Pentru o viață sănătoasă evitați excesul de informații

În zilele noastre avem acces la orice instrument, aliment, produs, informație ne trebuie. Sau ne dorim. Mâncăm chestii proaspete cărate de la zeci de mii de kilometri, aflăm în trei secunde și trei click-uri studii pentru care alții au muncit zeci de ani, iar aparate scumpe și inaccesibile prin logistica lor au coborât din cabinetele specializate în prizele noastre de acasă. Dar toate acestea vin, după cum este și firesc, cu un preț. Generațiile actuale și viitoare sunt tot mai anxioase, iar riscul ca depresia să devină pandemică este deja o certitudine. Putem avea tot ce ne dorim. Problema este că începem să ne dorim cu ardoare lucruri care nu ne trebuie. Și suntem dispuși să susținem costuri de timp, energie sau bani tot mai aberante pentru achiziția lor. Și cele mai perverse tentații stau sub aparența informării. Studii științifice care îți explică cât de important este ca apa să treacă pe sub un beculeț albastru ca să-ți purifice organismul, uleiul de jojoba care te scapă de cifoză dacă este aplicat de cinci ori pe zi stând în ...
Citește mai mult »

De bine ce ne e, ne apucă răul

Cu mult timp în urmă eram cu niște prieteni la un pahar de vorbă, discutând câte în lună și în stele. Venind vorba despre un cuplu care tocmai divorțase, am întrebat, evident, despre motive. Răspunsul a venit promp și perplexant: – S-au despărțit de bine ce le era! Am luat-o ca pe o ironie, dar nu era, cei doi chiar divorțaseră de prea mult bine. Aveau o situație financiară peste medie, erau susținuți de familia extinsă în creșterea copilului și nu numai, erau tineri, frumoși și sănătoși. Nu aveau deloc probleme de gestionat așa că și le-au creat singuri. Se vede treaba că belelele au rolul lor într-un cuplu, te învață chestii noi, te țin în priză, nu te lasă deloc să te plictisești. Așa se întâmplă nu doar în cuplu, ci și în viața individuală. Uitați-vă la copiii crescuți în familii fără diversele griji cotidiene. Care au tot ce le trebuie, ba chiar mai mult, care nu cunosc nimic intangibil, nici măcar în visele sau planurile lor cele mai grandioase. Ale căror eșecuri sunt contracarate financiar, care ...
Citește mai mult »

Care este cel mai mare risc în afacerile de familie

Am auzit des de-a lungul timpului pe la interviurile de angajare despre cultura organizațională din firmele de familie autohtone: multe idei fixe, mentalitate de clan (“cine nu zice ca noi e împotriva noastră!”), acoperirea greșelilor proprii și critica perpetuă a celorlalți. Este adevărat, istoria noastră prea scurtă, deloc liniară în a construi afaceri încă ne dă bătăi de cap. Afacerile de familie au însă atât dezavantaje cât și avantaje și m-am gândit să le punctez azi, în speranța că ar putea ajuta cândva. Ce înseamnă o afacere de familie? Probabil este clar pentru toată lumea: vorbim despre organizații în care fondatorii/ echipa inițială are legături de rudenie. Multe dintre ele își păstrează “demografia” și astfel nu se pot dezvolta decât în limitele de mărime ale clanului respectiv, altele își mențin preponderent posturile de conducere, mergând apoi pe o diversitate a angajărilor. Ce avantaj au aceste afaceri? Marele avantaj este posibilitatea de a comunica mult mai direct, sincer, eficient. Îți este mai simplu și mai comod să-i spui fratelui sau copilului tău că planifică o prostie. Că nu crezi în proiectul ...
Citește mai mult »

Alţii sunt de vină

Merg pe jos cam un kilometru să-mi iau copilul mic de la scoală. Şi traversez două treceri de pietoni nesemaforizate. Vineri era să mă calce o maşină. Ieri la fel. Mi se pare incredibil că există şoferi care văd ca se apropie o intersecţie şi accelerează. Să nu credeţi că eram cu ochii în telefon sau cu gândurile cine ştie pe unde. Ba chiar mi s-a părut că fac contact vizual cu şoferii respectivi, tocmai pentru că a devenit o obişnuinţă să mă simt fugărită atunci când traversez. Şi totuşi indivizii au călcat acceleraţia în loc de frână, deşi păreau că m-au văzut. Nu e Mercur Retrograd şi nici ghinionul meu, sunt din ce în ce mai mulţi şoferi inconştienţi. Sâmbătă, în drum spre casă, am văzut din maşină cum un Logan urcă în viteză pe trotuarul improvizat de Primărie până la supralargirea Prelungirii Ghencea, tocmai pentru ca pietonii să fie în siguranţă. S-a suit pentru a depăşi lunga coloană de maşini şi era sa treacă peste un băiat care mergea pe acolo. Tot sâmbătă un alt şofer ...
Citește mai mult »

Destinație de-o zi: Vulcanii Noroioși

Am profitat de vara asta întârziată și ne-am propus să-i arătăm și lui Cezar peisajul extraterestru din zona Berca – Buzău. A devenit un fel de tradiție de familie, drum inițiatic chiar. Prima oară am mers cu Alex, nepotul nostru de departe. Apoi cu Cristi aka MC. A venit şi rândul mezinului așadar. De unde fascinația pentru noroiul gri? Pe lângă peisajul neobișnuit, selenar, vulcanii cu noroi chiar arată ca niște vulcani. Par a avea crater, “erup”, iar coroziunea solului provocată de scurgerea “lavei” amplifică senzația de real. Este minunat să vezi ceva care ar putea fi extrem de periculos periculos, cu potențial mortal, la o scală atât de mică încât singurul risc ar fi, probabil, o alergie. Ce s-a schimbat de când i-am văzut ultima oară? S-a mai şi construit, vorba ceea. Se circulă puțin mai bine pe anumite porțiuni de drum. Au apărut muulte toalete ecologice. Și niște panouri haioase care oferă detalii și reglementează comportamentul turiștilor în zonă. Dar este mult mai aglomerat. Şi cumva zona aceea are farmec în pustietatea ei. Când mişună printre tine copiii ...
Citește mai mult »

Unde pot duce erorile?

Suntem obișnuiți să demonizăm greșelile. Motivele sunt evidente: dacă un funcționar greșește, am putea plăti o taxă mai mare. Dacă un șofer o dă în bară se pot ivi accidente cu urmări nu tocmai dezirabile. Ca medic, ai deseori chiar responsabilitatea vieții pacientului pe care îl tratezi. Percepția asupra greșelilor este așadar corelată strict cu efectele sale negative. Și totuși, din erori se pot întâmpla și lucruri bune. Multe rețete culinare de senzație sunt rezultatul unor banale nereușite. Ba chiar și tratamente medicale. Sau invenții care ne-au schimbat viața. De exemplu, poveştile spun că chipsurile şi-au început măreaţa carieră culinară atunci când un client nemulţumit a făcut retur la bucătărie unei poţii de cartofi prajiţi nu tocmai comestibili. Iar descoperirea penicilinei nu face nici ea tocmai cinste inventatorului, care a uitat să cureţe recipientele cu mostre de bacterii stafilococice pe care le folosea în cercetările sale şi astfel acestea au prins mucegai. Pentru un laborator de cercetare chestia asta nu-i tocmai o bravadă. Şi acum vine partea cu adevărat ciudată. Pentru că urmează să vă spun că trebuie ...
Citește mai mult »

Cea mai importantă întrebare părintească

Nu există părinte să nu simtă în mod cotidian frici, incertitudini, neputințe. Exprimate apoi la poarta școlii, în parc, la marginea terenurilor de sport prin întrebări, reproșuri, critici. Cu multe rezonez și eu uneori. Altele mi se par în mod evident doar exteriorizări ale unor emoţii negative care îi ajută doar pe părinţi să mai elimine din surplusul de bagaj emoţional. Și îi încurcă teribil pe copii, profesori sau parteneri de joacă. ”Îi dă deja teme?”, “De ce nu-l lasă să se joace mai mult?”, “De ce țipă antrenorul la copilul meu?”, “De ce profesorul e generos cu notele astea care îi pot sabota intrarea la un liceu bun?” Le știți, le-am auzit sau chiar ni le-am pus cu toții. Sunt poate întrebări importante. Firești, cu siguranță le putem spune. Dar deasupra tuturor analizelor și îndoielilor trebuie să stea una fundamentală: Întrebările acestea sunt despre el, copilul, sau despre mine, părintele? Răspunsurile pe care le aştept sau rezolvările pe care le pot suporta îl ajută pe el să crească sau pe mine să mă răcoresc? El chiar e supărat de ...
Citește mai mult »

Când Universul conspiră pe dos

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” zicea Coelho într-o carte atât de motivaţională încât a citit-o chiar şi Gigi Becali. Ei bine, eu sunt, şi de această dată, excepţia. Nu la cititul cărţii, am bifat-o şi eu prin tinerețe, trebuie să recunosc că-l invidiez pe autor pentru creativitate şi capacitatea de a scrie publicului larg. Ci la partea în care întreaga lume conspiră întru atingerea viselor mele. De ceva vreme mă încearcă vinovăţii legate de modul de viaţă. Altminteri am cea mai plictisitoare existenţă, sa nu vă închipuiţi picanterii, dar mănânc aiurea, fac doar cei 5000 de paşi obligatorii şi nici pe ăia întregi, îmi dau cu niscai vaxuri pe piele, dar nici la capitolul skincare n-am timp de răsfăţuri majore. Iar visul meu din totdeauna a fost să fiu disciplinată ca o sportivă. Fără părți pufoase, în formă (nu mă refer la cea de cozonac), energică. Am început aşadar cu paşi mici, ceea ce sfătuiesc pe oricine. Primul a fost să nu mai folosesc liftul la coborârea celor opt etaje ...
Citește mai mult »

Despre reconversia profesională

Dacă la începuturile carierei mele era văzută ca o consecinţă a unei erori de proiectare a planului de carieră sau a unor fatidice prăbuşiri economice, în prezent a schimba drumul profesional a devenit o necesitate firească. Piaţa muncii are o dinamică accelerată, nevoile organizaţionale se aliniază în timp real, aşa că şi actorii principali sunt nevoiţi să se pregătească perpetuu pentru noi roluri. Ce este reconversia profesională? Aşa cum îi spune şi numele este o schimbare a meseriei. Aceasta poate fi totală (de exemplu din profesor să ajungi instalator, dacă ştiti bancul) sau parţială (este cazul programatorilor care schimbă tehnologia în care lucrează). Când se impune pregătirea pentru un nou job? Există două scenarii: – unul contextual – de regulă dispariţia sau rărirea anumitor roluri din piaţa muncii, care-i pune pe meseriaşii respectivi în postura de a-şi găsi cu dificultate un job. – unul individual – pe măsură ce înaintăm în vârstă nevoile, abilitătile, dorinţele noastre se schimbă. Deseori nu ne mai găsim locul într-o anumită breaslă şi simţim nevoia de găsi un altul, mai potrivit poate. Am spus cu mult ...
Citește mai mult »

Pașii înapoi duc înainte

La tăţi ni-i greu, asta e clar! În viaţa noastră apar tot felul de perioade şi stări, ne e bine sau rău, construim, demolăm relaţii, case, oameni. Ne încărcăm de responsabilităţi doar ca să simţim că trăim, amânăm, grăbim sau trăim în scenarii, nu în realitate. Ne îndepărtăm de situaţii, de oameni care ne-au stat alături, de casă şi, mai grav, ne depărtăm de noi cei autentici, aşa cum suntem dezbrăcaţi de măşti sociale, haine şi etichete, aşteptările altora sau plagiatele noastre. La începutul lui septembrie, între listele cu activităti şi cumpărături ale începutului de an şcolar, înspăimântată că o iau iar de la capăt cu unul şi trebuie să o scot la capăt cu altul, am simţit cum îmi fumegă capul. Cum trăiesc excesiv nişte etape importante, dar nu de viaţă şi de moarte şi uit să mă bucur de ceea ce îmi place cu adevărat. Nu cred că sunt singura. Sau poate că da, restul părinţilor adorând să cumpere învelitori de caiete, să aleagă Tempera potrivită şi să caute meditatori pentru a suplini lipsa de interes ...
Citește mai mult »