, reguli, roluri organizaționale clare. Există joburi foarte ușor de procedurizat, astfel încât dacă există 100 de angajați toți să acționeze la fel. La noi câți oameni, atâtea idei și tot atâtea moduri de a-și face ...
Citește mai mult »

În educație NU există predestinare, doar alegeri și exemple personale

Se întâmplă destul de des ca în familii pe care le vedem în jur, anumite decizii să devină constante pentru mai multe generații. De exemplu, alegerea unei anumite cariere: există neamuri de doctori, avocați, profesori. Sau alegerea antreprenoriatului. Dar și chestii mai greu de dus: preferința pentru divorț, dependențe sau variate alegeri personale nefericite. Românul găsește rapid explicațiile convenabile: “așa le-a fost scris!”, “așa a vrut Dumnezeu!”, “cu soarta nu te pui!” Realitatea este că educația umană funcționează la început pe bază de exemplu. Copiii nu fac ce le spunem să facă, ci fac ceea ce văd la noi. Alegerile noastre, deciziile pe care le luăm, sunt, cel puțin pentru o vreme și ale lor. Relațiile toxice pe care le acceptăm, devin familiarul lor. Problemele noastre, ale căror soluții le evităm poate, devin reperele lor. Deciziile noastre mai bune sau mai proaste, viitorul lor. Când cresc și capătă propriile experiențe și judecăți de valoare, copiii se pot îndepărta de cele preluate de la părinți. Dar puțini au puterea să se rupă total de sistemul în care au crescut, ...
Citește mai mult »

Balcic – pământ românesc

… așa zicea un grafitti de pe un perete jerpelit, care ne-a sărit în ochi după ce am trecut, cu greu, granița de la Negru Vodă. Ce-i drept Bulgaria pare încă o continuare firească a României: aceleași fantome comuniste care bântuie vizual, sărăcie de idei și estetică, natură lăsată să-și facă de cap sălbatic și jomanfișism pe multe planuri și nivele. Dar am preferat-o totuși pentru o ieșire scurtă, pentru că litoralul nostru s-a dovedit a fi neîncăpător și mult mai scump în această perioadă. De Balcic m-am îndrăgostit din cărți. Cella Serghi îl descria atât de frumos și personal ca pe un loc pitoresc și cosmopolit, încât prima vizită a fost ca un vis împlinit. Numai că așa cum spuneam mai sus, îndelunga istorie comunistă a mutilat vizual și cultural locul care a inspirat povești de dragoste, poezii romantice sau picturi cunoscute. Am găsit așadar un mozaic imperfect și ciudat, destul de urât pe alocuri. Foarte puține părți, în general cele sălbatice sau vechi mai amintesc de gloria de altădată. Și evident Castelul, care nu are cum să ...
Citește mai mult »

Săptămâna Alăptării

Schimbând registrul îngrozitor al zilelor astea de vară, pentru că mi se pare că a devenit sufocant, vă reamintesc că săptămâna 1-7 August este Săptămâna Internațională a Alăptării. Din păcate hrănirea la sân a copiilor a devenit o excepție în România, în ciuda faptului că se promovează intens și au fost făcuți și alți pași suplimentari în acest sens: există pauza de alăptare pentru salariatele întoarse la lucru, promovarea laptelui praf a fost reglementată mai strict, maternitățile au proceduri speciale pentru a spori rata hrănirii la sân. De ce nu alăptează totuși femeia din România (presupun că motivele sunt totuși universale)? 1. Pentru că i se pare nefiresc. Generații întregi am văzut acasă, în filme, pe stradă, copii cu biberoane în gură. Când spui bebeluș vezi o mogâldeață cu o tetină în gură. În plus, în cultura actuală, sânii au mai mult rol estetic, sexual, decât funcțional. Normal că ți se pare anapoda să hrănești copilul direct de la sursă. 2. Pentru că începutul poate fi dificil, continuarea imprevizibilă, iar finalul trist. N-am să vă mint: așa este. Uneori ...
Citește mai mult »