Cât timp am zăcut

Zilele astea m-a încercat o viroză urâtă, fiind al doilea an consecutiv în care sunt scoasă din circuit de niște din ăștia mici. Continui să cred așadar că dacă vrei să pornești un război biologic este suficient să pui victimele să lingă niște creioane colorate din grădinițe. Am urmărit deci știrile și Social Media, ce să fac altceva împăiată fiind? Mai ales două subiecte de mare interes: Primul este cazul băiatului din Cluj scos de la ore pentru că avea părul prea lung. Moțul Pittiș s-a răsucit în mormânt de indignare, dar oamenii invocă regulamentul școlar. Nu mi-e clar cum descrie acela conceptul de păr lung și mai ales consecințele acțiunii de a-l purta așa, cert este că multor români de-ai noștri li s-a părut justificată reacția conducerii școlii. Bravo lor, Ceaușescu exultă de acolo din cazanul cu smoală! Egalitatea de șanse în educație, demnitatea umană sunt doar niște tâmpenii. Trăiască litera și spiritul regulamentului! Al doilea este amploarea fenomenului #metoo. Pentru cei care nu știu, apariția acestui hashtag este legată de unul dintre scandalurile recente de hărțuire ...
Citește mai mult »

Copii aflați sub dictatura satisfacției parentale

Lumea animală funcționează după reguli simple: este importantă perpetuarea speciei, astfel cel mai puternic exemplar conduce. Urmașii sunt crescuți și învățați cele necesare supraviețuirii, apoi sunt trimiși în viață să lupte pentru statutul lor, uneori chiar cu propriii părinți. Lumea umană este foarte similară, doar că pentru a ne depărta de latura noastră animală, care mocnește în continuare în noi, încercăm să rafinăm lucrurile. În fapt supraviețuiește tot cel puternic, dar mimăm că oferim șanse și celui slab, perpetuarea speciei se transformă dintr-o cursă de a da câți mai mulți urmași într-o selecție de tipul puțini dar bine educați, iar cel mai puternic este stabilit în funcție de criterii mai complexe decât forța fizică. N-ar fi o problemă dacă lucrurile ar funcționa bine. Dar în goana asta de a avea cel mai cel urmaș și/ sau cel mai cel statut sunt sacrificați atât copiii, cât și părinții. Ei sunt totuși mari, vaccinați, tăbăciți, este aleg conștient și voluntar. În ceea ce privește copiii, nu sunt foarte sigură că este dorința lor să fie centrul propriului sistem familial. Pentru că ...
Citește mai mult »

Din parc

Zilele astea mi-am plâns Macbook-ul aterizat pe podea. L-am bocit ca pe o ființă, deși mintea mea încerca niște crâmpeie de rațiune care să mă liniștească. De fapt, ca în orice perioadă în care lucrurile ies pe dos, verși lacrimi pentru toate nereușitele, individual și la grămadă. Aflată în mijlocul durerii încercam așadar să mă gândesc că se poate mult mai rău decât un display scump de înlocuit. Dar apărea apoi în minte avalanșa de minusuri și punea paie pe foc. M-a calmat brusc și total o lecție primită în parc. Cezar își face rapid prieteni și de data asta a început să alerge cu un băiețel de vârsta lui, puțin hiperactiv. Ulterior am realizat că nici nu putea comunica. Însoțitoarea, bucuroasă că cel mic are cu cine se juca, a început să-mi povestească drama familiei: doi gemeni, nepoții săi, ambii cu tulburări din spectrul autist, unul cu o formă severă, diagnosticați târziu, la aproape patru ani. Așadar băiețelul cu care se juca Cezar avea autism, la fel și fratele lui geamăn rămas acasă. Mi-a povestit despre lupta ...
Citește mai mult »

Binele învinge. Sau nu chiar

Zilele trecute am postat pe LinkedIn un text în care explicam de ce lipsesc salariile din anunțurile de angajare. Nu reiau tema, oricum nu contează pentru că oricine știe mai bine ca mine și are o opinie pe tema asta. Că oamenii întreabă, poate mai agresiv ca de obicei, că emit opinii greșite și apoi le schimbă când înțeleg, mi se pare natural. Șocul meu a fost totuși altul: inepțiile, aberațiile evidente câștigă rapid susținători. Like-uri, comentarii admirative, aplauze virtuale cu toptanul și în toată avalanșa lor argumentele normale își pierd vizibilitatea și, automat, validitatea. Practic am trăit pe pielea mea cum un mesaj devine rapid viral, dar în ciuda corectitudinii lui, cele care rămân în memoria colectivă riscă să fie argumentele invalide contra sa. Este deja celebru cazul vaccinării care a fost legată de autism printr-o eroare de percepție pe care nimeni nu o mai schimbă acum în mintea unora. Aveam așadar șanse să bag în capul tuturor că deși Codul Muncii spune că salariul este confidențial, acest lucru este neadevărat, fals și neavenit, pentru că așa ...
Citește mai mult »

Breaking news: copilul tău nu este geniu!

Există un profesor autointitulat “antrenor de genii” care susține că fiecare copil se naște supradotat, dar educația ulterioară îl “strică”, rupe vraja cea bună și-i fură abilitățile speciale. Opiniile cu pricina au devenit virale pe toate site-urile obscure care conțin vis, caplimpede, verde în titlu, dar au ajuns deseori și în jurnalele de știri din prime-time sau în presa de “calitate”. Este o găselniță frumoasă, tuturor ne place să auzim că avem cei mai cei urmași. Și abia când o spune un profesor de matematică, devine cu adevărat plauzibil. Realitatea este că doar natura este genială și știe că nu am putea supraviețui într-o lume de oameni speciali. Așa că ne face pe toți normali, cu puține excepții despre care nu știm deocamdată cum apar, tocmai pe asta bazându-se antrenorul de mai sus atunci când emite păreri contrare: dacă nu știm cum, poate fi oricum. În mod normal la câte chestii exotice se vehiculează în spațiul public, una în plus n-ar fi mare supărare, mai ales că pare inofensivă. Totuși ideea că ai un copil special poate dăuna fantastic. ...
Citește mai mult »

FO Day

La începutul carierei mele am avut șansa de a vedea o aplicație software de management al resurselor umane dezvoltată în SUA. Erau vremurile când Internetul nu era accesibil tuturor, iar aplicațiile de acest tip nici măcar nu-și găseau utilizatori prin firmele autohtone, asta așa, să înțelegeți contextul. Softul în cauză era un exemplu de utilitate și usabilitate, dar despre altceva este vorba aici. La capitolul compensații și beneficii era presetat tabelul cu zile libere ale angajaților: concediul de odihnă negociat, medicalele, zilele libere legale și alte propuneri similare: ziua mamei, ziua tatălui, ziua copilului și, surprinzător pentru mine atunci, Fuck Off Day, adică ziua în care să-i spui pe nume jobului, firmei și șefului. La momentul acela, lucrând într-o firmă cu o cultură care nu încuraja nici medicalul, d-apoi ziua cu pricina, mi s-a părut o abordare amuzantă. Dar privind cu ochii de acum, opțiunea de a te deconecta neașteptat o zi mi se pare nu doar utilă, ci chiar esențială pentru sănătatea omului și a organizației. Ideea că ești de neînlocuit, atât de înrădăcinată în mentalitatea noastră, este ...
Citește mai mult »

Vin vietnamezii

Hotnews.ro anunță că Șantierul Naval Tulcea a găsit rezolvarea crizei din piața muncii, angajând muncitori din Vietnam și Ucraina. Este o soluție clasică la care au apelat mai mulți manageri români sau străini, abandonând-o totuși pe parcurs. Probabil că vă amintiți cazul celebru al unei firme de textile care a angajat lucrătoare din China, relațiile de lucru sfârșind într-un scandal penibil. Eu am văzut cu ochii mei rețeta eșuând în construcții și în industria ospitalității. Nici treaba cu bonele filipineze nu a crescut conform așteptărilor, dacă luăm în calcul criza perpetuă din zona asta. De ce nu funcționează la noi importul lucrătorilor din alte țări? Există două componente majore (și multiple altele minore): Componenta socio-culturală: România nu este o țară foarte deschisă spre străini. Suntem ospitalieri când ne vizitează (cel puțin teoretic), dar faptul că am fost închiși în propria noastră casă atâta amar de vreme ne dă niște complexe nejustificate atunci când relaționăm cu aceștia. În plus, abilitățile noastre de a înțelege și empatiza cu elemente de cultură diferite sunt reduse, iar cele de a influența pe alții sunt ...
Citește mai mult »

Educația fără gen

Periodic se reciclează știrea cu o grădiniță din Suedia în care copiii nu au gen: nu sunt nici băieți, nici fete, apelativul folosit de către educatoare fiind unul de tip neutru (“hen”). Jucăriile sunt unisex, educatorii se adresează tuturor folosind același ton și mimică, presupun că și vestimentația este una general valabilă, orice ar însemna asta. Doamna care a inventat minunea are o mulțime de argumente justificative. Unele normale (de exemplu faptul că a crește într-un context neutru din punctul de vedere al genului poate crește stima de sine – eu știu că băieții sunt deseori comparați cu fetele și etichetați ca “năzdrăvani”, “hiperactivi”, “obraznici”), altele de-a dreptul deplasate. Unul dintre ele fiind acela acela că tot răul din societatea noastră (consum de droguri, criminalitate, boli psihice) se leagă direct de educația bazată pe gen. Ceea ce este de-a dreptul exagerat, aducând cu părerile antivacciniștilor care pun toate bubele rele pe seama injecțiilor cu pricina. Sunt prea mulți factori și prea diverși să putem reduce totul la o singură cauză. Criticii acestei idei se leagă de ceea ce ...
Citește mai mult »

Statui

Când a murit un nebun poet al neamului am realizat că ipocrizia bate patologia. Neașteptat de multe osanale, flori și lacrimi pentru cineva care a ținut decenii să ne arate mai degrabă urâțenia preocupărilor sale decât seria calităților umane. Ieri s-a curățat fondatorul imperiului Playboy. Un tip exotic, putred de bogat, care și-a trăit viața în pijamale înconjurat de femei frumoase. Mă așteptam ca lumea să consemneze decesul, mă așteptam la bancuri (parcă nici păcatele nu mai sunt ce au fost), mă așteptam la acoperire media serioasă. Omul a plătit salarii, a contribuit cu taxe uriașe, avea notorietate, construia notorietate. Nu mă așteptam totuși la partea cu atributele. Eliberatorul femeii, ba chiar și al bărbatului, cel care a schimbat mentalități, pionierul tuturor celor nevăzute până atunci în materie de sexualitate, vizionarul. Ai zice că fără HH acum eram mai puțini și mai proști. Omul a avut o singură mare calitate: a făcut bani mulți din sexualitate respectând (în mare) legile în vigoare. Și a făcut-o cu stil. Nu a inventat nimic, femeile se dezbrăcau în poze cu mult înaintea ...
Citește mai mult »

Angajaţii statului trebuie evaluaţi periodic

În mediul privat clientul stăpâneşte. El decide ce e bine şi ce-i rău, ce cumpără şi ce nu, ce trebuie să rămână în piaţă şi ce trebuie să dispară. În instituţiile de stat lucrurile stau pe dos. Clientul plăteşte, dar este la mâna politicului care angajează, stabilește reguli sau taxe după cum are dispoziţie sau interes. Culmea, pentru firmele mari şi mici, corporaţii sau alte forme de asociere, Codul Muncii cu reglementările lui destul de precise în managementul performanţei este obligatoriu. De ce nu este aşa şi pentru angajaţii statului? Acolo se lucrează după o legislație paralelă, doar de ei știută? Sunt susţinătoarea evaluărilor periodice, iar clienţii mei (toţi din mediul privat) ştiu că primul lucru pe care-l sugerez după fiecare audit este organizarea logică a responsabilităţilor şi fluxurilor de lucru şi stabilirea indicatorilor de performanţă. Așa că nu pot să nu mă indignez. De ce nu ne întreabă nimeni cât de mulţumiţi suntem de doctorul care ne tratează, de învăţătoarea copilului, de angajatul de la ghişeul ANAF sau de cei care ne păstoresc oraşele? De ce nu ...
Citește mai mult »