Pe unde am umblat în 2018

Dacă ar fi să-i găsesc un punct forte lui 2018, acela a fost cu siguranţă umbletul nostru continuu. Din ianuarie până în septembrie am ţinut valizele la îndemână, făcând şi desfăcând bagaje în cel mai ameţitor ritm. Nimic exotic sau neobişnuit, ci doar cu tihnă şi odihnă, revederi şi descoperiri de noi destinaţii. A fost probabil o eliberare după al doilea cincinal deloc uşor în ale vacanţelor. Ştiu că mă repet, dar până la vârsta de 5 ani copiii nu sunt tocmai parteneri de relaxare, călătoriile cu ei fiind reale tabere de supravieţuire. Se agită, se adaptează greu schimbărilor de loc şi ritm, somatizează, se poartă ciudat. Nu-i de mirare, în vacanţe totul se schimbă, de la pat, aer, activităţi cotidiene, până la ceea ce punem in farfurie. Cu timpul şi cu practica însă vine şi adaptarea, aşa că la un moment dat dinamica ieşirilor în lume se schimbă. Pe unde am umblat anul acesta? În ianuarie, imediat după nebunia sărbătorilor de iarnă, am mers în Bucovina. Am avut parte de linişte şi o vreme superbă (unele fotografii ne arata fără haine groase pe noi, deşi ...
Citește mai mult »

Inspirație și motivație

Am multe de spus la sfârșit de an, dar la acest început de săptămână cuvintele vin greu. Așa că am ales niște fotografii să vorbească pentru mine, să vă inspire și motiveze să găsiți soluții creative la problemele cotidiene. Toate vin de peste Ocean și au ca personaje celebrități. Păi dacă nici ele nu știu cu succesul, atunci cine? 🐯Prima imagine arată clar că nu trebuie să lăsăm complexele să ne macine, că trebuie să “îmbrățișăm”, chiar să celebrăm defectele. Ai o zi proastă, în care părul îți stă pe măsură? Sau poate nu mai ai chiar așa de mult cât să zici că e doar o zi. Nu te întrista, fă ca actorul Cuba Gooding Jr.: poartă o căciulă de blană la cămașă. Efect garantat, doamnele mai în vârstă vor presupune că este chiar părul tău, iar cele tinere te vor visa vânând un iepuraș, vorba cântecului de sezon. 👑A doua poză demonstrează fără dubiu că dacă aștepți suficient, orice haină sau trend va avea un moment de glorie. De exemplu, Katie Holmes a purtat zilele acestea un outfit ...
Citește mai mult »

Ce poți întreba când mergi la interviuri?

Am constatat că atunci când vine momentul ca cei aflați la interviurile de selecție să pună la rândul lor întrebări, se cam blochează. Ce-i drept, depinde și de calitatea discuției și abilitatea intervievatorului de a da toate detaliile necesare, totuși, oameni suntem, lucruri uităm, așa că nu strică să vă asigurați că părăsiți sala cu toate informațiile necesare pentru a lua o decizie înțeleaptă. Nu este cazul să mitraliați interlocutorul urmărind întocmai lista propusă de mine, mai ales că recruiterii neexperimentaţi nu sunt mari amatori de chestionare, dar vă puteți inspira la nevoie. Iată deci câteva sugestii: 1. Este un post nou sau persoana care l-a ocupat a plecat? În primul caz următoarea întrebare poate fi “ce anume a dus la înființarea lui?” (creșterea volumului de muncă, reorganizarea unor departamente), în cel de-al doilea, oricât de nepoliticos ar părea, care sunt motivele pentru care vechiul angajat demisionează? Mai puteți întreba și care este durata medie a angajării pe acel post şi astfel constataţi cu surprindere că în trei luni s-au perindat pe acolo zece oameni. 2. Care sunt obiectivele postului și ...
Citește mai mult »

Nimic de reparat

Cumva toată industria asta de soluții educative (cursuri sau cărți de parenting, cursuri diverse pentru copii sau chiar institutii de educație firmală), începe să ne inducă încet, dar sigur, două idei perverse: prima – aceea că noi, părinții, suntem niște incapabili inutili, care avem nevoie de muuult ajutor să prestăm decent educația copiilor și cea de-a doua că urmașii noștri sunt niște mecanisme extrem de sensibile care o iau razna la orice greșeală, cât de mică, a celor care îi îngrijesc și educă. Ceea ce este nu doar fals, ci teribil de periculos. Copiii au nevoie de un mediu familial pentru a crește. Oricât de imperfecți am fi, tot suntem mai buni ca orice altă alternativă existentă. Suntem primii care îi învățăm despre nevoi primare și apoi altele mai rafinate. Despre afectivitate, relații, muncă, empatie, comunicare. Despre acceptare totală, despre cum funcționează lucrurile și comunitatea. Și facem asta natural, neprogramat, fără să stabilim obiective sau să urmărim o curriculă formală. Așa funcționează lucrurile. Pe de altă parte, copiii nu sunt niște obiecte fragile de sticlă. Natura ne-a ...
Citește mai mult »

În mintea copiilor

De fiecare dată apropierea Crăciunului mă pune în dificultatea de a explica numărul de zile rămas până la marea despachetare. Perioada în care Moș Crăciun există coincide cu cea în care percepția timpului este destul de confuză, provocarea fiind cu atât mai mare. Așa că anul acesta mi-am propus și am reușit să iau Calendare de Advent. O veche tradiție germană, prea frumoasă (și utilă) să nu fie preluată și de noi, respectivele calendare conțin câte o mică surpriză pentru fiecare zi de advent, adică perioada de timp rămasă până la Crăciun. Legenda spune că un preot de la un orfelinat era întrebat zilnic de copiii nerăbdători cât mai este până la Crăciun. Văzând curiozitatea lor, preotul a avut ideea să le înșire 24 de lumânări și să le aprindă în fiecare zi câte una. Așa copiii știau sigur când vine Moșul. Genială soluție! Copiilor mei le-am luat calendare cu mici figurine de ciocolată, iar pentru copilul din mine am căutat unul cu mici jucărioare cosmetice pe care mi-a fost clar că este posibil să nu le folosesc ...
Citește mai mult »

Gândire pozitivă: episodul 13

Nu mai știu exact a câta monstră de gândire pozitivă de pe acest blog este, dar pentru că mă simt într-o pasă mai puțin norocoasă am ales în mod firesc numărul asociat pisicii negre. Prezentul episod, relatat în plin sezon al virozelor, mucilor, sinuzitelor și antiinflamatoarelor, nu poate fi decât despre boală. Mai exact despre beneficiile acesteia, pentru că sigur nu v-ați gândit că ar exista ceva bun în ea. (*) Carevasăzică ce foloase ne dau nouă afecțiunile de sezon? Mai multe decât am crede: În primul rând ne învață să punem pauză, abilitate pe cale de dispariție în zilele noastre. Alergăm bezmetici, tragem de noi, și când simțim că nu mai putem tot mai stoarcem puțin, așa că dacă nu de voie, atunci de nevoie și tot ne oprim. Ia, om bun, o febră, o durere cumplită de cap, plus valuri de şerveţele utilizate şi învaţă că lumea nu se termină odată cu puterea de a munci, iar firma nu falimentează odată cu nevoia de a lipsi! În al doilea rând ne obligă să avem grijă de noi. Să fim atenți la nevoile ...
Citește mai mult »

Cea mai bună carte de vizită: încrederea în sine

Profesional vorbind, fie că luăm în calcul interviurile de angajare, fie întâlnirile de afaceri, primul lucru pe care îl vezi la cel/ cea din față nu este haina, culoarea ochilor sau lustrul pantofilor. Nici logo-ul de pe mânecă, ceasul sau servieta/ poșeta. Ceea ce îți atrage atenția iniţial este energia pe care cineva o emană, mai exact spus încrederea pe care o are în sine. Și cum prima impresie contează, îndrăznesc să mă alătur acelora care spun că vorbim despre un un indicator clar al succesului personal și profesional. Cum am putea defini acestă trăsătură de personalitate? Deloc simplu de pus în cuvinte multe, încrederea în sine este exact ceea ce se autoroclamează: capacitatea, puterea de a crede în forțele tale atunci când acționezi în sarcini cotidiene sau în îndeplinirea obiectivelor stabilite pe termen mediu și lung. Totuși, faptul că unii oameni performează, realizează ceea ce își propun nu înseamnă neapărat că au avut încredere în ei. Există persoane care nu au această abilitate, dar au voință puternică, o motivație pe măsură și găsesc astfel resursele de a continua în ciuda obstacolelor. Încrederea ...
Citește mai mult »

De prin lume adunate

Ne-am săturat de ai noștri, așa că m-am gândit să vă mai zic și de la alții. Răsfoind (virtual) presa din alte țări de soare pline, am ales strategic trei titluri: Primul vine din modă, via CNN: Dolce&Gabanna își anulează show-ul din China după acuzații rasiste. Acești Pic și Poc ai fashionului au reușit așadar să-și pună în cap clienții din piața asiatică după ce au încercat promovarea evenimentului de lansare a noii lor colecții cu o serie de glume ciudățele, care au agitat serios spiritele. Ce-i drept să lansezi în China o colecție inspirată de China, este o mișcare atât de genială, că puțini ar avea curajul să o facă. Este aproape imposibil să-ți iasă fără să lezezi fie gusturi, fie mentalități, fie sensibilități. Găsiți povestea detaliată aici. Dincolo de faptul că Social Media pune paie pe foc acolo unde chiar nu te aștepți, ideea creatorilor mi se pare naivă și pe alocuri kitschoasă. Poate că ar fi momentul ca moda de podium să se întoarcă la creație vestimentară originală, că deja e inflație de influențe și ...
Citește mai mult »

Fericirea – nişte exemple

În copilărie eram fericită când aveam ciocolată. Sau măcar cacao să-mi fac singură un soi de ceai cald cu vag iz de prăjitură. O carte nouă şi interesantă. O rochie care să descrie la piruete cercul perfect. Astfel simţeam că am suficient, că este absolutul existenţei mele. În adolescenţă fericirea supremă a fost să ies cu prietenele. Să trăncănim vrute şi nevrute. Să fiu admirată. Să dansez până la disperare. Să simt că aparţin. Apoi, cumva, după nişte duşuri reci ale vieţii n-am mai putut fi fericită aşa uşor. În încercarea de a bifa cât mai multe profesional şi personal, cred că doar cele două gâlme blonde care de fragile ce erau, păreau incomplete, m-au făcut să simt fericirea aceea absolută. Să simt că nu mai aparţin decât lor. De ceva vreme însă mă surprind momente de fericire absolut întâmplătoare. Anul trecut aşteptam să ne cazăm la un hotel care să dovedit fabulos pe o insulă grecească. Dar până la fabulozitate, stăteam cu prietenii la piscina complexului lor. Pentru ca era un soare turbat, de care fug şi vă zic şi vouă să ...
Citește mai mult »

Stadii

Oricât de evident le pare unora și oricât de surprinzător altora, devenirea umană nu se petrece brusc, într-un big bang psihologic şi biologic, ci în etape, stadial. Astfel, nu putem trece la stadiul următor dacă nu l-am bifat pe cel precedent. De exemplu, nu putem scrie până când muşchii mâinii nu sunt pregătiţi și nu se coordonează cu ochii, nu putem memora poezii până când creierul nostru nu este capabil să reţină pe termen mediu şi lung, nu putem merge până când coloana vertebrală nu este pregătită să ne susţină la rândul ei. Fiecare achiziţie, că este o abilitate sau o informaţie, se bazează pe nişte “date tehnice”. Este inutil de precizat că orice încercare de a le impune înainte ca sistemul să fie pregătit este fie stresantă şi inutilă, fie chiar cu potențial periculos. Şi este la fel de evident că omul nu iese dintr-o linie de fabricaţie standard. Unii se dezvoltă mai repede, alţii mai încet, unii achiziţionează liniar, alţii haotic, unii rapid, alţii cu paşi mici, unii cu pauze, alții constant, fiecare după cum îi ...
Citește mai mult »